DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Denumire ştiinţifică: TILIA CORDATA Mill.
Denumire populară: TEI PUCIOS, TEI DE DEAL
CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore indigen de mărimea a II-a, cu înălţimi de până la 20 m şi
diametre de până la 1 m.
Înrădăcinarea este puternică, întinsă, cu ramificaţii lungi, iar tulpina
dreaptă, în masiv bine elagată.
Scoarţă cenuşie, netedă până la 20-30 ani, apoi cu un ritidom îngust
crăpat longitudinal; stratul de liber este mult dezvoltat.
Coroană ovoid-conică, deasă, cu lujeri verzi-măslinii până la roşcaţi,
glabri, lucitori.
Muguri alterni, ovoizi, prevăzuţi cu 2 solzi, din care cel inferior
depăşeşte jumătatea mugurelui (figura 138).
Frunze mai mici decât la celelalte specii de tei, de 3-6 cm, subrotundcordate,
acuminate, serate, pe dos verzui-albăstrui cu smocuri de peri
ruginii în axila nervurilor.
Flori mici, galbene, cu 15-40 stamine, mai puţin mirositoare decât la
teiul cu frunza mare, grupate în cime de câte 3-16, cu bracteea
inflorescenţei liguliformă, inflorescenţa fiind de aceeaşi lungime cu
frunzele. Înfloreşte în iunie-iulie, cu 2 săptămâni mai târziu decât teiul cu
frunza mare.
Fructele sunt achene ovoide de 4-6 mm, cu 5 coaste puţin
proeminente şi pereţi subţiri pieloşi, fragili (“se sparg între degete”);
fructifică anual şi abundent.
Creşterea este viguroasă, cel puţin în tinereţe (ritm rapid până la 10
ani). Drajonează slab şi lăstăreşte puternic, longevitatea este de 200 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general al teiului pucios este Europa, de la Marea Mediterană
până la 60° latitudine nordică (Anglia, Scandinavia) şi de la Oceanul
Atlantic până în Siberia şi Caucaz.
La noi apare din regiunea colinară până în etajul montan inferior (900
m altitudine), fiind frecvent şi constant în şleaurile de deal, avansând
altitudinal mai mult decât ceilalţi tei, atât la câmpie cât şi la munte; pe
alocuri poate forma teişuri pure.
Uneori are comportament de specie pionieră, iar pe conurile de
dejecţie se instalează înaintea fagului.
Teiul pucios este o specie mezofită, rezistentă la ger, dar sensibilă la
secetă, ceea ce îi determină avansarea în altitudine până acolo unde
precipitaţiile anuale sunt de 700-800 mm. Reclamă soluri fertile,
profunde, afânate, cu regim constant de umiditate; nu creşte pe soluri
247