DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Măceşul apare în Europa sudică şi centrală, sudul Scandinaviei, Asia
Mică şi Centrală şi Africa de Nord, la noi fiind specia cea mai frecventă,
ce este răspândită din zona litoralului şi până la 1200 m (1700 m)
altitudine.
Acesta vegetează prin tufărişuri, liziere, la marginea pădurilor, păduri
rărite, poieni etc. Este o specie xeromezofită, puţin pretenţioasă faţă de
condiţiile pedo-climatice.
Denumire ştiinţifică: ROSA PENDULINA L.
Denumire populară: MĂCEŞ DE MUNTE
Arbust indigen, 1-2 m, cu tulpini lungi şi ramuri scurte, orizontale sau
pendule, fără ghimpi.
Frunzele cu mai multe foliole (7-11), 2-6 cm, dublu sau triplu dinţate,
cu dinţi ascuţiţi, glanduloşi; peţiolul, rahisul şi nervura principală sunt
glanduloase (figura 98 b).
Flori solitare, 5 cm, roz-purpurii sau violete, cu sepale nedivizate,
persistente, mai lungi decât petalele; înfloreşte în mai-iunie.
Fructele sunt elipsoidale, cu numeroase glande şi sete.
Arealul general este cantonat în aproape toată Europa, în zona
montană. La noi apare în etajul montan şi subalpin, pe coaste abrupte,
stâncării, grohotişuri, chei, la liziera molidişurilor.
Se dezvoltă pe soluri scheletice, superficiale, slab acide, bogate în
azotaţi; suportă o anumită umbrire.
Denumire ştiinţifică: ROSA GALLICA L.
Denumire populară: MĂCEŞ DE CÂMP
Arbust indigen, 1 m, cu tulpini drepte.
Lujerii sunt verzi sau roşcaţi, cu ghimpi drepţi, subţiri şi inegali, în
amestec cu peri rigizi glanduloşi.
Frunze obişnuit cu 5 foliole mari eliptice, pieloase, dinţate, pe dos
păroase cu nervaţiune reticulată proeminentă.
Flori mari, 4-8 cm, purpurii, solitare, rar câte două, cu sepale divizate
caduce; înfloreşte în mai; din florile acestei specii se obţine “apa de
roze”, utilizată în industria produselor cosmetice.
Fructele sunt globuloase, cărămizii, glanduloase, aspru păroase.
Specia apare în Europa centrală şi sudică, Asia vestică, Africa de
Nord, iar la noi la câmpie, dealuri; în stepă poate forma tufărişuri.
Este o specie xeromezofită, ce se dezvoltă pe soluri eubazice,
compacte, luto-nisipoase, uscate; preferă solurile calcaroase.
188