DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Flori unisexuat dioice, cele mascule sub formă de amenţi cilindrici,
lungi, câte 6-8, iar cele femele alcătuite din câte două carpele ce poartă
câte un ovul deschis şi stau pe un peduncul lung.
Sămânţa sunt nişte false drupe – galbulus – alcătuite dintr-un
sâmbure tare acoperit de un înveliş cărnos cu miros neplăcut; câte 2 pe un
peduncul lung, asemănătoare unor prune elipsoidale verzi la început,
galbene după coacere, albăstrui brumate.
Maturaţia anuală, prin octombrie, iar germinaţia este hipogee cu 2
cotiledoane.
Creşterea este înceată în primii ani, apoi devine destul de activă.
Longevitate peste 1000 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Specia este originară din China orientală şi a fost introdusă în Europa
în 1730, în Olanda. În România este cultivată doar în scop ornamental.
Ginkgo biloba solicită un climat cald, dar suportă şi climatele mai
reci, rezistând relativ bine la geruri, uscăciune şi poluare, însă puieţii sunt
sensibili la frig. Creşte viguros pe soluri fertile, bogate în substanţe
nutritive, afânate, reavene. Suportă o oarecare compactizare a solului.
Are un temperament de lumină. Are puţini vătămători.
VARIABILITATE MORFOLOGICĂ
• Ginkgo biloba laciniata cu frunze mai late şi divizate,
• Ginkgo biloba fastigiata cu coroană piramidală,
• Ginkgo biloba pendula cu ramuri pendente.
FAMILIA PINACEAE Lindl.
Această familie cuprinde arbori şi arbuşti preponderent răspândiţi în
emisfera nordică, conţinând speciile următoarelor genuri: Abies, Picea,
Larix, Pseudolarix, Pinus, Tsuga, Pseudotsuga, Cedrus.
Ramificaţiile sunt verticilate, iar lujerii sunt obişnuit lungi şi numai
uneori microblaste (Larix, Pseudolarix, Pinus, Cedrus).
Frunze sunt aciculare uninerve, persistente, rar caduce (Larix,
Pseudolarix) cu canale rezinifere, cu structură xeromorfă, se inseră
spiralat, izolate, grupate câte 2-5 sau în fascicule.
Flori sunt unisexuat monoice, cele mascule cu numeroase stamine
sub formă de amenţi gălbui, cele femele elipsoidale, cilindrice, cu
numeroase carpele spiralate alcătuite dintr-un solz fertil şi o bractee
sterilă unite doar la bază. Polenizarea este anemofilă, iar organul fructifer
este numit con.
În structura lemnului există canale rezinifere.
22