DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ... DENDROLOGIE - Facultatea de Silvicultura Suceava - Universitatea ...
SUBGENUL ERYTROBALANUS Spach. Denumire ştiinţifică: QUERCUS RUBRA L. Denumire populară: STEJAR ROŞU CARACTERE MORFOLOGICE Arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi 30 m înălţime şi 1 m diametru. Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri. Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns. Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate formează crăpături distanţate ca la tei. Lemnul este cafeniu deschis, cu inele anuale mari, de calitate inferioară în raport cu stejarul sau gorunul. Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori, muchiaţi, cu lenticele gălbui. Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi, depărtaţi de lujer (figura 48). Frunze de 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul jumătăţii limbului, scurt şi neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos verzi deschis cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor; toamna devin pieloase şi se colorează în galben apoi în roşu, foarte decorativ. Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte două la subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs de creştere. Fig 48 . 48. Quercus rubra: a. frunze, detaliu lujer, muguri. 48 sursa: www.iastate.edu. 103
Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros, aşezate cam 1/3 într-o cupă conică sau în formă de taler (Q. r. var. maxima). Maturaţia este bienală, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, în toamna primului an fiind de mărimea unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea fructificaţiei o dată la 2-3 ani, fructificaţiile fiind abundente. Longevitate – circa 300 ani. AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Specie originară din America de Nord, unde vegetează în sud-estul Canadei, formând arborete pure sau amestecuri cu pinul strob şi nucul negru. În România este introdus în culturi forestiere (Mihăieşti, Lipova, Râşnov, Cristian-Braşov, Sabed-Mureş) şi în scop ornamental, fiind utilizată în special Q. r. var. maxima. Are o largă amplitudine climatică, fapt ce a determinat introducerea speciei de la câmpie până în zona montană inferioară; ea este reprezentată prin multe ecotipuri adaptate la climate continentale sau nordice, cel mai recomandat fiind Q. r. var. maxima, care reclamă un climat continental călduros. La noi, specia dă rezultate bune în subzona făgetelor de deal şi a celor montane, iar la câmpie doar în condiţii de precipitaţii bogate. Reclamă soluri fertile, afânate, uşoare, cu umiditate suficientă; pe soluri sărace, argiloase, compacte, în climate reci are o creştere înceată. Suportă umbrirea mai bine decât celelalte specii indigene de stejar. a. b. c. Fig 49 . 49. a. Quercus coccinea; b. Q. palustris; c. Q. imbricaria. 49 sursa: a. utgardens.tennessee.edu; b, c. www.iastate.edu. 104
- Page 49 and 50: Longevitatea pinului negru este de
- Page 51 and 52: în buchete şi se păstrează usca
- Page 53 and 54: Fig 17 . 17. Pinus banksiana: ramur
- Page 55 and 56: Areal general: etajul montan al ves
- Page 57 and 58: Conuri extrem de mari, 15-30 cm, pe
- Page 59 and 60: Formează arborete pure sau amestec
- Page 61 and 62: Coroana este conică, deasă, stufo
- Page 63 and 64: GENUL THUJA L. Denumire ştiinţifi
- Page 65 and 66: Denumire ştiinţifică: THUJA PLIC
- Page 67 and 68: Alte specii ale genului: Chamaecypa
- Page 69 and 70: Frunzele sunt frecvent solziforme,
- Page 71 and 72: Fig 33 . 33. Taxus baccata: ramuri
- Page 73 and 74: PARTEA A III-A. SUBÎNCRENGĂTURA A
- Page 75 and 76: în primele etape de dezvoltare car
- Page 77 and 78: GENUL CORYLUS L. Genul cuprinde pes
- Page 79 and 80: a. b. Fig 38 . 38. Corylus colurna:
- Page 81 and 82: a. b. Fig 39 . 39. Betula pendula:
- Page 83 and 84: a. b. Fig 40 . 40. Betula pubescens
- Page 85 and 86: Denumire ştiinţifică: ALNUS GLUT
- Page 87 and 88: VARIABILITATE • Alnus glutinosa v
- Page 89 and 90: Flori monoice, grupate în amenţi:
- Page 91 and 92: calea vântului; ancorarea este asi
- Page 93 and 94: AREAL Fagul este specie europeană,
- Page 95 and 96: - F. s. polonica (Polonia), - F. s.
