DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Fructele sunt bace elipsoidale, roşii, cu 1-2 seminţe, se coc în
septembrie; se păstrează pe ramuri peste iarnă.
Dracila este răspândită în aproape toată Europa, la noi fiind semnalată
de la câmpie şi până în etajul montan inferior.
Din punct de vedere ecologic, specia preferă locurile însorite, uscate,
pietroase, cu soluri eubazice, calcaroase.
Denumire ştiinţifică: BERBERIS THUNBERGII DC.
Denumire populară: DRACILĂ JAPONEZĂ
Arbust exotic de 2 m, originară din Japonia.
Lujerii sunt prevăzuţi cu spini simpli, frunzele sunt mici, 1-3 cm,
obovate întregi, pe dos glauce.
Flori solitare sau câte 2-5, galbene cu nuanţe roşcate, iar baca este
roşie lucitoare.
Nu este pretenţioasă faţă de sol, rezistă la secetă, ger, fum şi gaze.
Denumire ştiinţifică: BERBERIS JULIANAE C.K. Schneid.
Arbust exotic, 2 m, originar din China.
Lujerii sunt galbeni, glabri, muchiaţi cu spini trifurcaţi de 1-3 cm şi
frunze persistente, îngust eliptice, groase, pieloase.
Fructele sunt negre, albăstrui brumate.
Este introdusă în staţiuni adăpostite şi semiumbrite.
Denumire ştiinţifică: MAHONIA AQUIFOLIUM (Pursh.)Nutt.
Denumire populară: MAHONIA
Arbust exotic scund, 1 m, sub formă de tufe dese cu ramuri cenuşii.
Frunze alterne, persistente, imparipenat-compuse, 5-9 foliole de 4-8
cm, acute, sesile, sinuat-spinos-dinţate, verzi închis, lucitoare, rigide,
pieloase (figura 88).
Florile sunt mici, galbene, pe tipul 6, grupate în raceme erecte la
vârful lujerilor ce apar în aprilie-mai.
Fructele sunt bace negre, albăstrui-brumate, 2-5 seminţe, se coc în
septembrie.
Specia este originară din America de Nord, la noi fiind cultivată în
scop ornamental.
Se recomandă a fi introdusă în staţiuni adăpostite, deoarece suferă la
geruri excesive.
172