DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Părul pădureţ este puţin pretenţios faţă de climă şi sol, este iubitor de
căldură, rezistând la ger şi secetă.
Suportă soluri compacte, argiloase, cu deficit hidric prelungit, părul
constituindu-se astfel şi într-un însoţitor la cerului şi gârniţei; poate creşte
şi pe soluri halomorfe.
a.
b.
Fig 102 . 102. a. Chaenomeles japonica: frunze, flori.; b. Pyrus piraster: frunze, flori.
Denumire ştiinţifică: PYRUS ELAEAGRIFOLIA Pall.
Denumire populară: PĂR ARGINTIU
Arbore indigen, de talie mică (10 m), adesea arbust.
Tulpina este neregulată, scundă, cu ramuri brune-cenuşii, spinoase.
Lujeri galbeni, cenuşiu-tomentoşi, cu muguri globuloşi, tomentoşi.
Frunze obovat-lanceolate, 3-7 cm, cuneate, acuminate, întregi sau fin
dinţate, la început alb tomentoase pe ambele feţe, ulterior numai pe dos.
Flori albe, 3 cm, cu receptacul şi caliciu pubescente.
Fructul este globulos, foarte tare, 2-3 cm.
Părul argintiu este un element pontic-mediteranean: sud-estul Europei,
Crimeea, Caucaz, Asia Mică. La noi apare frecvent în silvostepa
Dobrogei şi sporadic în câteva locuri din sud (Comana-Ilfov, Bereşti,
Jorăşti, Gârboavele – Galaţi).
Este o specie termofilă, xerofită: apare în tufărişuri şi şibliacuri, alături
de Quercus pubescens, Q. virgiliana, Q. pedunculiflora, Fraxinus ornus,
Prunus mahaleb, Carpinus orientalis, Cotinus coggygria etc.
102 sursa: a. www.rz.uni-karlsruhe.de; b. www.atlas-roslin.pl.
194