Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

patzinakia.com
from patzinakia.com More from this publisher
28.04.2013 Views

Ana Maria Gruia pe cahle cât şi în alte domenii artistice, sirena refuză să ni se dezvăluie ca un motiv clar, cu o simbolistică fixă. Alături de alte fiinţe din bestiariile medievale, de acrobaţi, de imagini sexuale, scatologice sau de reprezentări ale unor proverbe şi ghicitori populare, sirena se poate încadra în categoria artei marginale (sau liminale, numite şi groteşti, drôleries, babuini, etc.) care invadează marginile manuscriselor medievale, capitelurile, consolele şi stranele catedralelor şi mănăstirilor, precum şi diverse categorii ale artelor minore/populare. Funcţia (funcţiile) acestor reprezentări rămân(e) un subiect controversat, în special datorită proliferării acestor imagini profane în contexte religioase. 5 Sirena, care face parte din acelaşi grup de imagini ambigue, apare uneori pe sobe alături de reprezentări religioase. Şi deşi imaginea cuprinde de multe ori elemente cu conotaţii religioase precum cruci sau coroane surmontate de cruci, ea nu apare niciodată în contexte religioase 6 , plasânduse astfel cert în categoria imaginilor laice sau populare. Cu atât mai interesant este subiectul de faţă având în vedere lipsa de interes a studiilor despre cahle în general în ceea ce priveşte posibilele funcţii ale acestor reprezentări. Cum erau receptate aceste imagini care beneficiau fără îndoială de un loc proeminent în economia spaţiului interior medieval? De ce erau ele alese? De ce unele se bucurau de o mai mare popularitate decât altele? Voi încerca să abordez toate aceste direcţii într-un studiu de caz dedicat sirenelor pe cahle din întreg spaţiul european unde acest sistem de încălzire s-a răspândit în evul mediu. 220 Evoluţia motivului Sirena face parte dintre fiinţele mitologice menţionate încă din antichitate în mai multe culturi. 7 Pentru a ne referi la Grecia antică pentru început, sirenele sunt pomenite pentru prima dată de Homer (Odiseea) dar nu beneficiază de nici o descriere fizică. Episodul în care Odiseu rezistă cântecului lor legat de catargul corăbiei nu este interpretat foarte amplu. Astfel, urmaşii lui Homer au vehiculat diverse opinii. Unii autori (Pitagora, Platon) se referă la magia muzicii sirenelor, care reflectă, sau chiar este, muzica sferelor. Cicero şi stoicii au pus accent pe atractivitatea cunoaşterii şi înţelepciunii promise de 5 Baltrusaitis, 1955; Randall, 1966; Camille, 1992; Gaignebet, Lajoux, 1985; Christensen, 1998; Wirth, 2003. O trecere în revistă a problemei la: http://www.heyotwell.com/work/arthistory/ marginalia.html. 6 Uneori contextul exact nu este cunoscut, dar în marea majoritate a cazurilor în care informaţia este disponibilă, sirena apare în medii laice. Doar în Boemia, la Všeruby, cahla a fost descoperită "lângă biserica Sf. Martin", dar ar putea fi vorba tot de un context profan. Vezi tabelul III.47. 7 Pentru evoluţia detaliată a motivului, de la Homer până în secolul al XII-lea, atât textuală cât şi iconografică, vezi excelentul studiu al Jacquelinei Leclercq-Marx, La sirène dans la pensée et dans l'art de l'Antiquité et du Moyen Âge – Du mythe païen au symbole chrétien, Académie royale de Belgique, 1997.

Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi posibile funcţii cântecul sirenelor (motiv similar episodului veterotestamentar al păcatului originar). În cadrul literaturii satirice şi a comediei antice, sirenele figurează drept creaturi care ademenesc cu plăceri mundane precum cele gastronomice sau cele erotice. Alte legende stau la baza textelor ce descriu nefericirea sirenelor. Acestea s-ar fi sinucis de tristeţea înfrângerii în „competiţii” muzicale cu Orfeu (Argonautica) sau cu Muzele. Aşadar, unele tradiţii greceşti tind să le atribuie sirenelor diferite instrumente muzicale şi să le individualizeze dându-le nume, precum sirenei Partenope a cărei amintire este păstrată încă la Napoli. 8 Literatura latină (Ovidiu, Metamorfoze) propune o nouă legendă, conform căreia sirenele ar fi fost însoţitoare ale Proserpinei, transformate de Demetra în păsări cu chip uman, condamnate să zboare în căutarea stăpânei lor în Infern. 9 În paralel cu tradiţia literară au circulat însă şi variante populare despre sirene asociate cu spirite înaripate ce alină sufletul în momentul morţii cu cântecul lor şi îl conduc în lumea de dincolo, devenind din creaturi periculoase şi ucigaşe un fel de îngeri consolatori ai morţii. Observăm astfel că încă din antichitate sirenele sunt fiinţe plurivalente, interpretate în diferite moduri. Atât aspectul cât şi comentariile asociate lor au fost influenţate de apropierile dintre sirene şi alte fiinţe fabuloase, precum tritoni, nereide sau diferite zeităţi egiptene şi asiriene. 10 Ca iconografie, sirenele apar în principal drept femei-păsări, în special în reprezentări mitologice sau în arta funebră, însă înfăţişarea lor nu este atât de importantă deoarece accentul cade nu pe aspectul ci pe cântecul lor. Sirenele sunt menţionate în variantele greceşti ale Cărţii lui Isaia, pătrunzând astfel în tradiţia biblică şi patristică şi în cultura creştină în general. În diferitele sale variante, textul asociază sirenele centaurilor şi demonilor. Natura duală a acestor monştri îi plasează în sfera demonicului, fiind asemuiţi ereticilor, ipocriţilor dar şi persoanelor bilingve. 11 Conform Sfântului Ambrozie, oamenii trebuie să reziste tentaţiilor asemenea lui Odiseu, legându-se, prin puterea voinţei, de lemnul crucii. Sirenele sunt echivalate astfel în morala creştină cu tentaţiile lumeşti, respectiv cu cele erotice întrupate de femei. La Părinţii Bisericii, sirenele fac parte din discursul împotriva culturii profane, care îl deturnează pe bunul creştin de la studiul teologiei şi de la rugăciune. 12 Pe parcursul secolelor VII-X se face trecerea, atât în tradiţia literară cât şi în cea artistică, de la sirena-pasăre la sirena-peşte. Totuşi, până târziu 8 Sirena Partenope („cea cu chip frumos”) apare din secolul XIII în însemnele heraldice ale familiilor locale: Pékar, 1996, 80, fig. 5. 9 Lăzărescu, 1979, s.v. „sirene”. 10 În arta egipteană pasărea Ba, o parte a sufletului şi personalităţii, era o pasăre cu cap uman: www.carnegiemnh.org/ exhibits/egypt/ba.htm. Reprezentarea spiritului Ba apare pe interiorul sarcofagului în dreptul capului, protejându-l cu deschiderea aripilor. Oannes, unul dintre zeii masculini din arta asiriană este reprezentat asemeni tritonilor, cu coadă de peşte: www.minervamagazine.com/ exc/iraq_09.html. 11 Leclercq-Marx, 2005, 170-175. 12 Leclercq-Marx, 1997, 233. 221

