Dicţionar de MONUMENTE - Crestin ortodox

Nicolae Băciuţ
Dicţionar de
MONUMENTE
Biserici de lemn din judeţul Mureş
1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Băciuţ, Nicolae
Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din
judeţul Mureş / Nicolae Băciuţ; ed.: lector Nicolae
Băciuţ. - Târgu-Mureş : Editura Nico, 2010
ISBN 978-606-546-089-8
I. Băciuţ, Nicolae (ed.)
II. Băciuţ, Nicolae (Pref.)
Coperta aparţine autorului;
coperta I, Biserica de lemn de la Săcalu de Pădure
Editura NICO
Str. Ilie Munteanu nr. 29
Târgu-Mureş
Apărut 2010
Copyright © Nicolae Băciuţ 2010
Toate drepturile rezervate
Lector Nicolae Băciuţ
Format 16/61X86, coli tipo 7,5
Tehnoredactare Sergiu Băciuţ
Tiparul executat la Intermedia Group
Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57
ROMÂNIA
2

Nicolae Băciuţ
Dicţionar de
MONUMENTE
Biserici de lemn din judeţul Mureş
Editura NICO
3

Bisericile de lemn, dincolo de timp şi vremi
Bisericile de lemn din judeţul Mureş au beneficiat de o
cercetare de mare rigoare şi acurateţe. Lucrarea lui Ioan Eugen
Man, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Editura Nico, 2009
(Ediţia I, Editura Reîntregirea, 2004) rămâne o lucrare
singulară, fundamentală, pentru cunoaşterea unui fenomen
definitoriu pentru istoria credinţei şi evoluţia mentalităţilor în
arhitectura populară în spaţiul religios mureşean, în
dimensiunea sa ortodoxă şi greco-catolică.
Cercetarea acestui domeniu are câteva “antecedente”,
care au fost un punct de sprijin serios pentru extinderea şi
aprofundarea analizei: Biserici de lemn, monumente istorice
din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie
românească, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe Române
a Alba Iuliei, 1987, şi Arhitectura de lemn din Transilvania. I,
judeţele Alba, Mureş, Harghita, Editura Museion, Bucureşti,
1993, realizate de Ioana Cristache-Panait.
Lucrarea lui Ioan Eugen Man, însă, rămâne de căpătâi,
referenţială pentru biserica ortodoxă din spaţiul mureşean,
principala beneficiară a acestui studiu. Dar câştigul este
inestimabil, pentru orice întreprindere care vizează domeniul
construcţiilor bisericeşti de lemn, pentru evaluarea în dinamica
sa a unui fenomen deopotrivă de credinţă şi de artă.
Preocupări pentru cunoaşterea, evidenţa, păstrarea,
protejarea monumentelor istorice datează încă de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, finalizate în 1892 prin votarea Legii
pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor Publice şi a
LEGII PENTRU Descoperirea Monumentelor Arheologice.
Prima listă a monumentelor istorice din România, incluzând
131 de obiective, apare în 1894, fiind realizată de Constantin
Şt. Bilciurescu, aceasta neavând însă un statut oficial. Setul de
criterii care au stat la baza elaborării acestei liste diferă în linii
mari faţă de criteriile de azi.
5

