DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Se foloseşte la împădurirea terenurilor degradate, precum şi ca specie
de amestec pentru terenurile uscate, sărăturoase. Este rezistentă la atacul
lui Ophiostoma ulmi.
GENUL CELTIS L.
Genul cuprinde circa 70 specii de arbori şi arbuşti, cu ramificaţiile şi
frunzele dispuse distic, lujerii cu măduvă lamelar întreruptă, frunze la
bază cu 3 nervuri. Florile sunt poligame (hermafrodite şi mascule), cele
mascule find grupate în fascicule, iar cele bisexuate câte una în axila
frunzelor. Fructele sunt drupe globuloase cu mezocarp subţire şi sâmbure
tare (endocarp sclerificat).
Denumire ştiinţifică: CELTIS AUSTRALIS L.
Denumire populară: SÂMBOVINĂ
Specie indigenă, de mărimea a II-a, cu tulpina dreaptă şi scundă.
Scoarţa este netedă ca la fag, nu formează ritidom. Lemnul este
diferenţiat în alburn gălbui şi duramen cenuşiu.
Coroana este deasă, globuloasă cu ramuri subţiri, flexibile.
Lujeri subţiri, flexibili, adesea pendenţi, pubescenţi, geniculaţi.
Muguri alterni, scurt ovoconici, depărtaţi de lujer, cu 4-6 solzi păroşi.
Frunze evident dispuse distic, ovat-lanceolate, 4-12 cm, prelung
acuminate, lat cuneate la bază sau rotunjite, asimetrice, serate, pe faţă
scabre şi pe dos moale şi des pubescente, cu un peţiol de 5-18 mm.
Flori mici, verzui, apar odată cu înfrunzirea prin mai.
Fructele sunt drupe globuloase, circa 1 cm, cu un peduncul mai lung
decât peţiolul frunzei, la început verzi şi la maturitate brune-violet
negricioase (figura 79 a); sunt comestibile, dulci, cu mezocarp destul de
dezvoltat şi cu sâmbure cu pereţi pietroşi ce are o carenă evidentă şi
numeroase puncte negricioase.
Maturitatea este timpurie, cu fructificaţii abundente, are o putere de
lăstărire mare, iar longevitatea este de până la 400 ani.
Arealul general al sâmbovinei este bazinul Mării Mediterane, Caucaz,
Asia de Vest. În România, apare sporadic în Oltenia, Banat şi Dobrogea,
pe stâncării însorite, la marginea pădurilor etc.
Reclamă un climat blând (specie termofilă), soluri uşoare, fertile,
drenate şi are un temperament de lumină.
În staţiunile de pe litoralul Mării Negre rezistă bine la secetă, pe soluri
nisipoase sărăturoase, având un coronament bogat.
Poate fi cultivată în staţiuni extreme din stepă şi silvostepă, pe terenuri
sărace şi uscate, pe coastele calcaroase puternic însorite şi chiar pe
nisipurile litorale cu un grad nu prea mare de salinitate.
158