DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
Specia este originară din Transcaucazia şi Turkestan, la noi fiind introdusă în scop ornamental. Reclamă staţiuni adăpostite, rezistă la secetă, ger, fum. Poate vegeta pe soluri lutoase şi suportă o uşoară umbrire. GENUL PHELLODENDRON Denumire ştiinţifică: PHELLODENDRON AMURENSE Rupr. Denumire populară: ARBORELE DE PLUTĂ DE AMUR Arbore exotic, de 8-10 m, cu tulpina dreaptă, bine elagată, strâmbă în condiţii neprielnice. Scoarţa este cenuşie deschis, adânc crăpată, moale, plutoasă, ce atinge grosimi de până la 6 cm. Lujeri viguroşi, cenuşii-gălbui, rotunzi, glabri lucitori. Muguri obişnuit opuşi, foarte mici, nuzi, cu baza îngropată în cicatrice, păroşi; cicatrice în formă de potcoavă ce înconjoară aproape în totalitate mugurele. Frunze imparipenat compuse, cu 5-13 foliole ovat-lanceolate, 5-10 cm, alungit acuminate, glabre (figura 119 b). Flori dioice, mici, verzui, grupate în panicule terminale de 6-8 cm ce apar în iunie. Fructele sunt drupe globuloase, negre, 1 cm, cu miez cleios şi miros puternic caracteristic. Specia este originară din Extremul Orient, din bazinul inferior al Amurului, la noi fiind sporadică, introdusă în spaţiile verzi ale oraşelor. Creşte în condiţii de climă temperată extremă, cu grad mare de continentalism. În arealul natural, apare de-a lungul apelor, pe oluri bogate, afânate, suficient de umede. Nu suportă stagnarea apei şi nici uscarea excesivă a solului. La noi suferă la îngheţurile târzii, dar rezistă la gerurile din iarnă şi la seceta estivală. FAMILIA SIMAROUBACEAE DC. GENUL AILANTHUS Desf. Denumire ştiinţifică: AILANTHUS ALTISSIMA (Mill.) Swingle Denumire populară: CENUŞER, OŢETAR FALS Arbore exotic, de 15-20 m, uneori arbust. Tulpina scurtă se desface în puţine crăci groase, ascendente. Scoarţa este cenuşie-deschis, mărunt reticulat brăzdată, subţire, la strivire cu miros urât şi gust amar. Lujeri foarte groşi, bruni, cu lenticele mari, fin pubescenţi; măduva este largă portocalie (figura 120). 223
Muguri alterni, mici, tomentoşi, situaţi deasupra unei cicatrici mari. Frunze imparipenat compuse, 40-70 cm, cu 11-25 foliole peţiolate, ovat-lanceolate, de 5-10 cm, la bază cu 2-4 dinţi glanduloşi, glabre, cu miros urât. Flori poligame, galben-verzui, grupate în panicule laxe, erecte, ce apar în iunie-iulie. Fructe samare cu sămânţă turtită aşezată la mijlocul unei aripioare răsucite, translucide, cu o ştirbitură în dreptul seminţei; maturaţie anuală. Fig 120 . 120. Ailanthus altissima: lujer, muguri, frunze. Cenuşerul este originar din China, Coreea, la noi fiind frecvent cultivat pe terenuri degradate, taluzuri, terenuri virane, devenind subspontan în stepă şi silvostepă. Reclamă climate calde, sezon lung de vegetaţie şi este rezistent la secetă şi poluare; îngheţurile timpurii şi cele mari de peste iarnă afectează lujerii nelignificaţi. Este nepretenţios faţă de soluri, vegetând chiar pe nisipuri marine; temperamentul este de lumină. În Dobrogea şi silvostepa sudică a Moldovei, formează fitocenoze pe locul fostelor vii, locuri ruderale, anumite râpe. FAMILIA ANACARDIACEAE Lindl. GENUL COTINUS Mill. Denumire ştiinţifică: COTINUS COGGYGRIA Scop. Denumire populară: SCUMPIE Arbust indigen, 5 m, tufă cu numeroase tulpini şi frunziş rar. Scoarţa fin-brăzdată, cu solzi mici, este bogată în tanin, iar lemnul este galben. Lujerii rotunzi, roşcaţi, glabri, la tăiere secretă un suc lăptos, cu miros de morcov. 120 sursa: www.iastate.edu. 224
- Page 169 and 170: Fructele sunt bace elipsoidale, ro
- Page 171 and 172: Mugurii sunt opuşi, roşcaţi, tur
- Page 173 and 174: Denumire ştiinţifică: RIBES ALPI
- Page 175 and 176: Bacele sunt negre-purpurii, lucioas
- Page 177 and 178: FAMILIA ROSACEAE Juss. Familia incl
- Page 179 and 180: Flori albe grupate în umbele. Area
- Page 181 and 182: Denumire ştiinţifică: RUBUS IDAE
- Page 183 and 184: Denumire ştiinţifică: RUBUS CAES
- Page 185 and 186: Măceşul apare în Europa sudică
- Page 187 and 188: GENUL COTONEASTER Med. Denumire şt
- Page 189 and 190: a. b. Fig 101 . 101. a. Piracantha
- Page 191 and 192: Părul pădureţ este puţin preten
- Page 193 and 194: Alte specii ale genului Malus Mill.
