DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

GENUL RHUS L.
Denumire ştiinţifică: RHUS TYPHINA L.
Denumire populară: OŢETAR ROŞU
Arbust exotic, rareori arbore de mărimea a III-a, cu scoarţă subţire,
cenuşiu-închisă, netedă. Coroana cu vârful ramurilor ascendent.
Lujeri foarte groşi, roşcaţi, catifelat păroşi, prin rupere secretă un suc
lăptos iritant; măduva este largă, brună (figura 122).
Muguri alterni, mici, semisferici, nuzi, pufoşi, cu baza îngropată.
Frunze imparipenat compuse, de 20-50 cm, cu 11-31 foliole oblong
lanceolate, acuminate, serate, pe dos brumării, în tinereţe pubescente,
toamna se colorează în roşu aprins.
Flori dioice, mici, verzi-gălbui, grupate în panicule terminale, cele
femele foarte dese, păroase, de 10-20 cm, cele mascule mai laxe;
înfloreşte în iunie-iulie.
Fructele sunt drupe uscate, de 2-4 mm, îngrămădite într-un ghem
păros, roşu-brun-violaceu, ce rămâne pe lujer până primăvara, foarte
decorative; fructifică anual şi abundent.
a.
b.
Fig 122 . 122. Rhus typhina: a. lujeri, muguri; b. frunze, fructe.
Oţetarul roşu este originar din estul şi centrul Americii de Nord,
Canada, la noi fiind introdus în scop exclusiv ornamental.
Specia este adaptabilă la condiţiile din zona temperată; reclamă un
sezon lung de vegetaţie, căldură estivală, sol fertil, suportând fumul şi
praful.
Se poate dezvolta pe soluri nisipoase, sărace, maluri de râu, precum şi
pe soluri puţin sărăturate. Temperamentul este de lumină. Oţetarul roşu
drajonează puternic.
122 sursa: www.iastate.edu.
226