DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Frunzele sunt alterne, paripenat compuse, cu 2-4 foliole obovatlanceolate,
mucronate, de 2-3 cm, mătăsos-păroase; rahisul este
persistent, înţepător.
Flori de 1-2 cm, violet-purpurii, grupate câte 2-3 (figura 118).
Fructele sunt păstăi obovoide, umflate, cu pereţi pieloşi.
Specia este originară din Turkestan, Transcaucazia.
Este rezistentă la secetă, ger şi preferă soluri nisipoase, având
capacitatea de a creşte pe soluri sărăturate. Are temperament de lumină.
Drajonează puternic, motiv pentru care, alături de capacitatea de a
rezista pe sărături, este utilizată la împădurirea de terenuri degradate, în
special a sărăturilor.
FAMILIA RUTACEAE A. L. Juss.
GENUL PTELEA L.
Denumire ştiinţifică: PTELEA TRIFOLIATA L.
Denumire populară: PTELEA
Arbust exotic, 7-8 m, cu tulpina ramificată de la bază.
Scoarţa este cenuşie, iar ritidomul mărunt crăpat.
Lujeri rotunzi, la început pubescenţi apoi glabri, brun-verzui, cu lemn
neplăcut mirositor.
Muguri alterni, mici, nuzi, păroşi, îngropaţi în cicatrice.
Frunze trifoliate, lung peţiolate, cu foliole oblong-ovate, 6-12 cm,
întregi, glabre (figura 119 a).
Flori poligame, galben-verzui, pe tipul 4, grupate în corimbe şi
înfloresc prin iunie. Fructele sunt samare rotunde, 2 cm, turtite,
emarginate (asemănătoare samarelor de ulm), cu două seminţe, la strivire
cu miros de hamei; fructele rămân pe ramuri peste iarnă.
a.
b.
Fig 119 . 119. a. Ptelea trifoliata; b. Phellodendron amurense.
119 sursa: a. hortiplex.gardenweb.com; b. www.mitomori.co.jp.
222