În temeiul legii din 1892, se realizează un „Inventar al
monumentelor publice şi istorice din România”, care e
publicată de-abia în 1903, ea bazându-se pe o selecţie generată
de criteriile stabilite de V.A. Urechia, B.P. Hasdeu şi Gr.G.
Tocilescu, în 1893. Acest inventar includea 534 monumente
publice şi 63 monumente istorice.
Inventare s-au mai realizat în 1932, 1938, 1948, iar
începând cu 1953, lista care se realizează, incluzând, fireşte, şi
bisericile de lemn, capătă valoare juridică prin prin H.C.M. nr.
1160/1955. E o evaluare neocolită de inhibiţii ideologice, dar
mai ales e o listă care nu a beneficiat, pe de o parte, de
suficientă literatură de specialitate, iar pe de altă parte, ea
păcătuieşte prin omisiuni dar şi erori provenite din
documentare precară, fără cercetări extinse de teren.
Departe de realitate, inventarul din 1955, cu 4345
obiective (3359 clădiri, 115 centre arheologice, 405
monumente de artă plastică, 466 monumente de interes istoric),
reţine, totuşi, pe provincii istorice, şi un număr de biserici de
lemn: Banat - 14; Crişana - 89; Maramureş - 29; Moldova -
141; Muntenia - 51; Oltenia - 126; Transilvania - 188, în total
638 biserici de lemn ca monumente.
Această listă, ca şi cea din 1992, realizată pompieristic,
cu 21.000 obiective, devine, astfel, sursa unui mare număr de
erori, perpetuate până astăzi.
Lista Monumentelor Istorice, din 2004, aprobată prin
Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor
şi publicată în Monitorul Oficial, 646 (bis) din 16 iulie 2004,
include 29.435 monumente, din care 1015 în judeţul Mureş.
Nici aceste inventare, nebazate integral pe cercetări
temeinice pe teren, nu duc lucrurile spre o necesară, firească
recuperare şi includere în noile liste a tuturor bisericilor de
lemn cu relevanţă patrimonială.
Merite în realizarea unui inventar al bisericilor de lemn
revin cercetătorilor Ion Radu Mircea şi Ioana Cristache-Panait,
6

care ridică numărul de biserici de lemn monumente istorice, la
762, în 1986: Banat - 21; Crişana - 109; Maramureş - 29;
Moldova 163, Muntenia - 60; Oltenia - 142 şi Transilvania –
238.
Dar lista este una provizorie, cu omisiuni şi cu
includerea unor biserici care, între timp, au dispărut.
Fenomenul dispariţiei monumentelor istorice, biserici
de lemn, a cunoscut în judeţul Mureş o amploare dramatică:
154 biserici şi 25 de mănăstiri şi schituri dispărute şi doar 70
biserici de lemn păstrate (după Ioana Cristache-Panait, Biserici
de lemn, p.15).
Constatând interesul manifestat pentru bisericile de
lemn, monumente de lemn, din judeţul Mureş, am considerat
utile inventarierea şi sistematizarea informaţiilor, pentru a veni
în sprijinul celor care vor să ia un prim contact cu acest
domeniu, pentru cei preocupaţi să contribuie la salvarea, la
punerea în valoare a acestui patrimoniu inestimabil, în
condiţiile în care biserici noi, de zid, iau locul bisericilor vechi
de lemn, devenite neîncăpătoare, lăsându-le pe acestea în plan
secund, acordându-le mai puţină atenţie decât atunci când ele
slujeau cultului.
Nemaifiind ultile activităţii religioase de zi cu zi,
bisericile de lemn pot însă fi introduse în circuitul turismuluireligios,
ca mărturii de credinţă, civilizaţie, artă.
Responsabilitatea pentru această moştenire este imensă,
iar inventarierea ei nu poate fi decât de bun augur, parte a unor
demersuri conjugate, instituţionale – de stat, de cult.
Responsabilitatea primă în ocrotirea acestor
monumente revine proprietarilor de drept, conform legii.
Informaţiile din acest “Dicţionar” sun minimale:
numele şi hramul bisericii, anul construcţiei, codul LMI,
dimensiuni, structură, particularităţi. Fiecare biserică
beneficiază de câteva fotografiii, exterior şi interior.
7

Pe lângă aceste biserici, incluse în LMI, există alte
numeroase biserici de lemn care ar trebui incluse pe această
listă, dar şi un număr remarcabil de noi biserici de lemn,
ridicate după arhitectura unor biserici de lemn din zonă. Numai
Târgu-Mureşul are 2 biserici de acest lemn, biserica de la
Spitalul Nou şi cea din cartierul “Tudor”.
În listă mai figurează şi biserici care sunt dispărute,
cum sunt cele de la Band, Deaj, Oroiu-Ungureni, ori distruse
ireversibil, cum e cea de la Mura Mare.
Nu figurează nici turnul clopotniţă, de la biserica din
Cosma, de piatră, dar preluată de ortodocşi în sec. XVIII, care
i-au ataşat la un moment dat turnul, de lemn, fără a exista
menţiuni legate de data la care a fost ridicat.
În schimb, a rămas pe listă ca Biserică de lemn, biserica
de la Lepindea, înlocuită în 1910, cu una de zid.
8
AUTORUL

