DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Dudul alb este originar din China şi Japonia, fiind introdusă în Europa
încă din sec. al VI-lea şi apoi extinsă pentru creşterea viermilor de
mătase. În România a devenit subspontană în regiunea de câmpie şi
dealuri, în lunca şi Delta Dunării.
Este o specie de climat blând (specie termofilă), suportă bine seceta şi
gerurile iernii, dar suferă la îngheţurile târzii.
Se dezvoltă bine pe soluri uşoare, fertile, cu suficientă umiditate, dar
vegetează şi pe terenuri bătătorite din curţi, marginea şoselelor. Suportă
şi unele inundaţii de scurtă durată. Are un temperament de lumină, dar în
tinereţe necesită o oarecare protecţie.
a.
b.
c.
Fig 72 . 72. Morus alba: a. lujer, muguri; b. frunze;
c. Morus nigra: lujer, frunze, fructe.
Denumire ştiinţifică: MORUS NIGRA L.
Denumire populară: DUD NEGRU
Se deosebeşte de dudul alb prin:
- coroana mai largă şi mai deasă,
- lujeri pubescenţi şi muguri mai mari cu solzi mai puţini,
- frunze de obicei nelobate, adânc serate, la bază profund cordate, mai
scurt peţiolate, relativ groase, pe faţă scabre, iar pe dos pubescente,
- dude roşii-închis sau negre, foarte scurt pedunculate (figura 72 c),
Dudul negru este originar din Iran şi Transcaucazia, iar în România
este cultivat prin grădini, curţi etc., dar mai rar decât dudul alb. Are o
importanţă sericicolă redusă datorită frunzelor ce nu sunt consumate de
viermele de mătase. Se poate folosi în culturile forestiere din stepă şi
silvostepă.
72 sursa: a, b. www.iastate.edu; c. waynesword.palomar.edu.
148