Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Sirena</strong> <strong>bicaudată</strong> <strong>pe</strong> <strong>cahle</strong> <strong>medievale</strong>. <strong>Iconografie</strong> <strong>şi</strong> posibile funcţii<br />
în legătură cu sexualitatea ei. 53 Uneori sexul sirenei este accentuat, fie<br />
simbolizat printr-o floare, fie <strong>pe</strong>netrat de un <strong>pe</strong>şte, fie marcat pur <strong>şi</strong> simplu<br />
prin diverse cercuri, puncte, romburi sau elemente de vestimentaţie. Acela<strong>şi</strong><br />
interes se poate presupune <strong>şi</strong> în cazul reprezentărilor în care trupul sirenei<br />
este mâncat de cei doi <strong>pe</strong>şti/cele două cozi. Pieptenele <strong>şi</strong> oglinda sunt <strong>şi</strong><br />
atribute ale prostituţiei, sugerând aceea<strong>şi</strong> funcţie de seducătoare a sirenei,<br />
întruchipare a atracţiei sexuale (fiind de cele mai multe ori reprezentată cu<br />
sânii goi, marcă la fel de inechivocă a prostituţiei).<br />
Isidor din Sevilia (secolul VI) 54 se referă la sirenă drept prostituată<br />
trădătoare, afirmaţie prezentă în numeroase comentarii medieval timpurii 55<br />
<strong>şi</strong> care concordă cu o tradiţie orală păstrată la Boccaccio (Genealogia). 56 Şi<br />
autorii de secol XV-XVI reiau această informaţie, precum Johann Murmellius<br />
care în ale sale Comentarii declară că:<br />
„Dar după adevăr se crede însă că [sirenele] au fost prostituate,<br />
fiindcă provoacă naufragii celor cărora le-au creat nevoia de a fi cu ele.” 57<br />
2. Reprezentare a viciului (vanitate, aroganţă, bogăţie)<br />
Sursele literare descriu sirena ca alegorie a viciului, nu doar sexual ci <strong>şi</strong> a<br />
aroganţei, a vanităţii, a bogăţiei. Dintre cele trei sirene, cea care cântă din<br />
voce este interpretată drept fiind avaritia, cea care cântă din fluier fiind<br />
jacantia iar cea care cântă din liră ar fi luxuria. 58<br />
<strong>Sirena</strong> a fost asemănată reprezentărilor luxuriei. Pieptenele <strong>şi</strong> oglinda<br />
în care se admiră sugerează vanitatea <strong>şi</strong> interesul feminin <strong>pe</strong>ntru as<strong>pe</strong>ctul<br />
exterior (gravură de secol XV, cocheta ce se piaptănă în oglindă vede<br />
diavolul arătându-<strong>şi</strong> posteriorul) 59 . În aceea<strong>şi</strong> postură apare sirena, ca<br />
întruchipare a păcatului vanităţii, în a<strong>pe</strong>le râului traversat de Sf. Cristofor cu<br />
Iisus <strong>pe</strong> umăr. 60 Ca întruchipare a tuturor viciilor, asemănătoare sirenei care<br />
se piaptănă, este Târfa Babilonului, vizualizată ca o femeie îmbrăcată<br />
somptuos, pieptănându-se <strong>şi</strong> admirându-se în oglindă. 61<br />
53 Devereux, 1983 analizează chiar, din punct de vedere psihanalitic, gestul exhibării vulvei,<br />
pornind de la diverse <strong>pe</strong>rsonaje mitologice ale antichităţii.<br />
54 Isisor, Etymologiae, PL, vol. 82, col. 423 A.<br />
55 Leclercq-Marx, 1997, 88.<br />
56 Medieval Folklore, 2000, 658, s.v. „Mermaid”.<br />
57 Ioannes Murmellius, Rodulphus Agricola, Commentaria, PL, vol. 63, col. 894 A.<br />
58 Wernerus S. Blasii (secol XII), Libri deflorationum, PL, vol. 157, 848 A-849 B.<br />
59 Geoffrey de Latour Landry, Ritter vom Turn, tipărit de Michael Furter, Basel, 1493.<br />
Biedermann, 1994, 412 <strong>şi</strong> la: http://matterer.www.50megs.com/macabre/gallery1/macbr11.htm.<br />
60 Frescă de secol XV în biserica parohială din Slapton, Northants, Anglia.<br />
http://www.paintedchurch.org/slapcris.htm.<br />
61 Apocalipsa lui Ioan, 17. „Babilonul cel mare, mama curvelor <strong>şi</strong> spurcăciunilor pământului”,<br />
„şade <strong>pe</strong> a<strong>pe</strong> mari”[sic!] care sunt „noroade, gloate, neamuri <strong>şi</strong> limbi”. Barb, 1966, fig. Ia.<br />
Medieval Folklore, 2000, s.v. “Mermaid”.<br />
227