DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Denumire ştiinţifică: PRUNUS MAHALEB L.
Denumire populară: VIŞIN TURCESC
Arbust sau arbore indigen, ce poate atinge 8-10 m.
Tulpina este scurtă cu scoarţă netedă, brun-cenuşie, lucioasă, ce
formează un ritidom negricios doar la bătrâneţe.
Coroana este rară, globuloasă.
Lujeri subţiri, cilindrici, măslinii, acoperiţi cu o pieliţă cenuşie, spre
vârf pubescenţi, la zdrelire cu miros aromat.
Muguri ovoconici, brun-gălbui, pubescenţi la vârf, depărtaţi de lujer.
Frunze de 2-5 cm, rotund-ovate, scurt-acuminate, fin serate, glabre.
Flori albe, 1.5 cm, grupate câte 4-12 în corimbe sau raceme erecte;
înfloreşte în aprilie, odată cu înfrunzirea.
Fructe globuloase, negre, 6-10 mm, amărui, comestibile (fig. 109 b).
Arealul general al vişinului turcesc este localizat în Europa Centrală şi
Sudică, Asia de Vest, la noi găsindu-se în păduri rărite din silvostepa
Dobrogei (şibliacuri), Moldova de Sud, Banat.
Este o specie termofilă, rezistentă la uscăciune, ce reclamă multă
căldură estivală; vegetează bine pe soluri scheletice, calcaroase, uscate,
uneori pe cele de luncă. Are temperament de lumină.
Denumire ştiinţifică: PRUNUS PADUS L.
Denumire populară: MĂLIN
Arbore indigen, de mărimea a III-a.
Înrădăcinarea este trasantă cu multe ramificaţii. Scoarţa este netedă,
cenuşie, cu pete rare albicioase, ce formează ritidom la bătrâneţe.
Lujeri bruni, uşor pubescenţi sau glabri, cu lenticele mari gălbui, la
strivire cu miros neplăcut, caracteristic.
Muguri alterni, fusiformi, 6-10 mm, alipiţi de lujer, lucioşi.
Frunze eliptice până la obovate, 6-12 cm, acuminate, serate, rotunjite
la bază, groase, uşor zbârcite (nervuri proeminente), cu smocuri de peri
pe dos în lungul nervurilor. La baza limbului prezintă pe peţiol două
glande roşii, mari (figura 110 a).
Flori albe, 1.5 cm, grupate în raceme multiflore, pendente; înfloreşte
în mai, după înfrunzire.
Fructele sunt globuloase, 7-10 mm, negre lucitoare, amărui,
necomestibile.
Mălinul apare din Europa şi până în Siberia, la noi fiind frecvent la
câmpie şi coline, în păduri de luncă, tufărişuri, mai rar în făgete şi
molidişuri.
Reclamă soluri fertile, bogate în carbonaţi, umede, pseudogleizate; are
temperament de umbră.
205