Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

Ana Maria Gruia
alt caz reprezentarea sirenei bicaudate se suprapune cu cea a divinităţii
tricefale (capitel de secol XII din corul Catedralei din Basel) 32 . Alte câteva
imagini accentuează latura erotică a sirenei bicaudate, reprezentând-o
penetrată de un peşte (pe o strană de secol XV din biserica St. Thiébault,
Thann). 33 Cea mai frecventă alterare este aceea în care cozile sirenei se
transformă în peşti independenţi care îi devorează trupul. Uneori acest lucru
este doar sugerat, prin reprezentarea branhiilor peştilor ascunşi sub fusta
sirenei. Frecventă pe cahle, imaginea a fost interpretată drept o combinare a
motivului cu legenda biblică a lui Iona înghiţit de balenă. S-ar putea totuşi ca
sursa să fi fost alta, deoarece legenda lui Iona este doar în mod excepţional
reprezentată pe cahle (mai ales în spaţiul ceh 34 ) pe când sirena are încă din
evul mediu timpuriu ca atribute doi peşti. În plus, deşi înghiţit de un peşte
(întotdeauna doar unul), Iona nu este reprezentat niciodată ţinând acest
peşte de coadă. 35 S-ar putea ca la originea confuziei să stea combinarea
sirenei cu două cozi cu sirena care ţine în mâini doi peşti (vezi fig. 2).
Pentru a încheia seria consideraţiilor generale cu privire la sirene în
arta medievală, ne vom referi pe scurt la scenele narative în care acestea
figurează uneori. O serie de imagini arată sirenele, cu sau fără instrumente
muzicale, ademenind marinari în corăbiile lor, uneori devorându-i. Sirenele
pot apărea în jurul arcei lui Noe, la picioarele Sfântului Cristofor sau ale
Fecioarei, în imagini ale Judecăţii de Apoi sau ale naşterii Venerei din mare.
O serie de gravuri de secol XVI ce includ sirene, descriu istoria lui Eneas.
Ca distribuţie geografică a reprezentărilor de sirene, analiza
Jacquelinei Leclercq-Marx concluzionează că pentru perioada romanică,
atelierele emiliano-lombarde trebuie să fi deţinut un rol important în
difuzarea motivului, în timp ce cele mai multe reprezentări se regăsesc în
spaţiul francez. 36 Pentru aceeaşi perioadă menţionăm reprezentările de
sirene bicaudate din Regatul Maghiar (catedrala din Pécs, mijloc de secol
XII 37 , mănăstirea Dienesmonostora dispărută lângă Ineu, jud. Arad, mijloc de
secol XIII 38 ) şi Polonia (biserica ioanită din Zagósc, sfârşitul secolului XII 39 ).
224
Atributele sirenei
Cele mai frecvente atribute ale sirenei (inclusiv a „sub-speciei” cu două cozi
geminate) sunt pieptenele şi oglinda (simboluri ale vanităţii şi în acelaşi timp
32 Reallexikon zur Deutschen Kunstgeschichte, vol. IV. Stuttgart: 1958, 510, s.v. „Dreikopfgottheit“,
fig. 8.
33 Gaignabet, Lajoux, 1985, 12.
34 Hazlbauer, 1989; Hazlbauer, 1998, 67-69, tabel II, fig. 4, tabel III, fig. 5.
35 Narkiss, 1979.
36 Leclercq-Marx, 1997, 237.
37 Leclercq-Marx, 1997, cat. 250, ilustraţia 178; Pannonia Regia, 1994, 96-97, fig. I-40.
38 Vătăşianu, 1959, 161-162, fig. 139; Móré Heitel, 2003, 46; discutarea datării la Rusu, 2002/2003;
Leclercq-Marx, 1997, cat. 287, fig. 32.
39 Leclercq-Marx, 1997, cat. 282, fig. 133.