DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Denumire ştiinţifică: MACLURA AURANTIACA Nutt.
Denumire populară: MACLURĂ
Specie exotică, de mărimea a II-a până la arbust.
Tulpina este ramificată de la mică înălţime. Scoarţa este portocaliuînchisă
cu ritidom timpuriu adânc brăzdat, iar coroana largă, deasă.
Lujeri verzi-măslinii, glabri, evident geniculaţi, cu spini puternici (1-
2.5 cm), aşezaţi lateral faţă de mugure (figura 73 a); de remarcat M. a.
var. inermis, ce are lujerii fără spini.
Muguri alterni, mici, sferici.
Frunze ovate sau eliptice, 5-15 cm, acuminate, la bază rotunjite sau
cordate, cu margine întreagă, pe faţă verzi-lucitoare, pe dos verzi-mat.
Flori dioice, apetale, cu caliciu 4-divizat, cele mascule cu 4 stamine şi
grupate în ciorchini globuloşi, iar cele femele grupate în capitule sferice
de 2.5-3.5 cm; înfloreşte prin mai.
Fructele sunt polidrupe mari de circa 10 cm, cu suprafaţa neregulată,
verzi-gălbui (figura 73 b); seminţele sunt albe, ce conţin un suc lăptos
care în contact cu aerul se înnegreşte. La noi fructul nu ajunge la
maturaţie, dar seminţele sunt germinabile.
a.
b.
c.
Fig 73 . 73 . Maclura aurantiaca: a. lujer, frunze; b. fructe;
c. Ficus carica: frunză, fruct.
Maclura este o specie originară din Sudul Americii de Nord, unde
vegetează în zona preeriilor. În România se cultivă în scop ornamental,
prin parcuri, grădini, garduri vii.
Este rezistentă la secetă, dar suferă din cauza gerurilor târzii. Creşte
bine pe soluri fertile, unde are port arborescent. Temperamentul este de
semiumbră.
73 sursa: a. www.iastate.edu; b. www.bahce.biz; c. www.plantimag.de.
149