DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
GENUL ROSA L. Genul cuprinde peste 400 specii de arbuşti, ce vegetează în regiunile tropicale şi temperate. Sunt prevăzute pe tulpini cu ţepi recurbaţi, setacei, frunze alterne, imparipenat compuse, cu stipele concrescute cu peţiolul ghimpos, flori bisexuate, pe tipul 5, solitare sau în raceme umbeliforme. Receptaculul este în formă de cupă sau urnă, în care se află ovarul pluricarpelar apocarpic. La maturitate receptaculul devine cărnos şi închide numeroase achene mici, păroase, ce dau naştere la măceaşă. Denumire ştiinţifică: ROSA CANINA L. Denumire populară: MĂCEŞ, RĂSURĂ Arbust indigen, 2-3 m, cu tulpini şi ramuri ce au ghimpi recurbaţi. Mugurii sunt alterni, mici, roşii. Frunze stipelate, imparipenat compuse, cu 7 foliole ovat-eliptice, întregi, de 2-4 cm, serate, glabre (figura 98 a). Flori roze sau albe, 3-5 cm, câte 1-3 dispuse terminal, cu 5 sepale spintecate, răsfrânte după înflorire, 5 petale şi receptacul neglandulos. Fructele sunt de tipul poliachenei false (parte cărnoasă, stacojie ce închide numeroase achene mici, păroase). a. b. Fig 98 . 98. a. Rosa canina: ramuri cu ghimpi, frunze, măceşe; b. Rosa pendulina: frunze, floare. 98 sursa: a. perso.club-internet.fr; b. crdp.ac-besancon.fr. 187
Măceşul apare în Europa sudică şi centrală, sudul Scandinaviei, Asia Mică şi Centrală şi Africa de Nord, la noi fiind specia cea mai frecventă, ce este răspândită din zona litoralului şi până la 1200 m (1700 m) altitudine. Acesta vegetează prin tufărişuri, liziere, la marginea pădurilor, păduri rărite, poieni etc. Este o specie xeromezofită, puţin pretenţioasă faţă de condiţiile pedo-climatice. Denumire ştiinţifică: ROSA PENDULINA L. Denumire populară: MĂCEŞ DE MUNTE Arbust indigen, 1-2 m, cu tulpini lungi şi ramuri scurte, orizontale sau pendule, fără ghimpi. Frunzele cu mai multe foliole (7-11), 2-6 cm, dublu sau triplu dinţate, cu dinţi ascuţiţi, glanduloşi; peţiolul, rahisul şi nervura principală sunt glanduloase (figura 98 b). Flori solitare, 5 cm, roz-purpurii sau violete, cu sepale nedivizate, persistente, mai lungi decât petalele; înfloreşte în mai-iunie. Fructele sunt elipsoidale, cu numeroase glande şi sete. Arealul general este cantonat în aproape toată Europa, în zona montană. La noi apare în etajul montan şi subalpin, pe coaste abrupte, stâncării, grohotişuri, chei, la liziera molidişurilor. Se dezvoltă pe soluri scheletice, superficiale, slab acide, bogate în azotaţi; suportă o anumită umbrire. Denumire ştiinţifică: ROSA GALLICA L. Denumire populară: MĂCEŞ DE CÂMP Arbust indigen, 1 m, cu tulpini drepte. Lujerii sunt verzi sau roşcaţi, cu ghimpi drepţi, subţiri şi inegali, în amestec cu peri rigizi glanduloşi. Frunze obişnuit cu 5 foliole mari eliptice, pieloase, dinţate, pe dos păroase cu nervaţiune reticulată proeminentă. Flori mari, 4-8 cm, purpurii, solitare, rar câte două, cu sepale divizate caduce; înfloreşte în mai; din florile acestei specii se obţine “apa de roze”, utilizată în industria produselor cosmetice. Fructele sunt globuloase, cărămizii, glanduloase, aspru păroase. Specia apare în Europa centrală şi sudică, Asia vestică, Africa de Nord, iar la noi la câmpie, dealuri; în stepă poate forma tufărişuri. Este o specie xeromezofită, ce se dezvoltă pe soluri eubazice, compacte, luto-nisipoase, uscate; preferă solurile calcaroase. 188
- Page 133 and 134: (de la o anumită înălţime) se d
- Page 135 and 136: a. b. Fig 65 . 65. Salix fragilis:
- Page 137 and 138: Denumire ştiinţifică: SALIX SILE
- Page 139 and 140: Specia are un areal specific regiun
- Page 141 and 142: Muguri bruni-gălbui, conici, depă
- Page 143 and 144: Specie oligotrofă, oligotermă, ch
- Page 145 and 146: AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Dudul alb
- Page 147 and 148: Denumire ştiinţifică: FICUS CARI
- Page 149 and 150: Longevitatea este de 300-400 ani. D
- Page 151 and 152: Lujeri viguroşi, uşor geniculaţi
- Page 153 and 154: Lemnul este deschis la culoare, inf
- Page 155 and 156: Se foloseşte la împădurirea tere
- Page 157 and 158: Fructele sunt drupe globuloase, de
- Page 159 and 160: jugastrul, paltinul, mărul, păduc
- Page 161 and 162: Specia este originară din Europa s
- Page 163 and 164: Fig 83 . 83. Magnolia kobus: exempl
- Page 165 and 166: AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Arborele
- Page 167 and 168: Denumire ştiinţifică: CLEMATIS A
- Page 169 and 170: Fructele sunt bace elipsoidale, ro
- Page 171 and 172: Mugurii sunt opuşi, roşcaţi, tur
- Page 173 and 174: Denumire ştiinţifică: RIBES ALPI
- Page 175 and 176: Bacele sunt negre-purpurii, lucioas
- Page 177 and 178: FAMILIA ROSACEAE Juss. Familia incl
- Page 179 and 180: Flori albe grupate în umbele. Area
- Page 181 and 182: Denumire ştiinţifică: RUBUS IDAE
- Page 183: Denumire ştiinţifică: RUBUS CAES
- Page 187 and 188: GENUL COTONEASTER Med. Denumire şt
- Page 189 and 190: a. b. Fig 101 . 101. a. Piracantha
- Page 191 and 192: Părul pădureţ este puţin preten
- Page 193 and 194: Alte specii ale genului Malus Mill.