LISTA BISERICILOR DE LEMN DIN
JUDEŢUL MUREŞ, MONUMENTE
ISTORICE, DUPĂ LMI 2004
Abuş/23
1.Biserica de lemn “Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(400) MS-II-m-B-15586,
sat. Abuş, com. Mica nr. 43
Band/25
2.Biserica de lemn “Sf. Maria”, sec. XVII
(419) MS-II-m-A-15599,
Band, Biserică demolată
Băiţa/27
3.Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, 1723
(428) MS-II-m-A-15604
sat Băiţa, com. Lunca, în cimitirul vechi
4.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1723
(429) MS-II-m-A-15604.01
9

5.Turn clopotniţă, 1723
(430) MS-II-m-A-15604.02
6.Poartă, 1723
(430) MS-II-m-A-15604.03
Beica de Jos /29
7.(Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, 1810
(434) MS-II-m-B-15606
sat Beica de Jos, com. Beica de Jos, nr. 132 A
Bernadea /31
8.(Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi”, 1805
(436) MS-II-m-B-15608,
Bobohalma/33
9.Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, sec. XVIII
(437) MS-II-m-B-15609
Bobohalma, aparţinător de oraşul Târnăveni nr. 137
Bozed/35
10.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, cu turn clopotniţă, 1750
(442) MS-II-m-B-15614
sat Bozed, com. Ceuaşu de Câmpie,
Cerghizel/37
11.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1726
(452) MS-II-m-B-15523
sat. Cerghizel, oraş Ungheni
10

Cheţani/39
12.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XVIII
(460) MS-II-m-B-15626
Sat Cheţani, com. Cheţani,
Chinciuş/41
13.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XVIII
(463) MS-II-m-A-15629
sat. Chinciuş, com., Adămuş
Crăciuneşti/43
14.Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, sec. XIX
(476) MS-II-m-A-15636
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169,
15.(477) MS-II-m-A-15636.1 Biserica de lemn Sf. Arhangheli,
sec. XIX
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169, sec. XIX
16.Clopotniţă, sec. XIX
(478) MS-II-m-A-15636.2
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169, sec. XIX
Cuci/45
17.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, cu clopotniţă sec. XVII -,
sec. XIX
(486) MS-II-m-B-15640
sat Cuci, com. Cuci,
Culpiu/47
18.Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, sec. XIX
(493) MS-II-m-B-15645
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
11

19.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XIX
(494) MS-II-m-B-15645.01
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
20.Clopotniţă de lemn, sec. XIX
(495) MS-II-m-B-15604.02
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
Cuştelnic/49
21.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1780
(497) MS-II-m-A-15647
sat Cuştelnic, nr.159, municipiul Târnăveni,
Dâmbău/51
22.Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XVIII
(506) MS-II-m-B-15651
Deag/53
23.Biserica de lemn „Buna vestire”, sec. XVIII
(507) MS-II-m-A-15652
sat Deag, oraş Iernut,
24.Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, 1765
(508) MS-II-m-A-15653
sat Deag, oraş Iernut,
25.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1765
(510) ) MS-II-m-A-15653.01
Sat Deag, oraş Iernut
26.Turn clopotniţă 1765
(510) ) MS-II-m-A-15653.02
sat Deag, oraş Iernut,
12

Deaj/55
27.Biserica de lemn,
(513) MS-II-m-A-15656
sat Deaj, com. Mica, nr. 225
Glodeni/57
28.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”,
(549) MS-II-m-B-15683
sat Glodeni, sec. XVII
Grindeni/59
29.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” şi Sf. Ioan Botezătorul,
(560) MS-II-m-B-15690
sat Grindeni, sec. XVIII
Hărţău/61
30.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”,
(569) MS-II-m-A-15694
sat Hărţău, com. Pănet, 1775, ref. 1824
Iclandu Mare/63
31.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(576) MS-II-m-B-15701
sat Iclandu Mare, com. Iclănzel
Iclănzel/65
32. Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”,
(577) MS-II-m-B-15702
sat Iclanzel, com. Iclănzel, sec. XVIII
Lăpuşna/67
33.Biserica de lemn „Sf. Nicolae”,
13

