DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Longevitatea este de 300-400 ani.
Dintre dăunători, de semnalat ciuperca Ophiostoma ulmi care a
determinat uscarea în masă în întreaga Europă (hifele obturează vasele,
împiedicând circulaţia sevei).
a.
b.
c.
Fig 75 . 75. Ulmus minor: a. frunză; b. fructe;
c.ramură cu aripi de suber (U. m. var. suberosa)
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Areal general este majoritar european: la vest ajunge la Oceanul
Atlantic, la est se întinde până la Marea Caspică, la nord ajunge la 55°
latitudine, până în Suedia (fără Marea Britanie), iar la sud trece în Africa
de Nord şi Asia (circa 30° latitudine nordică).
În România, ulmul de câmp apare din silvostepă şi până în zona
forestieră, fiind frecvent în pădurile de câmpie şi dealuri joase. El este
specie de amestec, fiind în cvasitotalitatea cazurilor, specie diseminată în
pădurile de luncă şi şleauri.
Ulmul de câmp este puţin rezistent la geruri, la cele excesive apărând
gelivuri; preferă regiuni călduroase, ferite de vânturi uscate şi prea reci
de iarnă. Se constituie ca specie termofilă, rezistentă la secetă, ce nu
suferă la îngheţurile timpurii şi târzii.
Este pretenţios faţă de fertilitatea solului, fiind asemănător frasinului
şi paltinului de munte, ceea ce determină participarea diseminată, cu
preferinţe asupra solurilor bogate, profunde, afânate (specie eutrofă).
Ulmul de câmp este o specie eurifită cu mari valenţe de adaptare la
umiditatea solului:
75 sursa: a, b. www-ang.kfunigraz.ac.at; c. www.boga.ruhr-uni-bochum.de.
152