DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Specia are un areal specific regiunilor muntoase din Europa Centrală
şi de Sud, Asia Mică. La noi, sporadic în etajul montan, pe prundişul
râurilor, pe conurile de dejecţie, prin zăvoaiele de Alnus incana.
Are exigenţe reduse faţă de climă şi sol.
a.
b.
Fig 68 . 68. a. Salix elaeagnos: ramuri cu frunze; b. Salix purpurea: lujer cu frunze.
Denumire ştiinţifică: SALIX PURPUREA L.
Denumire populară: RĂCHITĂ ROŞIE
Specie indigenă arbustivă, cu talia de până la 4 m.
Lujerii lungi, subţiri, flexibili, glabri, lucitori, roşii-purpurii. Muguri
alungiţi, roşii-purpurii, aşezaţi neregulat, adesea opuşi (figura 68 b).
Frunze obovat-lanceolate, 4-10 cm, cu lăţimea maximă în 1 /3
superioară, cu marginea numai spre vârf serată, pe faţă verzi închis, pe
dos verzi-albăstrui mat; la uscare se înnegresc.
Flori în amenţi mici de până la 4 cm, negricioşi, cu câte o glandă
nectariferă şi apar înainte de înfrunzire.
Răchita roşie are un areal larg, fiind răspândită în regiunile
meridionale, submeridionale şi temperate din Europa şi Asia. La noi,
apare ca o specie comună de la câmpie şi până în etajul montan superior.
Se instalează pe prundişul râurilor, prin locuri umede şi pietroase. În
asociere cu Alnus incana, formează tufărişuri întinse.
68 sursa: a. www.xtec.es; b. linnaeus.nrm.se.
142