Sirena bicaudată pe cahle medievale. Iconografie şi ... - PATZINAKIA

Ana Maria Gruia
tip de sirenă, prin copiere defectuoasă să se întâlnească şi tipul
complementar. Ar putea fi vorba, de exemplu, de cahla de la Turea (I.10),
singura din Regatul maghiar care arată sirena cu cozile devenite peşti.
Consider că deşi există unele asemănări între reprezentarea sirenei şi cea a
lui Iona înghiţit de balenă 82 (privitoare la poziţia şi modalitatea de redare a
peştelui), există multe argumente care contrazic posibila influenţă
iconografică a motivului veterotestamentar asupra sirenei bicaudate. În
primul rând, cahlele cu Iona sunt frecvente doar în Boemia, şi inexistente în
Regatul maghiar sau Moldova. Ele nu se regăsesc în zonele şi perioada de
apariţie a sirenei bicaudate în acest mediu decorativ. În plus, Iona nu este
niciodată înghiţit de doi peşti deodată şi nici nu ţine peştele niciodată de
coadă. Pare astfel mai probabil ca varianta sirenei cu cozile transformate în
peşti să se datoreze altei influenţe, poate a imaginii sirenei care ţine doi
peşti, şi ea să fi fost cea care a împrumutat apoi în Boemia unele trăsături
scenei cu Iona, mult mai puţin frecvente pe cahle.
* * *
Atributele sirenei pe cahle oferă argumente pentru a susţine o serie dintre
funcţiile enumerate anterior: funcţia sa de a reprezenta o tentaţie sexuală
(poziţia cozilor, accentuarea sânilor, evidenţierea zonei genitale, părul lăsat
liber pe umeri), o imagine a viciului, o curiozitate zoologică. Datorită
amplasării sale pe scut, pe multe dintre cahlele din Boemia, putem
presupune şi funcţia sa de reprezentare heraldică, care însă nu le elimină pe
celelalte. Impresia generală însă este aceea a unei fiinţe bizare, ambigui, în
plină transformare, devorată sau auto-devorându-se. Nici una din funcţiile
menţionate mai sus nu pare a explica însă întru totul marea popularitate a
sirenei bicaudate pe cahle.
234
Funcţia apotropaică a sirenei bicaudate pe cahle
Voi susţine în cele ce urmează o nouă ipoteză asupra funcţiei sirenei pe
cahle: posibila sa funcţie apotropaică, de imagine protectoare. O serie de
argumente pledează în acest sens. Dar să începem prin a ne referi la
principiile de bază ale magiei apotropaice. Acestea presupun existenţa unui
agent malign, a unui loc sau a unei persoane susceptibile de a fi atacate şi a
unui obiect sau a unei imagini protectoare. În cazul magiei domestice,
locatarii sunt cei care caută protecţie împotriva demonilor, a spiritelor
malefice, a deochiului sau vrăjitoriei. Cele mai protejate sunt spaţiile
liminale, de tranziţie, precum pragul, fereastra sau hornul. O serie de
ritualuri magice sunt asociate altei zone „sensibile” a casei, respectiv vatra
de foc, hornul sau soba. În Rusia, ca măsură împotriva vrăjitoriei, anumite
plante erau arse în sobă sau vraciul arunca o serie de farmece asupra
82 Hazlbauer, 1989, 432, fig. 14.