Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

More documents

Recommendations

Info

Ana Maria Gruia în evul mediu, cele două tipuri co-există. În cele mai multe cazuri, în fiziolog şi în bestiarii, imaginea este independentă de textul pe care îl ilustrează. 13 Oricum, se remarcă o deplasare a interesul asupra aspectului exterior al sirenelor, lăsând însă loc la numeroase variante. În funcţie de tradiţiile pe care le urmează, bestiariile medievale reprezintă sirenele într-unul sau mai multe dintre următoarele ipostaze: hibrizi pe jumătate păsări (cf. Isidor din Sevilia, Etimologii), jumătate peşti sau combinaţii, cel mai adesea ca femei cu coadă de peşte şi picioare de pasăre, dar şi cu picioare umane şi coadă de peşte. 14 În secolul al XII-lea Fiziologul lui Philippe de Thaon introduce o nouă informaţie, conform căreia sirenele cântă pe timp de furtună şi plâng pe vreme frumoasă. 15 Acest obicei, împotriva firescului naturii, arată caracterul nenatural al sirenelor. Într-o interpretare alegorică, sirenele sunt alegorii ale bogăţiei, care bucură deşi reprezintă o „întunecare” a sufletului, iar renunţarea la ea întristează deşi marchează renunţarea la păcat. Corabia este trupul uman iar cârmaciul sufletul, care dacă se supune tentaţiei adoarme în păcat şi duce omul spre moartea spirituală. Honorius de Autun (aprox. 1150) vorbeşte de trei tipuri de sirene (cântând din coarde, corn şi respectiv voce) care reprezintă trei tentaţii spre păcat (lăcomia, mândria şi impuritatea sexuală). Insula sirenelor este astfel domeniul plăcerilor lumeşti în marea lumii, unde marinarii (sic. delimitarea gender) care se aventurează şi care cedează îşi găsesc pieirea. Observăm astfel că autorii medievali preiau mai ales interpretările antice ce valorizează negativ sirena, dar şi unele dintre aspectele pozitive. Ambiguitatea însă persistă, atât la nivelul tradiţiei literare şi a interpretărilor alegorice, cât şi în iconografia sirenei. Ca şi în antichitate, sirena continuă să fie apropiată şi uneori confundată cu alte divinităţi precum lamiile, ondinele şi alte femei-peşti din mitologia celtică şi insulară. 16 222 Iconografie Am văzut cum în arta antică sirena este o pasăre cu cap de femeie. Ea apare în reprezentări ale episodului Odiseu 17 , în arta mortuară 18 sau pe obiecte casnice precum pe unguentarii 19 . În ceea ce priveşte genul sirenei, trebuie remarcat că unele reprezentări, atât greceşti cât şi asiriene, prezintă hibrizi umani cu trăsături masculine. Din secolele VII-X sirena este descrisă tot mai des descrisă ca având trup de femeie şi coadă (sau cozi) de peşte. Se pare că sirena-peşte a luat naştere în mediul copt, chiar din secolul IV e.n., de unde a fost transmisă 13 Leclercq-Marx, 2005, 176. 14 Leclercq-Marx, 2005, 175-176. 15 Le Bestiaire, 1900, 51. 16 Leclercq-Marx, 1997, 83-85. 17 de Donder, 1997, 15 18 de Donder, 1997, 28-29, reprezentări pe pietre şi stele funerare sau statuete mortuare. 19 de Donder, 1997, 29.
Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi posibile funcţii odată cu valurile monahismului primitiv, în spaţiul irlandez şi de acolo în Europa. 20 Unii autori, printre care şi Henri Focillon, plasează tot în Egipt prototipul sirenei bicaudate care ar fi putut consta în reprezentarea unei personificări a Pământului ce ţine între braţele deschise o draperie stilizată încărcată cu fructe. 21 Una dintre imaginile timpurii ale sirenei bicaudate se află pe un relief din domul din Cividale (secol VIII). 22 Imaginea este una dintre rarele reprezentări ale sirenei cu genitalia accentuate, simbolizate printr-o floare cu patru petale. Se pare că în epoca romanică, şi chiar mai târziu, sirenele-păsări erau mai ades reprezentate drept incarnări demonice, în timp ce sirenele-peşti erau mai mult simboluri ale viciilor şi bogăţiilor. Odată cu trecerea de la un tip la celălalt, imaginea primeşte şi accente erotice suplimentare, probabil datorită conotaţiilor sexuale ale peştilor. 23 Anatomia confuză 24 a sirenei determină anumite suprapuneri şi coruperi iconografice. Dacă sirena este descrisă ca jumătate peşte sau jumătate pasăre, o serie de imagini combină aceste atribute. Sirena apare cu coadă de peşte dar picioare de pasăre şi aripi (precum în Bestiarul lui Pierre Picard sau în cel al lui Philippe de Thaon) 25 sau doar cu coadă şi gheare dar fără aripi (Der Naturen Bloeme, Flandra, circa 1350). Alteori, diferite tipuri de sirene sunt ilustrate simultan: sirene-păsări şi sirene bicaudate (pe capiteluri alăturate în transeptul catedralei Ste.-Eulalie-et-Ste.-Julie (Rousillon), secolul al XII-lea 26 sau în bestiarul lui Pierre Picard, secolul al XIII-lea 27 ), sirene cu coadă de peşte şi aripi în loc de mâini alături de sirena bicaudată (Buch der Natur a lui Conrad de Megenberg, 1478) 28 sau sirene cu una şi două cozi de peşte (gravură în Eneida, 1517) 29 . Şi mai interesante sunt combinările imaginii sirenei cu alte reprezentări iconografice. Uneori, cozile sirenei bicaudate se transformă în ramuri înverzite, precum într-un relief francez de secol XIV 30 şi în lucrarea lui Giovanni Antonio Tagliente, Opera Nuova, tipărită în 1528 31 . Este vorba probabil de o combinare iconografică cu motivul pădurii (La sylve), reprezentată ca bust feminin ieşind dintr-un trunchi care se ramifică. Într-un 20 Leclercq-Marx, 1997, 85-86. 21 Leclercq-Marx, 1997, 87, nota 85. 22 de Donder, 1997, 35. 23 Leclercq-Marx, 1997, 232. 24 Inclusiv pe plan lingvistic: Mustard, 1908. Pentru un catalog cronologic şi tematic al reprezentărilor vezi Leclercq-Marx, 1997. 25 Pentru reprezentări din bestiarii, vezi site-ul dedicat problemei The Medieval Bestiary, la: http://bestiary.ca. Alături de sursele manuscriselor, sunt prezentate şi imagini ale sirenei jumătate pasăre (siren) şi jumătate peşte (mermaid), atât din bestiarii cât şi din alte domenii artistice. 26 Nejedlý, 2002, 476, fig. 22; de Donder, 1997, 50. 27 de Donder, 1997, 1. 28 de Donder, 1997, 38. 29 de Donder, 1997, 27. 30 Gaignabet, Lajoux, 1985, 142/3, fig. 5. 31 de Donder, 1997, 62. 223
Page 1 and 2: Studia Patzinaka, nr. 4 / 2007, pp.
Page 3: Sirena bicaudată pe cahle medieval
Page 7 and 8: Sirena bicaudată pe cahle medieval
Page 11 and 12: 5. Simbol alchimic Sirena bicaudat
Page 39: Sirena bicaudată pe cahle medieval

Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?