- Page 195 and 196: Denumire ştiinţifică: SORBUS TOR
- Page 197 and 198: Frunze rombic-ovate, penat-lobate,
- Page 199 and 200: GENUL PRUNUS L. Denumire ştiinţif
- Page 201 and 202: Înrădăcinarea este puternică, p
- Page 203 and 204: a. b. c. Fig 110 . 110. a. Prunus p
- Page 205 and 206: FAMILIA CESALPINACEAE Familia Cesal
- Page 207 and 208: Flori dioice, grupate în panicule
- Page 209 and 210: Apare natural în Europa, Asia de V
- Page 211 and 212: strat de subarboret continuu ce pro
- Page 213 and 214: Frunze imparipenat compuse, cu 9-19
- Page 215 and 216: Salcâmul are un consum ridicat de
- Page 217 and 218: GENUL COLUTEA L. Denumire ştiinţi
- Page 219 and 220: Frunzele sunt alterne, paripenat co
- Page 221 and 222: Muguri alterni, mici, tomentoşi, s
- Page 223 and 224: GENUL RHUS L. Denumire ştiinţific
- Page 225 and 226: FAMILIA ACERACEAE A. L. Juss. GENUL
- Page 227 and 228: Coroana este largă, ovoidă, mai r
- Page 229 and 230: Jugastrul apare în toată Europa
- Page 231 and 232: trilobată(figura 128 a) . A. n. va
- Page 233 and 234: Frunze palmat compuse, cu 5-7 folio
GENUL ROSA L.<br />
Genul cuprin<strong>de</strong> peste 400 specii <strong>de</strong> arbuşti, ce vegetează în regiunile<br />
tropicale şi temperate. Sunt prevăzute pe tulpini cu ţepi recurbaţi, setacei,<br />
frunze alterne, imparipenat compuse, cu stipele concrescute cu peţiolul<br />
ghimpos, flori bisexuate, pe tipul 5, solitare sau în raceme umbeliforme.<br />
Receptaculul este în formă <strong>de</strong> cupă sau urnă, în care se află ovarul<br />
pluricarpelar apocarpic. La maturitate receptaculul <strong>de</strong>vine cărnos şi<br />
închi<strong>de</strong> numeroase achene mici, păroase, ce dau naştere la măceaşă.<br />
Denumire ştiinţifică: ROSA CANINA L.<br />
Denumire populară: MĂCEŞ, RĂSURĂ<br />
Arbust indigen, 2-3 m, cu tulpini şi ramuri ce au ghimpi recurbaţi.<br />
Mugurii sunt alterni, mici, roşii.<br />
Frunze stipelate, imparipenat compuse, cu 7 foliole ovat-eliptice,<br />
întregi, <strong>de</strong> 2-4 cm, serate, glabre (figura 98 a).<br />
Flori roze sau albe, 3-5 cm, câte 1-3 dispuse terminal, cu 5 sepale<br />
spintecate, răsfrânte după înflorire, 5 petale şi receptacul neglandulos.<br />
Fructele sunt <strong>de</strong> tipul poliachenei false (parte cărnoasă, stacojie ce<br />
închi<strong>de</strong> numeroase achene mici, păroase).<br />
a.<br />
b.<br />
Fig 98 . 98. a. Rosa canina: ramuri cu ghimpi, frunze, măceşe;<br />
b. Rosa pendulina: frunze, floare.<br />
98 sursa: a. perso.club-internet.fr; b. crdp.ac-besancon.fr.<br />
187
Change language