DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...

Fig 50 . 50. Quercus cerris: a. frunze; b. flori; c. lujer, muguri; d. plantulă; e.
ghinde.
În România, el apare în zona de silvostepă din Muntenia, Oltenia,
urcând în zona colinară la 500-600 m, iar în vestul Transilvaniei şi Banat
devine frecvent.
În munţii Apuseni, urcă la 900-1000 m. Izolat, apare în sudul
Dobrogei (Canaraua Fetii), Moldova (Rogojeni-Galaţi) şi Podişul
Transilvaniei.
Cerul este specie termofilă, xerofită, vegetând la câmpie şi coline, în
silvostepă şi subzona stejarului, în staţiuni cu climat blând, cu sezon de
vegetaţie lung.
Suportă seceta şi uscăciunea, fiind sensibil la gerurile puternice care îi
produc gelivuri.
Datorită înrădăcinării puternice şi evapotranspiraţiei reduse, cerul
poate vegeta pe soluri argiloase, compacte, îndesate, puternic podzolite,
pseudogleizate, cu regim de umiditate variabil, de la excesiv umede
primăvara, la puternic uscate în timpul secetei estivale. Din acest motiv
alcătuieşte adesea arborete pure (cerete) în silvostepă şi pe terasele de la
deal. De asemenea, vegetează şi pe soluri calcaroase (Canaraua Fetii).
Variabilitate:
- cerul alb, cu tulpina zveltă, ritidom crăpat longitudinal, lemn
alb de calitate,
- cerul roşu, cu ritidom crăpat longitudinal şi transversal, lemn
mai colorat, inferior din punct de vedere calitativ.
50 sursa: www.mek.iif.hu.
107