DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Salcia albă are un areal vast, Europa (fără ţinuturile nordice extreme),
ajungând în Caucaz, Asia Mică, China, Himalaia, Algeria.
În România, în zona de câmpie formează arborete pure (sălcete), în
prima fază numite “renişuri” sau amestecuri cu plopii (zăvoaie), atât în
Lunca Dunării, cât şi pe principalii afluenţi. Urcă în lungul văilor la deal,
iar ca exemplare izolate ajunge în regiunea montană inferioară.
Salcia albă este nepretenţioasă faţă de climă, dezvoltându-se luxuriant
pe soluri aluvionare, fertile, bine aprovizionate cu apă.
Un aspect important, din punct de vedere ecologic, este faptul că
specia suportă inundaţiile de lungă durată.
Se dezvoltă bine pe soluri argiloase, puternic pseudogleizate sau
gleice, pe cele aluvionare, pe pietrişuri nisipoase, cu umiditate suficientă
sau cu nivelul apei freatice la suprafaţă.
Temperamentul sălciei albe este tipic de lumină.
VARIABILITATE
• S. a. var. vitelina, cu lujeri gălbui-roşcaţi, subţiri, elastici (răchitării),
• S. a. var. splendens, cu frunze argintii, păroase pe ambele feţe, creşte
în regiunea colinară şi montană inferioară,
• Clone utilizate: R103, R201, R202 etc.
Denumire ştiinţifică: SALIX FRAGILIS L.
Denumire populară: SALCIE PLESNITOARE
Specie indigenă, mărimea a III-a, deseori arbust.
Lujerii sunt flexibili, verzui până la brun-verzui, glabri lucitori şi
plesnesc uşor de la locul de inserţie.
Muguri alterni, aproape ascuţiţi, alipiţi de lujer, bicolori: spre bază
galben-verzui până la bruni deschis, iar spre vârf negricioşi.
Frunze oblong-lanceolate, 6-16 cm, prelung acuminate, lat cuneate,
mărunt glandulos-serate, pe faţa inferioară verzi deschis sau albăstrui,
glabre (figura 65); pe peţiol, la baza limbului sunt două glande
proeminente.
Flori mascule grupate în amenţi de circa 5 cm, cei femeli până la 7
cm; florile au scvame galbene, lung păroase şi câte două glande
nectarifere. Înfloreşte înainte de înfrunzire.
Salcia plesnitoare are un areal asemănător cu al salciei albe, la noi
semnalându-se din Delta Dunării până în regiunea montană.
Suportă mai bine umbrirea decât specia precedentă, clima mai
răcoroasă din regiunea de deal şi solurile ceva mai grele şi mai acide.
137