Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Ana Maria Gruia<br />
în evul mediu, cele două tipuri co-există. În cele mai multe cazuri, în fiziolog<br />
<strong>şi</strong> în bestiarii, imaginea este inde<strong>pe</strong>ndentă de textul <strong>pe</strong> care îl ilustrează. 13<br />
Oricum, se remarcă o deplasare a interesul asupra as<strong>pe</strong>ctului exterior al<br />
sirenelor, lăsând însă loc la numeroase variante. În funcţie de tradiţiile <strong>pe</strong><br />
care le urmează, bestiariile <strong>medievale</strong> reprezintă sirenele într-unul sau mai<br />
multe dintre următoarele ipostaze: hibrizi <strong>pe</strong> jumătate păsări (cf. Isidor din<br />
Sevilia, Etimologii), jumătate <strong>pe</strong>şti sau combinaţii, cel mai adesea ca femei cu<br />
coadă de <strong>pe</strong>şte <strong>şi</strong> picioare de pasăre, dar <strong>şi</strong> cu picioare umane <strong>şi</strong> coadă de<br />
<strong>pe</strong>şte. 14 În secolul al XII-lea Fiziologul lui Philip<strong>pe</strong> de Thaon introduce o nouă<br />
informaţie, conform căreia sirenele cântă <strong>pe</strong> timp de furtună <strong>şi</strong> plâng <strong>pe</strong><br />
vreme frumoasă. 15 Acest obicei, împotriva firescului naturii, arată caracterul<br />
nenatural al sirenelor. Într-o interpretare alegorică, sirenele sunt alegorii ale<br />
bogăţiei, care bucură de<strong>şi</strong> reprezintă o „întunecare” a sufletului, iar<br />
renunţarea la ea întristează de<strong>şi</strong> marchează renunţarea la păcat. Corabia este<br />
trupul uman iar cârmaciul sufletul, care dacă se supune tentaţiei adoarme în<br />
păcat <strong>şi</strong> duce omul spre moartea spirituală.<br />
Honorius de Autun (aprox. 1150) vorbeşte de trei tipuri de sirene<br />
(cântând din coarde, corn <strong>şi</strong> res<strong>pe</strong>ctiv voce) care reprezintă trei tentaţii spre<br />
păcat (lăcomia, mândria <strong>şi</strong> impuritatea sexuală). Insula sirenelor este astfel<br />
domeniul plăcerilor lumeşti în marea lumii, unde marinarii (sic. delimitarea<br />
gender) care se aventurează <strong>şi</strong> care cedează î<strong>şi</strong> găsesc pieirea.<br />
Observăm astfel că autorii medievali preiau mai ales interpretările<br />
antice ce valorizează negativ sirena, dar <strong>şi</strong> unele dintre as<strong>pe</strong>ctele pozitive.<br />
Ambiguitatea însă <strong>pe</strong>rsistă, atât la nivelul tradiţiei literare <strong>şi</strong> a interpretărilor<br />
alegorice, cât <strong>şi</strong> în iconografia sirenei. Ca <strong>şi</strong> în antichitate, sirena continuă să<br />
fie apropiată <strong>şi</strong> uneori confundată cu alte divinităţi precum lamiile, ondinele<br />
<strong>şi</strong> alte femei-<strong>pe</strong>şti din mitologia celtică <strong>şi</strong> insulară. 16<br />
222<br />
<strong>Iconografie</strong><br />
Am văzut cum în arta antică sirena este o pasăre cu cap de femeie. Ea apare<br />
în reprezentări ale episodului Odiseu 17 , în arta mortuară 18 sau <strong>pe</strong> obiecte<br />
casnice precum <strong>pe</strong> unguentarii 19 . În ceea ce priveşte genul sirenei, trebuie<br />
remarcat că unele reprezentări, atât greceşti cât <strong>şi</strong> asiriene, prezintă hibrizi<br />
umani cu trăsături masculine.<br />
Din secolele VII-X sirena este descrisă tot mai des descrisă ca având<br />
trup de femeie <strong>şi</strong> coadă (sau cozi) de <strong>pe</strong>şte. Se pare că sirena-<strong>pe</strong>şte a luat<br />
naştere în mediul copt, chiar din secolul IV e.n., de unde a fost transmisă<br />
13 Leclercq-Marx, 2005, 176.<br />
14 Leclercq-Marx, 2005, 175-176.<br />
15 Le Bestiaire, 1900, 51.<br />
16 Leclercq-Marx, 1997, 83-85.<br />
17 de Donder, 1997, 15<br />
18 de Donder, 1997, 28-29, reprezentări <strong>pe</strong> pietre <strong>şi</strong> stele funerare sau statuete mortuare.<br />
19 de Donder, 1997, 29.