Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi posibile funcţii
hornului, împrăştiind în zona sobei cenuşă de la alte şapte sobe. 83 În estul
Angliei, vatra de foc se numără printre locurile tradiţional protejate prin
farmece. 84 În mai multe locuri din Europa de vest au fost descoperite
depozite rituale în zona şemineelor şi hornurilor, constând în pantofi vechi,
resturi animaliere şi diverse obiecte casnice investite cu valenţe
apotropaice. 85 Referindu-ne la mediul tradiţional românesc (deşi conţinând
practici şi credinţe atestate mult mai târziu), vatra şi hornul sunt printre
punctele cheie ale ritualurilor protectoare, iar focul, cenuşa şi cărbunii sunt
elemente de baza ale magiei domestice tradiţionale. 86 Un alt indiciu pentru
nevoia tradiţională de protejare a lăcaşului pentru foc îl constituie şi icoanele
de vatră. Referindu-ne la soba de cahle, putem presupune că se număra şi ea
printre zonele casnice menite protecţiei magice/superstiţioase, datorită
pericolelor pe care le presupune. Soba este un obiect periculos, putând
declanşa incendii (în special în cazul caselor medievale construite din lemn)
sau putând induce moartea locuitorilor spaţiului interior prin intoxicare cu
fum. Proasta funcţionare a sobei trebuie aşadar prevenită prin toate
mijloacele, cel magic apotropaic nefiind deloc străin mentalităţii medievale.
În analiza sa asupra imaginilor marginale, presupus apotropaice,
Ruth Melinkoff se referă în mod specific la hibrizi şi monştri animalieri,
printre care şi la sirenă. Autoarea atribuie acestor reprezentări funcţiile
esenţiale prin care imaginile pot îndepărta răul întruchipat de demoni: de a
reprezenta imagini ale Diavolului în sine, de a distrage atenţia demonilor
prin reprezentări curioase, ambigui sau distractive, sau de a-i înspăimânta
prin reprezentări religioase, sexuale, violente sau hidoase. 87 Sirena bicaudată
prezintă un cumul impresionant al acestor funcţii: ea este o posibilă
reprezentare a Diavolului, este ambiguă (femeie-bărbat), are puternice
atribute sexuale (sânii goi, peştii) şi violente (devorându-se, respectiv fiind
devorată de peşti). Eficacitatea acestor imagini pare a fi dublată de
reprezentările creştine, care apar pe aceleaşi sobe cu sirenele. Se consideră
mai sigură protecţia oferită de alăturarea imaginilor „puternice” în sisteme
de referinţă diferite: creştin, „ne-creştin” sau popular.
Analizând atributele sirenei, am reţinut insistenţa cu care aceasta
este prezentată drept un monstru puternic (cu atribute regale, coroana),
strâns asociat mediului acvatic (cozi-peşti şi peşti independenţi sau raci). Cu
atât mai mult putem presupune funcţia protectoare a unui monstru acvatic
pe un obiect ce reprezintă un pericol ignifug. Contracararea unui pericol
printr-o reprezentare care domină elementul opus, este un alt principiu al
gândirii magico-superstiţioase medievale. 88
83 Ryan 1999, 43.
84 Marriefied, 1987, 167.
85 Marriefied, 1987, 128.
86 Eseev, 1998, s.v. ,,cărbune”, „cenuşa”, „foc”, „horn”, „vatra”.
87 Mellinkoff, 2004, 45-51.
88 pentru definirea termenilor şi discutarea raţionalităţii magice vezi Kieckhefer, 1994.
235