DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Denumire ştiinţifică: FICUS CARICA L.
Denumire populară: SMOCHIN
Specie indigenă, de mărime arbustivă (4-5 m), ramificat de la bază.
Scoarţa cenuşiu deschis, netedă.
Coroana largă, cu ramuri groase, cu lujeri groşi, verzi.
Frunze alterne, lat-ovate, 10-20 cm, cu 3-5 lobi obovaţi, cu sinusuri
adânci, pe faţă scabre, pe dos pubescente, groase pieloase cu peţiol lung.
Fructul (smochina) este un sincarp piriform (figura 73 c), scurt
pedunculat, 5-8 cm, verde sau brun-violet, cărnos, dulce, comestibil.
Smochinul este o specie originară din zona mediteraneană şi Asia de
sud-vest, ajungând până în India. La noi este cultivată în zonele sudice cu
climă blândă (Banat, Oltenia, Muntenia).
Creşte spontan în Dobrogea (Hârşova, Mangalia), sălbăticită
(subspontan) apare pe stâncării calcaroase, însorite, la Vârciorova,
Stârmina, Mangalia, Ostrov, Cheia.
FAMILIA ULMACEAE Mirb.
În familia Ulmaceae sunt incluşi arbori şi arbuşti din 3 genuri: Ulmus,
Celtis, Zelkowa, ce vegetează în ambele emisfere. Din punct de vedere
morfologic acestea se caracterizează prin muguri alterni cu solzi
imbricaţi, frunze aşezate distic, cu baza asimetrică, serate, rar întregi,
flori mici, hermafrodite, monoice sau poligame, apetale şi fructe de tip
samară, achenă sau drupă.
GENUL ULMUS L.
Genul conţine 30 specii de arbori şi arbuşti din zonele subtropicală şi
temperată ale emisferei boreale, Eurasia şi America de Nord, la noi
semnalându-se 11 specii (spontane sau cultivate), din care două hibride.
Acestea prezintă lujeri geniculaţi, uneori cu excrescenţe suberoase,
frunze căzătoare sau persistente aşezate ± distic, scurt peţiolate, cu baza
asimetrică, dublu serate. Florile sunt hermafrodite ce apar primăvara
timpuriu înainte de înfrunzire, fiind grupate în fascicule sesile sau scurt
pedunculate, mai rar raceme.
Fructul este o samară turtită, orbiculară, eliptică sau ovată, înconjurată
de o aripioară membranoasă crestată la vârf şi cu resturi de caliciu la
bază; coacerea şi diseminarea are loc la câteva săptămâni după înflorire
(mai-iunie la speciile indigene).
Sunt specii exigente faţă de fertilitatea solului, rar constituind arborete
pure pe suprafeţe mici, obişnuit fiind specii diseminate în pădurile de
amestec.
150