DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

silvic.usv.ro
from silvic.usv.ro More from this publisher
28.04.2013 Views

Este un element xerofit, rezistent la ger, puţin pretenţios faţă de sol (soluri compacte, lutoase etc.). Porumbarul este important în protecţia marginii pădurii. De asemenea, are comportament de specie pionieră, fiind recomandat în cazul împăduririi terenurilor degradate. Denumire ştiinţifică: PRUNUS CERASIFERA Ehrh. Denumire populară: CORCODUŞ Arbust indigen, rar arbore (8-10 m), cu tulpină scurtă neregulată. Scoarţa este cenuşie lucitoare, netedă, exfoliabilă inelar. Lujeri subţiri, verzi sau roşii, lucitori, cei laterali terminaţi în spini. Muguri alterni, solitari sau câte 2-3, bruni, conici. Frunze de 2-7 cm, eliptic-ovate, acute, cuneate, serate, glabre, pe dos cu peri rari pe nervura mediană (figura 108 b). Flori albe, solitare sau câte două, 2 cm, apar odată cu înfrunzirea. Fructele globuloase, 2-3 cm, galbene sau roşii-brune, se coc în iulie. Arealul general al corcoduşului este în Europa de sud-est, Asia de Vest, Caucaz. În România apare în sudul şi vestul ţării, la câmpie şi coline, în rest subspontan şi cultivat. Este rezistent la ger şi secetă, vegetând pe soluri uscate, reavene, pietroase, şi are un temperament de lumină. Variabilitate: P. c. var. mirobolana, cu muguri cleioşi şi flori albe, P. c. var. pisardii, cu lujeri, frunze şi flori purpurii. Denumire ştiinţifică: PRUNUS FRUTICOSA Pall. Denumire populară: VIŞINEL, CIREŞ PITIC DE BĂRĂGAN Arbust indigen, 1 m, cu tulpini numeroase, târâtoare. Lujerii sunt glabri, cu pieliţă cenuşie, iar mugurii alterni, globuloşi, mici, depărtaţi de lujer. Frunze de 2-5 cm, eliptic-obovate, cuneate, coriace, lucioase. Flori albe, 1.5 cm, câte 1-4 în fascicule, iar fructele de 1 cm, globuloase, roşii. Apare din Europa până în Siberia, la noi sporadic în stepă şi silvostepă, Dobrogea, Moldova, Câmpia Munteniei, Transilvaniei sau la deal pe substrat calcaros. Este o specie xerofită, subtermofilă, subcalcicolă, prezentând interes ca specie de primă împădurire. Denumire ştiinţifică: PRUNUS AVIUM L. Denumire populară: CIREŞ PĂDUREŢ, CIREŞ PĂSĂRESC Arbore indigen, de mărimea I, cu tulpina dreaptă, elagată în masiv. 203

Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă, cu ramificaţii laterale lungi, adânc înfipte în sol. Scoarţa este brun-violacee, netedă, lucioasă, exfoliabilă în fâşii circulare; la bătrâneţe apare un ritidom negricios gros, la baza tulpinii. Coroana este piramidal-ovoidă, cu ramuri lungi. Lujeri viguroşi, zvelţi, uşor muchiaţi, glabri, cenuşii sau roşcaţi, lucitori, acoperiţi de o pieliţă exfoliabilă. Muguri alterni, brun-cenuşii, solzoşi. Frunze de 8-15 cm, eliptic-obovate, acuminate, dublu serate, glabre, la baza limbului pe peţiol cu 1-2 glande roşcate (figura 109 a). Flori albe, 2-4 cm, câte 3-6 grupate în fascicule umbelate, înfloresc în aprilie-mai înainte sau odată cu înfrunzirea. Fructul este o drupă globuloasă, 1 cm, roşie-negricioasă. Creşterile cireşului sunt active (ex. 40-60 cm în primul an). Longevitate este de 100 ani. Cireşul păsăresc apare de la Oceanul Atlantic până în Siberia, în Asia Mică şi chiar în Africa de Nord. În România, este diseminat în pădurile de foioase, de la câmpie şi până în zona montană, pe versanţii însoriţi urcând până la 1000 m. Cireşul este destul de pretenţios faţă de condiţiile staţionale: preferă soluri fertile, bogate în calcar, suficient de umede cu drenaj bun, un sezon de vegetaţie lung, evitând excesul de umiditate şi sărăturile. Are temperament de lumină. a. b. Fig 109 . 109. a. Prunus avium: ramură cu frunze şi fructe; b. Prunus mahaleb: ramură cu frunze şi fructe. 109 sursa: a. www.atlas-roslin.pl; b. linnaeus.nrm.se. 204

