DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Ecologic, salba moale se caracterizează ca fiind mezoxerofită,
pretenţioasă faţă de lumină şi căldura estivală, rezistentă la secetă.
Ecosistemele tipice de dezvoltare a acestei specii sunt pădurile rărite de
stejari din silvostepă sau zona forestieră.
Denumire ştiinţifică: EUONYMUS VERRUCOSUS Scop.
Denumire populară: SALBĂ RÂIOASĂ
Arbust indigen de până la 2 m sub formă de tufă strânsă, cu
înrădăcinare fasciculată, foarte ramificată şi scoarţă cenuşie-verzuie.
Lujeri subţiri, verzi-negricioşi, cu numeroase verucozităţi suberoase
brun-negricioase ce dau lujerului un aspect zgrăbunţos (figura 132 a).
Muguri opuşi, ovoid-ascuţiţi, depărtaţi de lujer, cel terminal mai mare,
cu 5-6 solzi pe margine tiviţi cu o dungă brună.
Frunze ovat-lanceolate, 3-6 cm, acuminate, serate, scurt peţiolate.
Flori pe tip 4, brunii, 5-6 mm, grupate câte 3-4 în cime pedunculate în
axila frunzelor.
Fructele sunt capsule roz, tetralobate, de 1 cm, cu seminţe negre
lucitoare, învelite complet de un aril portocaliu. Se coc în augustseptembrie,
iar după deschiderea capsulei seminţele rămân atârnate câtva
timp de un peduncul filamentos.
Salba râioasă apare în Europa şi Asia Vestică, la noi fiind frecventă în
subarboret la câmpie şi coline, din silvostepă şi până la limita inferioară a
subzonei fagului.
Este o specie de climat continental (rezistă la geruri şi secetă),
preferând locurile umbrite cu umiditate edafică; suportă mai bine
umbrirea decât salba moale. La altitudine preferă locurile calcaroase.
a.
b.
Fig 132 . 132. a. Euonymus verrucosus: lujer (verucozităţi), muguri;
b. tufă de Euonymus nana.
132 sursa: a. www.forst.tu-muenchen.de; b. garden.tversu.ru.
239