- Page 195 and 196: Denumire ştiinţifică: SORBUS TOR
- Page 197 and 198: Frunze rombic-ovate, penat-lobate,
- Page 199 and 200: GENUL PRUNUS L. Denumire ştiinţif
- Page 201 and 202: Înrădăcinarea este puternică, p
- Page 203 and 204: a. b. c. Fig 110 . 110. a. Prunus p
- Page 205 and 206: FAMILIA CESALPINACEAE Familia Cesal
- Page 207 and 208: Flori dioice, grupate în panicule
- Page 209 and 210: Apare natural în Europa, Asia de V
- Page 211 and 212: strat de subarboret continuu ce pro
- Page 213 and 214: Frunze imparipenat compuse, cu 9-19
- Page 215 and 216: Salcâmul are un consum ridicat de
- Page 217 and 218: GENUL COLUTEA L. Denumire ştiinţi
- Page 219: Frunzele sunt alterne, paripenat co
- Page 223 and 224: GENUL RHUS L. Denumire ştiinţific
- Page 225 and 226: FAMILIA ACERACEAE A. L. Juss. GENUL
- Page 227 and 228: Coroana este largă, ovoidă, mai r
- Page 229 and 230: Jugastrul apare în toată Europa
- Page 231 and 232: trilobată(figura 128 a) . A. n. va
- Page 233 and 234: Frunze palmat compuse, cu 5-7 folio
- Page 235 and 236: FAMILIA CELASTRACEAE Lindl. GENUL E
- Page 237 and 238: Denumire ştiinţifică: EUONYMUS N
- Page 239 and 240: FAMILIA RHAMNACEAE A. L. Juss. GENU
- Page 241 and 242: Muguri alterni sau aproape opuşi,
- Page 243 and 244: a. b. Fig 137 . 137. a. Parthenocis
- Page 245 and 246: compacte sau cu umiditate în exces
- Page 247 and 248: • T. p. ssp. grandifolia, cu luje
- Page 249 and 250: a. b. Fig 141 . 141. a. Hibiscus sy
- Page 251 and 252: Denumire ştiinţifică: DAPHNE LAU
- Page 253 and 254: Lujeri anuali, cenuşiu-deschişi,
- Page 255 and 256: Preferă soluri aluvionare, nisipoa
- Page 257 and 258: Flori albe grupate în cime umbelif
- Page 259 and 260: Flori albe-verzui, tip 5, umbele gl
- Page 261 and 262: Este un bun indicator de soluri uş
- Page 263 and 264: a. c. d. Fig 152 . 152. a,b. Callun
- Page 265 and 266: Este un element alpin-circumpolar,
- Page 267 and 268: Fructele sunt capsule silicviforme
- Page 269 and 270: GENUL FRAXINUS L. Denumire ştiinţ
Specia este originară din Transcaucazia şi Turkestan, la noi fiind<br />
introdusă în scop ornamental.<br />
Reclamă staţiuni adăpostite, rezistă la secetă, ger, fum. Poate vegeta<br />
pe soluri lutoase şi suportă o uşoară umbrire.<br />
GENUL PHELLODENDRON<br />
Denumire ştiinţifică: PHELLODENDRON AMURENSE Rupr.<br />
Denumire populară: ARBORELE DE PLUTĂ DE AMUR<br />
Arbore exotic, <strong>de</strong> 8-10 m, cu tulpina dreaptă, bine elagată, strâmbă în<br />
condiţii neprielnice. Scoarţa este cenuşie <strong>de</strong>schis, adânc crăpată, moale,<br />
plutoasă, ce atinge grosimi <strong>de</strong> până la 6 cm.<br />
Lujeri viguroşi, cenuşii-gălbui, rotunzi, glabri lucitori.<br />
Muguri obişnuit opuşi, foarte mici, nuzi, cu baza îngropată în<br />
cicatrice, păroşi; cicatrice în formă <strong>de</strong> potcoavă ce înconjoară aproape în<br />
totalitate mugurele.<br />
Frunze imparipenat compuse, cu 5-13 foliole ovat-lanceolate, 5-10<br />
cm, alungit acuminate, glabre (figura 119 b).<br />
Flori dioice, mici, verzui, grupate în panicule terminale <strong>de</strong> 6-8 cm ce<br />
apar în iunie.<br />
Fructele sunt drupe globuloase, negre, 1 cm, cu miez cleios şi miros<br />
puternic caracteristic.<br />
Specia este originară din Extremul Orient, din bazinul inferior al<br />
Amurului, la noi fiind sporadică, introdusă în spaţiile verzi ale oraşelor.<br />
Creşte în condiţii <strong>de</strong> climă temperată extremă, cu grad mare <strong>de</strong><br />
continentalism. În arealul natural, apare <strong>de</strong>-a lungul apelor, pe oluri<br />
bogate, afânate, suficient <strong>de</strong> ume<strong>de</strong>. Nu suportă stagnarea apei şi nici<br />
uscarea excesivă a solului. La noi suferă la îngheţurile târzii, dar rezistă<br />
la gerurile din iarnă şi la seceta estivală.<br />
FAMILIA SIMAROUBACEAE DC.<br />
GENUL AILANTHUS Desf.<br />
Denumire ştiinţifică: AILANTHUS ALTISSIMA (Mill.) Swingle<br />
Denumire populară: CENUŞER, OŢETAR FALS<br />
Arbore exotic, <strong>de</strong> 15-20 m, uneori arbust.<br />
Tulpina scurtă se <strong>de</strong>sface în puţine crăci groase, ascen<strong>de</strong>nte. Scoarţa<br />
este cenuşie-<strong>de</strong>schis, mărunt reticulat brăzdată, subţire, la strivire cu<br />
miros urât şi gust amar.<br />
Lujeri foarte groşi, bruni, cu lenticele mari, fin pubescenţi; măduva<br />
este largă portocalie (figura 120).<br />
223