DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
Este un element xerofit, rezistent la ger, puţin pretenţios faţă de sol (soluri compacte, lutoase etc.). Porumbarul este important în protecţia marginii pădurii. De asemenea, are comportament de specie pionieră, fiind recomandat în cazul împăduririi terenurilor degradate. Denumire ştiinţifică: PRUNUS CERASIFERA Ehrh. Denumire populară: CORCODUŞ Arbust indigen, rar arbore (8-10 m), cu tulpină scurtă neregulată. Scoarţa este cenuşie lucitoare, netedă, exfoliabilă inelar. Lujeri subţiri, verzi sau roşii, lucitori, cei laterali terminaţi în spini. Muguri alterni, solitari sau câte 2-3, bruni, conici. Frunze de 2-7 cm, eliptic-ovate, acute, cuneate, serate, glabre, pe dos cu peri rari pe nervura mediană (figura 108 b). Flori albe, solitare sau câte două, 2 cm, apar odată cu înfrunzirea. Fructele globuloase, 2-3 cm, galbene sau roşii-brune, se coc în iulie. Arealul general al corcoduşului este în Europa de sud-est, Asia de Vest, Caucaz. În România apare în sudul şi vestul ţării, la câmpie şi coline, în rest subspontan şi cultivat. Este rezistent la ger şi secetă, vegetând pe soluri uscate, reavene, pietroase, şi are un temperament de lumină. Variabilitate: P. c. var. mirobolana, cu muguri cleioşi şi flori albe, P. c. var. pisardii, cu lujeri, frunze şi flori purpurii. Denumire ştiinţifică: PRUNUS FRUTICOSA Pall. Denumire populară: VIŞINEL, CIREŞ PITIC DE BĂRĂGAN Arbust indigen, 1 m, cu tulpini numeroase, târâtoare. Lujerii sunt glabri, cu pieliţă cenuşie, iar mugurii alterni, globuloşi, mici, depărtaţi de lujer. Frunze de 2-5 cm, eliptic-obovate, cuneate, coriace, lucioase. Flori albe, 1.5 cm, câte 1-4 în fascicule, iar fructele de 1 cm, globuloase, roşii. Apare din Europa până în Siberia, la noi sporadic în stepă şi silvostepă, Dobrogea, Moldova, Câmpia Munteniei, Transilvaniei sau la deal pe substrat calcaros. Este o specie xerofită, subtermofilă, subcalcicolă, prezentând interes ca specie de primă împădurire. Denumire ştiinţifică: PRUNUS AVIUM L. Denumire populară: CIREŞ PĂDUREŢ, CIREŞ PĂSĂRESC Arbore indigen, de mărimea I, cu tulpina dreaptă, elagată în masiv. 203
Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă, cu ramificaţii laterale lungi, adânc înfipte în sol. Scoarţa este brun-violacee, netedă, lucioasă, exfoliabilă în fâşii circulare; la bătrâneţe apare un ritidom negricios gros, la baza tulpinii. Coroana este piramidal-ovoidă, cu ramuri lungi. Lujeri viguroşi, zvelţi, uşor muchiaţi, glabri, cenuşii sau roşcaţi, lucitori, acoperiţi de o pieliţă exfoliabilă. Muguri alterni, brun-cenuşii, solzoşi. Frunze de 8-15 cm, eliptic-obovate, acuminate, dublu serate, glabre, la baza limbului pe peţiol cu 1-2 glande roşcate (figura 109 a). Flori albe, 2-4 cm, câte 3-6 grupate în fascicule umbelate, înfloresc în aprilie-mai înainte sau odată cu înfrunzirea. Fructul este o drupă globuloasă, 1 cm, roşie-negricioasă. Creşterile cireşului sunt active (ex. 40-60 cm în primul an). Longevitate