DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Flori hermafrodite, grupate câte 5-10 în pleiocazii pendente stelattomentoase,
cu 50-80 stamine şi 5-11 staminodii petaloide; bracteea
inflorescenţei este sesilă, liguliformă.
Fructele sunt achene mai mari, stelat-tomentoase, tari, lemnoase, cu 5
coaste puţin evidente.
Drajonează şi lăstăreşte puternic, fapt ce îi conferă putere invadantă,
ceea ce duce câteodată la derivarea arboretelor (transformarea arboretelor
în teişuri pure).
Arealul general al teiului argintiu este cantonat în Balcani, Asia Mică.
La noi este abundent în şleauri de câmpie, asociat cu stejarii xerotermofili;
în estul Moldovei (ex. pădurea Bârnova) intră în arboretele de
fag, fag cu gorun. Tot abundent este şi în silvostepa de nord a Moldovei
şi în nord-vestul Olteniei, iar în Dobrogea formează pe alocuri teişuri
pure destul de întinse.
Teiul argintiu este specie termofilă, exigentă faţă de sol. Suportă o
oarecare uscăciune şi compactizare a solului, motiv pentru care se
întâlneşte cu cerul, gârniţa sau stejarul pufos. Evită solurile foarte
compacte, pseudogleizate, precum şi cele expuse inundaţiilor.
FAMILIA MALVACEAE A. L. Juss.
GENUL HIBISCUS L.
Denumire ştiinţifică: HIBISCUS SYRIACUS L.
Denumire populară: ZĂMOŞIŢĂ DE SIRIA
Arbust exotic, 3 m, cu tulpina ramificată de la bază, sub formă de tufă.
Scoarţa este netedă la început, cenuşie, apoi negricioasă, fin crăpată.
Lujeri tineri acoperiţi cu peri lungi şi moi, apoi glabri, ce se rup greu.
Muguri alterni, mici, păroşi, la bază cu 2 stipele filiforme, persistente.
Frunze peţiolate, rombic-ovate, de 5-12 cm, trilobate, neregulat
dinţate, cu trei nervuri palmate.
Flori complete, pe tipul 5, solitare, mari 6-10 cm, lat campanulate, cu
petale albe sau mov pătate cu roşu-violet; în cultură apar şi flori involte.
Staminele sunt numeroase, unite într-un tub trunchiat la vârf, iar în
creştet sunt anterele (figura 141 a).
Fructele sunt capsule dehiscente în 5 valve.
Specia este originară din Siria, China, India, la noi fiind introdusă în
scop ornamental.
Rezistă bine la secetă şi geruri şi este nepretenţioasă faţă de sol,
putând vegeta chiar şi pe nisipurile marine. Reclamă căldură estivală,
altfel înfloreşte mai puţin. Temperamentul este de lumină.
251