DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

GENUL MESPILUS L.
Denumire ştiinţifică: MESPILUS GERMANICA L.
Denumire populară: MOŞMON
Arbust exotic, cu tulpină strâmbă, scurtă, cu ramuri răsucite.
Lujeri muchiaţi, pubescenţi; brachiblaste spinoase. Muguri alterni,
ovoconici, bruni, păroşi. Frunze eliptice, peţiolate, întregi sau mărunt şi
glandulos serate, groase, 6-12 cm, pubescente pe dos. Flori albe, pe tip 5,
solitare, de 3-4 cm diametru. Fructul este fals, drupă piriformă, la vârf cu
sepalele lungi, persistente (figura 107), tari (sclereide), de 2-3 cm,
comestibile după vestejire.
Apare natural în Europa de Sud-est, Persia, la noi fiind introdus prin
cultură, dar apare şi sporadic, subspontan la coline. Moşmonul este
rezistent la secetă şi geruri, vegetând pe soluri fertile, suficient de umede.
Fig 107 . 107. Mespilus germanica: frunze, floare, fruct.
GENUL AMELANCHIER Medik.
Denumire ştiinţifică: AMELANCHIER OVALIS Medik.
Arbust indigen, scund, de 2-3 m, cu ramuri îndreptate în sus.
Lujerii sunt netezi, brun-roşcaţi, lucitori, cu lenticele mari, adesea cu o
pieliţă fină exfoliabilă. Muguri alterni, conici, evident ascuţiţi, alipiţi de
lujer. Frunze lat ovate, 3-5 cm, uşor cordate, serate, pe dos tomentoase.
Flori albe, pe tip 5, grupate în raceme terminale multiflore,
tomentoase; apar în mai-iunie. Fructul globulos, 4-8 mm, negru,
albăstrui-brumat, se coace în august.
Apare în Europa, Asia Mică, Africa de Nord, în România, fiind
sporadic la altitudini mari (1600-2000 m), pe stâncării, chei (Apuseni,
Bârsei, Retezat, Ceahlău etc.). Specia este rezistentă la secetă, geruri,
vegetând pe soluri rendzinice; are temperament de lumină.
107 sursa: www.mpiz-koeln.mpg.de.
201