(583) MS-II-m-A-15708
sat Lăpuşna, com. Ibăneşti, 1779
Lepindea/69
34.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1796
(585) MS-II-m-B-15710
sat Lepindea
Moişa/71
35.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1752
(606) MS-II-m-A-15727
Sat Moişa, com. Glodeni
Mura Mare/73
36.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVII
(609) MS-II-m-B-15730
sat Mura Mare, com Gorneşti,
Mura Mică/75
37.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” şi Sf. Nicolae, sec. XVII
(610) MS-II-m-B-15731
sat Mura Mică, com Gorneşti, pe deal, în cimitir.
Nadăşa/77
38.Poartă de lemn, 1863
(611) MS-II-m-B-15732
sat Nadăşa, com. Beica de Jos
39.Biserica de lemn, 1717
(612) MS-II-m-A-15733
sat Nadăşa, nr. 163, com. Beica de Jos
14

Nicoleşti/80
40.Biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XVIII
(475) MS-II-m-B-15635
sat. Nicoleşti, com Crăciuneşti,
Nima Râciului/82
41.Biserica lemn, 1800
(617) MS-II-m-B-15736
sat Nima Râciului, com. Râciu
Oroiu/84
42.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”,Ungureni, 1690 – 1720,
transf. 1953
(622) MS-II-m-B-15739
sat Oroiu, com. Band
Biserica a ars complet ]n 1976
43.Biserica de lemn Intrarea Maicii Domnului în biserică,
1784, transf. 1935
(623) MS-II-m-B-15740
sat Oroiu, com. Band
Păcureni/86
44.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(627) MS-II-m-A-15744
sat Păcureni, com. Glodeni,
Pănet)88
45.Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII -
XIX
(629) MS-II-m-A-15746 sat Pănet, com. Pănet
15

46.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1740
(630) MS-II-m-A-15746.01
sat Pănet, com. Pănet
47.Clopotniţa de lemn „Sf. Arhangheli”, 1848
(631) MS-II-m-A-15746.02
sat Pănet, com. Pănet, 1848
Petea/90
48.Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Apostoli”, mijl. sec.
XVIII
(637) MS-II-m-A-15750 sat Petea, com. Band,
49.Biserica de lemn „Sf. Apostoli”, 1741
(638) MS-II-m-A-15750.01
sat Petea, com. Band, 1741
50.Clopotniţa de lemn, mijl. sec. XVIII 639)
(MS-II-m-A-15750.02
sat Petea, com. Band
Petelea/92
51.Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Ioan”, 1750 - 1850
(641) MS-II-m-B-15753 sat Petelea, com. Petelea, nr. 306,.
52.Biserica de lemn „Sf. Ioan”, 1761
(642) MS-II-m-B-15753.01
sat Petelea, com. Petelea, nr. 306,.
53.Clopotniţa de lemn, 1848
(643) MS-II-m-B-15753.02
sat Petelea, com. Petelea, nr. 306,.
16

Porumbeni/94
54.Biserica de lemn „Sf. Ioan Botezătorul”, 1749
(645) MS-II-m-A-15755
sat Porumbeni, comuna Ceauşu de Câmpie,
Răstoliţa/96
55.Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, 1750, pictura 1812
(646) MS-II-m-A-15755
sat Răstoliţa, com. Răstoliţa, nr. 322 – 323,
Reghin/98
57.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1725, în cimitir
(666) MS-II-m-A-15741
municipiul Reghin, str. Măcieşului nr. 5
Săcalu de Pădure/100
58.Biserica de lemn „Înălţarea Domnului”, 1809
(679) MS-II-m-A-15783, sat Săcalu de Pădure,
com. Brâncoveneşti, nr. 18, în cimitirul vechi,
Sărmaşu/102
59.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XIX
(683) MS-II-m-A-15786
oraş Sărmaşu, str. Sondelor nr. 35,
Sărmăşel/104
60.Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVII -
XIX
(684) MS-II-m-A-15785 sat Sărmăşel, oraş Sărmaşu, str.
Republicii nr. 8,
17

