DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Maturaţia este timpurie (mai-iunie), împrăştierea are loc imediat;
puterea germinativă este redusă (30-40%), aspect care impune o
semănare imediată.
Creşterile şi longevitatea sunt asemănătoare cu cele de la ulmul de
câmp, lăstăreşte slab şi nu drajonează.
Ulmul de munte este mai rezistent decât ulmul de câmp la atacul
ciupercii Ophiostoma ulmi.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general este mai extins spre nord şi nord-vest faţă de cel al
ulmului de câmp, în schimb în sud evită ţinuturile mediteraneene (sud
Spania, Corsica, Sardinia, Sicilia).
La noi, specia apare din zona colinară şi până în regiunea montană
(făgete montane, amestecuri), poate apare diseminat sau în pâlcuri până
la 1100-1300 m.
În chei sau pe grohotişuri calcaroase formează, uneori, mici arborete
pure sau amestecuri cu paltinul de munte.
Ulmul de munte este o specie puţin exigentă faţă de căldură, dar
sensibilă la secetă şi uscăciune, este pretenţioasă faţă de fertilitatea
solului, dezvoltându-se bine pe soluri reavene până la jilav-umede.
Din punct de vedere al compensării factorilor ecologici, se poate
menţiona că ulmul de munte se dezvoltă pe soluri mai uscate, dacă există
o bună aprovizionare cu elemente nutritive.
VARIABILITATE
• Ulmus glabra var. typica, cu lujeri scabru-pubescenţi, frunze scabre
mai ales pe faţă;
• U. glabra f. glabrata, cu frunze netede pe faţă;
• U. glabra f. atropurpurea, cu frunze purpurii;
• U. glabra f. pendula, cu lujeri pendenţi;
• U. glabra f. fastigiata, cu ramuri erecte şi coroană piramidală;
• U. glabra var. laevis, cu frunze netede pe ambele feţe şi lujeri
glabrescenţi.
Denumire ştiinţifică: ULMUS LAEVIS Pall.
Denumire populară: VELNIŞ, VÂNJ
CARACTERE MORFOLOGICE
Specie indigenă, de mărimea I, cu înălţimi de până la 30-35 m.
Înrădăcinare pivotant-trasantă. Tulpina dreaptă, zveltă, la bază cu
muchii evidente, uneori cu crăci lacome.
Ritidomul timpuriu, este albicios-cenuşiu, exfoliabil în solzi subţiri.
155