Este un element xerofit, rezistent la ger, puţin pretenţios faţă <strong>de</strong> sol<br />

(soluri compacte, lutoase etc.).<br />

Porumbarul este important în protecţia marginii pădurii. De asemenea,<br />

are comportament <strong>de</strong> specie pionieră, fiind recomandat în cazul<br />

împăduririi terenurilor <strong>de</strong>gradate.<br />

Denumire ştiinţifică: PRUNUS CERASIFERA Ehrh.<br />

Denumire populară: CORCODUŞ<br />

Arbust indigen, rar arbore (8-10 m), cu tulpină scurtă neregulată.<br />

Scoarţa este cenuşie lucitoare, netedă, exfoliabilă inelar.<br />

Lujeri subţiri, verzi sau roşii, lucitori, cei laterali terminaţi în spini.<br />

Muguri alterni, solitari sau câte 2-3, bruni, conici.<br />

Frunze <strong>de</strong> 2-7 cm, eliptic-ovate, acute, cuneate, serate, glabre, pe dos<br />

cu peri rari pe nervura mediană (figura 108 b).<br />

Flori albe, solitare sau câte două, 2 cm, apar odată cu înfrunzirea.<br />

Fructele globuloase, 2-3 cm, galbene sau roşii-brune, se coc în iulie.<br />

Arealul general al corcoduşului este în Europa <strong>de</strong> sud-est, Asia <strong>de</strong><br />

Vest, Caucaz. În România apare în sudul şi vestul ţării, la câmpie şi<br />

coline, în rest subspontan şi cultivat.<br />

Este rezistent la ger şi secetă, vegetând pe soluri uscate, reavene,<br />

pietroase, şi are un temperament <strong>de</strong> lumină.<br />

Variabilitate: P. c. var. mirobolana, cu muguri cleioşi şi flori albe, P.<br />

c. var. pisardii, cu lujeri, frunze şi flori purpurii.<br />

Denumire ştiinţifică: PRUNUS FRUTICOSA Pall.<br />

Denumire populară: VIŞINEL, CIREŞ PITIC DE BĂRĂGAN<br />

Arbust indigen, 1 m, cu tulpini numeroase, târâtoare.<br />

Lujerii sunt glabri, cu pieliţă cenuşie, iar mugurii alterni, globuloşi,<br />

mici, <strong>de</strong>părtaţi <strong>de</strong> lujer. Frunze <strong>de</strong> 2-5 cm, eliptic-obovate, cuneate,<br />

coriace, lucioase. Flori albe, 1.5 cm, câte 1-4 în fascicule, iar fructele <strong>de</strong><br />

1 cm, globuloase, roşii.<br />

Apare din Europa până în Siberia, la noi sporadic în stepă şi<br />

silvostepă, Dobrogea, Moldova, Câmpia Munteniei, Transilvaniei sau la<br />

<strong>de</strong>al pe substrat calcaros.<br />

Este o specie xerofită, subtermofilă, subcalcicolă, prezentând interes<br />

ca specie <strong>de</strong> primă împădurire.<br />

Denumire ştiinţifică: PRUNUS AVIUM L.<br />

Denumire populară: CIREŞ PĂDUREŢ, CIREŞ PĂSĂRESC<br />

Arbore indigen, <strong>de</strong> mărimea I, cu tulpina dreaptă, elagată în masiv.<br />

203

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!