DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Jugastrul apare în toată Europa şi Asia, avansând spre nord-vest până
în Anglia, Scandinavia, mai puţin decât arţarul, iar în sudul arealului
dincolo de limita arealului paltinului de munte. La noi este specie
comună la câmpie, coline şi silvostepă, fiind o specie de amestec în
şleauri, de la marginea silvostepei şi până la limita inferioară a fagului,
mai rar în zona montană.
Ca exigenţe ecologice, jugastrul este mai termofil decât ceilalţi paltini,
dar mai puţin exigenţi faţă de sol. Cele mai propice sunt solurile
aluvionare, dar nu lipseşte de pe solurile compacte, uscate, carbonatice.
Suportă şi o oarecare salinizare şi umbrire.
Variabilitate: A. c. ssp. eucampestre (frunze cu 5 lobi), A. c. ssp.
marsicum (frunze cu 3 lobi întregi sau slab sinuaţi).
Denumire ştiinţifică: ACER TATARICUM L.
Denumire populară: ARŢAR TĂTĂRESC, GLĂDIŞ
Arbust sau arbore indigen de mărimea a III-a, cu tulpina scurtă.
Scoarţa este cenuşiu-închisă, netedă, nu formează ritidom.
Lujeri subţiri, fin muchiaţi, brun-roşcaţi, glabri, lucitori.
Muguri opuşi, mici, ovoizi, roşii-bruni, la bază cu o pată roşie
lucitoare; linia stipelară este concavă.
Frunze ovate, simple, acuminate, de 5-10 cm, serate sau lobulate,
rotunjite sau uşor cordate, pe dos în tinereţe pubescente şi cu peţiol roşu;
toamna se colorează roşii-portocalii (figura 127).
Flori poligame, albe-verzui, grupate în panicule la început erecte apoi
pendente, apar după înfrunzire, prin mai.
a.
b.
c.
Fig 127 . 127. Acer tataricum: frunze, fructe, lujer cu muguri, flori.
127 sursa: a. flora.nhm-wien.ac.at; b. plantsciences.montana.edu; c. hrast.sumfak.hr.
232