- Page 97 and 98: GENUL CASTANEA Mill. Cuprinde peste
- Page 99: GENUL QUERCUS L. Genul cuprinde pes
- Page 103 and 104: SUBGENUL CERRIS (Spach.) Oerst. Den
- Page 105 and 106: SUBGENUL LEPIDOBALANUS (Endl.) Oers
- Page 107 and 108: VARIABILITATE • Morfologic: - Que
- Page 109 and 110: SECŢIA ROBUR Rchb. - SERIA PEDUNCU
- Page 111 and 112: CERINŢE ECOLOGICE Specia prezintă
- Page 113 and 114: putând creşte în amestec cu Q. r
- Page 115 and 116: SECŢIA DASCIA Kotschy - SERIA LANU
- Page 117 and 118: a. b. Fig 55 . 55. Quercus virgilia
- Page 119 and 120: Coroana arborilor izolaţi este foa
- Page 121 and 122: a. Fig 57 . 57. Juglans nigra: a. l
- Page 123 and 124: a. a. b. Fig 59 . 59. Carya ovata:
- Page 125 and 126: SECŢIA LEUCE Duby Denumire ştiin
- Page 127 and 128: Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm,
- Page 129 and 130: SECŢIA AIGEIROS Duby Denumire şti
- Page 131 and 132: Plopii negri hibrizi sunt arbori de
- Page 133 and 134: (de la o anumită înălţime) se d
- Page 135 and 136: a. b. Fig 65 . 65. Salix fragilis:
- Page 137 and 138: Denumire ştiinţifică: SALIX SILE
- Page 139 and 140: Specia are un areal specific regiun
- Page 141 and 142: Muguri bruni-gălbui, conici, depă
- Page 143 and 144: Specie oligotrofă, oligotermă, ch
- Page 145 and 146: AREAL. CERINŢE ECOLOGICE Dudul alb
- Page 147 and 148: Denumire ştiinţifică: FICUS CARI
- Page 149 and 150: Longevitatea este de 300-400 ani. D
SUBGENUL ERYTROBALANUS Spach.<br />
Denumire ştiinţifică: QUERCUS RUBRA L.<br />
Denumire populară: STEJAR ROŞU<br />
CARACTERE MORFOLOGICE<br />
Arbore exotic, <strong>de</strong> mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând <strong>de</strong>păşi<br />
30 m înălţime şi 1 m diametru.<br />
Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri.<br />
Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.<br />
Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate<br />
formează crăpături distanţate ca la tei.<br />
Lemnul este cafeniu <strong>de</strong>schis, cu inele anuale mari, <strong>de</strong> calitate<br />
inferioară în raport cu stejarul sau gorunul.<br />
Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori,<br />
muchiaţi, cu lenticele gălbui.<br />
Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi,<br />
<strong>de</strong>părtaţi <strong>de</strong> lujer (figura 48).<br />
Frunze <strong>de</strong> 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul<br />
jumătăţii limbului, scurt şi neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri<br />
prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos verzi <strong>de</strong>schis cu smocuri<br />
<strong>de</strong> peri ruginii în axila nervurilor; toamna <strong>de</strong>vin pieloase şi se colorează<br />
în galben apoi în roşu, foarte <strong>de</strong>corativ.<br />
Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele<br />
femele câte două la subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs <strong>de</strong><br />
creştere.<br />
Fig 48 . 48. Quercus rubra: a. frunze, <strong>de</strong>taliu lujer, muguri.<br />
48 sursa: www.iastate.edu.<br />
103