DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă, cu ramificaţii laterale
lungi, adânc înfipte în sol.
Scoarţa este brun-violacee, netedă, lucioasă, exfoliabilă în fâşii
circulare; la bătrâneţe apare un ritidom negricios gros, la baza tulpinii.
Coroana este piramidal-ovoidă, cu ramuri lungi. Lujeri viguroşi,
zvelţi, uşor muchiaţi, glabri, cenuşii sau roşcaţi, lucitori, acoperiţi de o
pieliţă exfoliabilă. Muguri alterni, brun-cenuşii, solzoşi.
Frunze de 8-15 cm, eliptic-obovate, acuminate, dublu serate, glabre, la
baza limbului pe peţiol cu 1-2 glande roşcate (figura 109 a).
Flori albe, 2-4 cm, câte 3-6 grupate în fascicule umbelate, înfloresc în
aprilie-mai înainte sau odată cu înfrunzirea.
Fructul este o drupă globuloasă, 1 cm, roşie-negricioasă.
Creşterile cireşului sunt active (ex. 40-60 cm în primul an).
Longevitate este de 100 ani.
Cireşul păsăresc apare de la Oceanul Atlantic până în Siberia, în Asia
Mică şi chiar în Africa de Nord. În România, este diseminat în pădurile
de foioase, de la câmpie şi până în zona montană, pe versanţii însoriţi
urcând până la 1000 m.
Cireşul este destul de pretenţios faţă de condiţiile staţionale: preferă
soluri fertile, bogate în calcar, suficient de umede cu drenaj bun, un sezon
de vegetaţie lung, evitând excesul de umiditate şi sărăturile.
Are temperament de lumină.
a.
b.
Fig 109 . 109. a. Prunus avium: ramură cu frunze şi fructe;
b. Prunus mahaleb: ramură cu frunze şi fructe.
109 sursa: a. www.atlas-roslin.pl; b. linnaeus.nrm.se.
204