DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Coroana este largă, ovoidă, mai regulată decât la specia precedentă.
Lujeri brun-roşcaţi, glabri lucitori.
Muguri opuşi, ovoizi, alipiţi de lujer, roşcaţi, glabri, cu solzi ciliaţi pe
margini; mugurele terminal este mai mare în patru muchii; cicatricele
mugurilor perechi se unesc într-un unghi ascuţit.
Frunze subţiri, de 9-18 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminaţi, ce
au vârfuri ascuţite, pe margini cu puţini dinţi, cu sinusuri larg rotunjite,
pe dos glabre; peţiol de 8-15 cm, conţine un suc lăptos.
Flori poligame, verzui-gălbui, grupate în corimbe erecte, se deschid
în aprilie-mai înainte de înfrunzire.
Fructele sunt disamare, cu nucule turtite şi aripi divergente ce sunt
unite sub un unghi obtuz (figura 125).
Fructificaţia începe de la 30-35 ani în masiv, aproape anual şi
abundent, iar maturaţia fructelor este în septembrie-octombrie.
Creşterile sunt destul de rapide până la 40-50 ani, ulterior fiind depăşit
de stejar, frasin, astfel că paltinul de câmp rămâne în subetaj.
Longevitatea este de 200 ani.
a.
b.
c.
d.
Fig 125 . 125. Acer platanoides: frunze, lujeri, muguri, flori, fructe.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general al paltinului de câmp este mai larg decât cel al
paltinului de munte: Europa Centrală şi estică până în munţii Urali, la
nord depăşind 60° latitudine nordică în Scandinavia (Finlanda), ajunge la
ţărmul Oceanului Atlantic şi al Mării Mediterane şi în Caucaz. La noi
paltinul de câmp se găseşte diseminat la câmpie şi deal, dar poate apare şi
la munte, în făgete şi amestecuri de fag cu răşinoase.
Specia este adaptată la un climat continental excesiv: reclamă căldură
estivală, rezistă la geruri excesive. Este mai puţin pretenţioasă faţă de sol
în raport cu paltinul de munte, solicitând totuşi soluri fertile, prezenţa sa
fiind un indicator al fertilităţii ridicate.
125 sursa: a, b. www.iastate.edu; c. www.toyen.uio.no; d. www.forestryimages.org.
230