DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Lemnul este deschis la culoare, inferior celorlalţi ulmi.
Coroana ovoid-alungită în tinereţe, apoi globuloasă la maturitate, cu
ramuri ascendente.
Lujeri pendenţi, bruni-verzui, glabri-lucitori.
Muguri alterni, dispuşi distic, conici-fusiformi, ascuţiţi, până la 1 cm,
cu solzi bruni-deschis pe margine cu o dungă lată brun-închisă, neciliaţi.
Frunze 6-14 cm, eliptic-obovate, acuminate, pronunţat asimetrice la
bază, dublu serate, scurt peţiolate (4-6 mm), pe dos pubescente (fig. 77).
Flori hermafrodite, apetale câte 20-25 în fascicule, pe pedunculi de
0.6-2 cm, apar devreme primăvara (martie-aprilie), înainte de înfrunzire.
Fructele sunt samare turtite, ovate sau rotunde, de circa 1 cm, la vârf
adânc crestate, pe margini ciliate, lung şi inegal pedunculate şi pendente.
Fructificaţia, creşterile longevitatea şi înmulţirea sunt asemănătoare
cu cele de la ulmul de munte.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general este relativ extins, având ca limite: estul Franţei,
nordul Italiei, sudul Peninsulei Balcanice şi munţii Urali; a fost semnalat
şi în Siberia (regiunea Tobolsk).
În Româniaeste mai puţin răspândit faţă de ceilalţi ulmi, fiind sporadic
în zona de câmpie şi cea colinară (Oltenia, Banat), legat mai mult de
lunci şi zăvoaie.
Manifestă amplitudine climatică largă, la noi, preferând staţiuni
adăpostite, cu climat mai puţin aspru. Suportă apa stagnantă şi nu este
pretenţios faţă de troficitatea solului. Are un temperament de lumină.
a.
b.
Fig 77 . 77. Ulmus laevis: a. lujer, mugure; b. frunze.
77 sursa: a. www.forst.tu-muenchen.de; b. www.flogaus-faust.de.
156