este de 100 ani. Cireşul păsăresc apare de la Oceanul Atlantic până în Siberia, în Asia Mică şi chiar în Africa de Nord. În România, este diseminat în pădurile de foioase, de la câmpie şi până în zona montană, pe versanţii însoriţi urcând până la 1000 m. Cireşul este destul de pretenţios faţă de condiţiile staţionale: preferă soluri fertile, bogate în calcar, suficient de umede cu drenaj bun, un sezon de vegetaţie lung, evitând excesul de umiditate şi sărăturile. Are temperament de lumină. a. b. Fig 109 . 109. a. Prunus avium: ramură cu frunze şi fructe; b. Prunus mahaleb: ramură cu frunze şi fructe. 109 sursa: a. www.atlas-roslin.pl; b. linnaeus.nrm.se. 204
- Page 149 and 150: Longevitatea este de 300-400 ani. D
- Page 151 and 152: Lujeri viguroşi, uşor geniculaţi
- Page 153 and 154: Lemnul este deschis la culoare, inf
- Page 155 and 156: Se foloseşte la împădurirea tere
- Page 157 and 158: Fructele sunt drupe globuloase, de
- Page 159 and 160: jugastrul, paltinul, mărul, păduc
- Page 161 and 162: Specia este originară din Europa s
- Page 163 and 164: Fig 83 . 83. Magnolia kobus: exempl
- Page 165 and 166: AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Arborele
- Page 167 and 168: Denumire ştiinţifică: CLEMATIS A
- Page 169 and 170: Fructele sunt bace elipsoidale, ro
- Page 171 and 172: Mugurii sunt opuşi, roşcaţi, tur
- Page 173 and 174: Denumire ştiinţifică: RIBES ALPI
- Page 175 and 176: Bacele sunt negre-purpurii, lucioas
- Page 177 and 178: FAMILIA ROSACEAE Juss. Familia incl
- Page 179 and 180: Flori albe grupate în umbele. Area
- Page 181 and 182: Denumire ştiinţifică: RUBUS IDAE
- Page 183 and 184: Denumire ştiinţifică: RUBUS CAES
- Page 185 and 186: Măceşul apare în Europa sudică
- Page 187 and 188: GENUL COTONEASTER Med. Denumire şt
- Page 189 and 190: a. b. Fig 101 . 101. a. Piracantha
- Page 191 and 192: Părul pădureţ este puţin preten
- Page 193 and 194: Alte specii ale genului Malus Mill.
- Page 195 and 196: Denumire ştiinţifică: SORBUS TOR
- Page 197 and 198: Frunze rombic-ovate, penat-lobate,
- Page 199: GENUL PRUNUS L. Denumire ştiinţif
- Page 203 and 204: a. b. c. Fig 110 . 110. a. Prunus p
- Page 205 and 206: FAMILIA CESALPINACEAE Familia Cesal
- Page 207 and 208: Flori dioice, grupate în panicule
- Page 209 and 210: Apare natural în Europa, Asia de V
- Page 211 and 212: strat de subarboret continuu ce pro
- Page 213 and 214: Frunze imparipenat compuse, cu 9-19
- Page 215 and 216: Salcâmul are un consum ridicat de
- Page 217 and 218: GENUL COLUTEA L. Denumire ştiinţi
- Page 219 and 220: Frunzele sunt alterne, paripenat co
- Page 221 and 222: Muguri alterni, mici, tomentoşi, s
- Page 223 and 224: GENUL RHUS L. Denumire ştiinţific
- Page 225 and 226: FAMILIA ACERACEAE A. L. Juss. GENUL
- Page 227 and 228: Coroana este largă, ovoidă, mai r
- Page 229 and 230: Jugastrul apare în toată Europa
- Page 231 and 232: trilobată(figura 128 a) . A. n. va
- Page 233 and 234: Frunze palmat compuse, cu 5-7 folio
