DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

a.
217
b.
Fig 115 . 115. a. Robinia pseudacacia: a.
lujeri cu spini, frunze; b. flori.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Salcâmul este originar din America de Nord, fiind introdus în Europa
în 1601 de către Robin; la noi s-a introdus în 1750 ca arbore de parc.
Prima cultură forestieră a fost creată la Băileşti, Oltenia în 1852, cu
scopul de a fixa nisipurile continentale, precum şi la împădurirea
solurilor compacte din Bărăgan. După 1880 s-au împădurit suprafeţe
întinse în sud-estul Olteniei, nord-estul Munteniei, nord-estul
Transilvaniei, sudul Moldovei şi solurile grele din stepă şi silvostepă.
România s-a dovedit a fi o a doua patrie pentru salcâm (climat arid şi
secetos): au fost semnalate cele mai frumoase arborete din arealul natural
şi de cultură (exemplu pădurea Ciurumela, ocolul silvic Calafat). În
perioada 1985-1989 existau 120.000 ha împădurite cu salcâm.
Salcâmul se dovedeşte a fi o specie pretenţioasă faţă de sol şi climă. În
patria de origine reclamă climate umede, suficient de calde, staţiuni cu
multă căldură estivală, sezon lung de vegetaţie, ferite de îngheţuri târzii.
La o temperatură medie anuală de 8-9°C starea de vegetaţie a
salcâmului este slabă. Vântul rece şi chiciura constituie factori limitativi.
Temperamentul este de lumină.
Se dezvoltă bine pe soluri nisipoase cu textură grosieră, afânate,
aerisite, permeabile, necarbonatice. Vegetează slab pe soluri compacte,
argiloase, calcaroase şi mulţumitor pe soluri cu troficitate redusă, chiar
sărăturate (ex. Sf. Gheorghe-Deltă).
115 sursa: a. www.univie.ac.at; b. www.boku.ac.at.