Ana Maria Gruia<br />

<strong>pe</strong> <strong>cahle</strong> cât <strong>şi</strong> în alte domenii artistice, sirena refuză să ni se dezvăluie ca un<br />

motiv clar, cu o simbolistică fixă. Alături de alte fiinţe din bestiariile<br />

<strong>medievale</strong>, de acrobaţi, de imagini sexuale, scatologice sau de reprezentări<br />

ale unor proverbe <strong>şi</strong> ghicitori populare, sirena se poate încadra în categoria<br />

artei marginale (sau liminale, numite <strong>şi</strong> groteşti, drôleries, babuini, etc.) care<br />

invadează marginile manuscriselor <strong>medievale</strong>, capitelurile, consolele <strong>şi</strong><br />

stranele catedralelor <strong>şi</strong> mănăstirilor, precum <strong>şi</strong> diverse categorii ale artelor<br />

minore/populare. Funcţia (funcţiile) acestor reprezentări rămân(e) un subiect<br />

controversat, în s<strong>pe</strong>cial datorită proliferării acestor imagini profane în<br />

contexte religioase. 5<br />

<strong>Sirena</strong>, care face parte din acela<strong>şi</strong> grup de imagini ambigue, apare<br />

uneori <strong>pe</strong> sobe alături de reprezentări religioase. Şi de<strong>şi</strong> imaginea cuprinde<br />

de multe ori elemente cu conotaţii religioase precum cruci sau coroane<br />

surmontate de cruci, ea nu apare niciodată în contexte religioase 6 , plasânduse<br />

astfel cert în categoria imaginilor laice sau populare. Cu atât mai<br />

interesant este subiectul de faţă având în vedere lipsa de interes a studiilor<br />

despre <strong>cahle</strong> în general în ceea ce priveşte posibilele funcţii ale acestor<br />

reprezentări. Cum erau receptate aceste imagini care beneficiau fără îndoială<br />

de un loc proeminent în economia spaţiului interior medieval? De ce erau<br />

ele alese? De ce unele se bucurau de o mai mare popularitate decât altele?<br />

Voi încerca să abordez toate aceste direcţii într-un studiu de caz dedicat<br />

sirenelor <strong>pe</strong> <strong>cahle</strong> din întreg spaţiul euro<strong>pe</strong>an unde acest sistem de încălzire<br />

s-a răspândit în evul mediu.<br />

220<br />

Evoluţia motivului<br />

<strong>Sirena</strong> face parte dintre fiinţele mitologice menţionate încă din antichitate în<br />

mai multe culturi. 7 Pentru a ne referi la Grecia antică <strong>pe</strong>ntru început, sirenele<br />

sunt pomenite <strong>pe</strong>ntru prima dată de Homer (Odiseea) dar nu beneficiază de<br />

nici o descriere fizică. Episodul în care Odiseu rezistă cântecului lor legat de<br />

catargul corăbiei nu este interpretat foarte amplu. Astfel, urma<strong>şi</strong>i lui Homer<br />

au vehiculat diverse opinii. Unii autori (Pitagora, Platon) se referă la magia<br />

muzicii sirenelor, care reflectă, sau chiar este, muzica sferelor. Cicero <strong>şi</strong><br />

stoicii au pus accent <strong>pe</strong> atractivitatea cunoaşterii <strong>şi</strong> înţelepciunii promise de<br />

5 Baltrusaitis, 1955; Randall, 1966; Camille, 1992; Gaignebet, Lajoux, 1985; Christensen, 1998;<br />

Wirth, 2003. O trecere în revistă a problemei la: http://www.heyotwell.com/work/arthistory/<br />

marginalia.html.<br />

6 Uneori contextul exact nu este cunoscut, dar în marea majoritate a cazurilor în care informaţia<br />

este disponibilă, sirena apare în medii laice. Doar în Boemia, la Všeruby, cahla a fost desco<strong>pe</strong>rită<br />

"lângă biserica Sf. Martin", dar ar putea fi vorba tot de un context profan. Vezi tabelul III.47.<br />

7 Pentru evoluţia detaliată a motivului, de la Homer până în secolul al XII-lea, atât textuală cât <strong>şi</strong><br />

iconografică, vezi excelentul studiu al Jacquelinei Leclercq-Marx, La sirène dans la <strong>pe</strong>nsée et dans<br />

l'art de l'Antiquité et du Moyen Âge – Du mythe païen au symbole chrétien, Académie royale de<br />

Belgique, 1997.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!