- Page 235 and 236: FAMILIA CELASTRACEAE Lindl. GENUL E
- Page 237 and 238: Denumire ştiinţifică: EUONYMUS N
- Page 239 and 240: FAMILIA RHAMNACEAE A. L. Juss. GENU
- Page 241 and 242: Muguri alterni sau aproape opuşi,
- Page 243 and 244: a. b. Fig 137 . 137. a. Parthenocis
- Page 245 and 246: compacte sau cu umiditate în exces
- Page 247 and 248: • T. p. ssp. grandifolia, cu luje
- Page 249 and 250: a. b. Fig 141 . 141. a. Hibiscus sy
Este un element xerofit, rezistent la ger, puţin pretenţios faţă <strong>de</strong> sol<br />
(soluri compacte, lutoase etc.).<br />
Porumbarul este important în protecţia marginii pădurii. De asemenea,<br />
are comportament <strong>de</strong> specie pionieră, fiind recomandat în cazul<br />
împăduririi terenurilor <strong>de</strong>gradate.<br />
Denumire ştiinţifică: PRUNUS CERASIFERA Ehrh.<br />
Denumire populară: CORCODUŞ<br />
Arbust indigen, rar arbore (8-10 m), cu tulpină scurtă neregulată.<br />
Scoarţa este cenuşie lucitoare, netedă, exfoliabilă inelar.<br />
Lujeri subţiri, verzi sau roşii, lucitori, cei laterali terminaţi în spini.<br />
Muguri alterni, solitari sau câte 2-3, bruni, conici.<br />
Frunze <strong>de</strong> 2-7 cm, eliptic-ovate, acute, cuneate, serate, glabre, pe dos<br />
cu peri rari pe nervura mediană (figura 108 b).<br />
Flori albe, solitare sau câte două, 2 cm, apar odată cu înfrunzirea.<br />
Fructele globuloase, 2-3 cm, galbene sau roşii-brune, se coc în iulie.<br />
Arealul general al corcoduşului este în Europa <strong>de</strong> sud-est, Asia <strong>de</strong><br />
Vest, Caucaz. În România apare în sudul şi vestul ţării, la câmpie şi<br />
coline, în rest subspontan şi cultivat.<br />
Este rezistent la ger şi secetă, vegetând pe soluri uscate, reavene,<br />
pietroase, şi are un temperament <strong>de</strong> lumină.<br />
Variabilitate: P. c. var. mirobolana, cu muguri cleioşi şi flori albe, P.<br />
c. var. pisardii, cu lujeri, frunze şi flori purpurii.<br />
Denumire ştiinţifică: PRUNUS FRUTICOSA Pall.<br />
Denumire populară: VIŞINEL, CIREŞ PITIC DE BĂRĂGAN<br />
Arbust indigen, 1 m, cu tulpini numeroase, târâtoare.<br />
Lujerii sunt glabri, cu pieliţă cenuşie, iar mugurii alterni, globuloşi,<br />
mici, <strong>de</strong>părtaţi <strong>de</strong> lujer. Frunze <strong>de</strong> 2-5 cm, eliptic-obovate, cuneate,<br />
coriace, lucioase. Flori albe, 1.5 cm, câte 1-4 în fascicule, iar fructele <strong>de</strong><br />
1 cm, globuloase, roşii.<br />
Apare din Europa până în Siberia, la noi sporadic în stepă şi<br />
silvostepă, Dobrogea, Moldova, Câmpia Munteniei, Transilvaniei sau la<br />
<strong>de</strong>al pe substrat calcaros.<br />
Este o specie xerofită, subtermofilă, subcalcicolă, prezentând interes<br />
ca specie <strong>de</strong> primă împădurire.<br />
Denumire ştiinţifică: PRUNUS AVIUM L.<br />
Denumire populară: CIREŞ PĂDUREŢ, CIREŞ PĂSĂRESC<br />
Arbore indigen, <strong>de</strong> mărimea I, cu tulpina dreaptă, elagată în masiv.<br />
203