61.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1692
(685) MS-II-m-A-15785.01
sat Sărmăşel, oraş Sărmaşu, str. Republicii nr. 8,
62.Clopotniţă, sat Sărmăşel, sec. XIX
(686) MS-II-m-A-15785.02 oraş Sărmaşu, str. Republicii nr. 8
Sânişor/106
63.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(693) MS-II-m-A-15793
sat Sânişor, nr. 83, comuna Livezeni
Sânmărtinul de Câmpie/108
64.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli – Mănăstirea”, sec. XVII
(694) MS-II-m-A-15795
sat Sânmărtinul de Câmpie, com. Râciu, nr. 292,
Sânmărghita/110
65.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec.
XVIII
(695) MS-II-m-A-15794
sat Sânmărghita, com. Sânpaul,
Sântandrei/112
66.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1843
(597) MS-II-m-A-15720,
Sântandrei, str. Bisericii nr. 14, oraş Miercurea Nirajului
Sfântu Gheorghe/114
67.Biserica de lemn, sec. XIX
(709) MS-II-m-B-15793
sat aparţinător Sfântu Gheorghe, Oraş Iernut,
18

Sub Pădure/116
68.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec. XVII,
absidă sec. XVIII
(927) MS-II-m-A-15786
sat Sub Pădure, comuna Găneşti, „Dealul bisericii”
Târgu-Mureş/118
69.Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihai, 1750
(243) MS-II-m-A-15496 l,
Târgu-Mureş, în incinta garnizoanei de tancuri,
70.Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail, 1793 -1814
(295) MS-II-m-A-15496
Târgu-Mureş, str. Doiceşti nr. 13,
Troiţa/121
71.Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec. XVII,
sec. XVIII
(950) MS-II-m-A-16055
sat Troiţa, com Găleşti,
Ţiptelnic/123
72.Biserica de lemn „Schimbarea la faţă”, 1777 (?)1798, 1876,
1896
(952) MS-II-m-B-16057
sat Ţiptelnic, comuna Band,
Urisiu de Jos/125
73. Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII -
XIX
19

(954) MS-II-m-A-16059
sat Urisiu de Jos, comuna Chiheru de Jos, nr. 104, în cimitirul
vechi,
74. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. 1747, 1848
(955) MS-II-m-A-16059.01 sat Urisiu de Jos, comuna Chiheru
de Jos, nr. 104, în cimitirul vechi,
75. Clopotniţă de lemn, sec. XVIII
(956) MS-II-m-A-16059.02,
sat Urisiu de Jos, comuna Chiheru de Jos, nr. 104, în cimitirul
vechi,
Urisiu de Sus/129
76Biserica de lemn „Sf. Treime”, cu clopotniţa, sec. XVIII,
1852
(957) MS-II-m-A-16060
sat Urisiu de Sus, comuna Chiheru de Jos, nr. 178, în cimitir
Văleni/131
77.(959) MS-II-m-A-16062 Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, sat
Văleni, comuna acăţari, nr. 232 A, 1696
20

CLASIFICAREA TIPOLOGICĂ A
BISERICILOR DE LEMN, MONUMENTE
ISTORICE, DIN JUDEŢUL MUREŞ
I. Biserici de plan dreptunghiular cu absida nedecroşată:
1. Deag ( oraşul Iernut), „Buna Vestire".
2. Deag (oraşul Iernut), „Sf. Arhangheli".
II. Biserici de plan dreptunghiular cu absida nedecroşată,
cu trei laturi:
1. Beica de Jos (Beica de Jos), "Sf. Arhangheli".
2. Bernadea (Bahnea), „Sf. Arhangheli".
3. Bobohalma (mun. Târnăveni), "Sf. Arhangheli".
4. Chinciuş (Adămuş), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
5. Crăciuneşti (Crăciuneşti), "Sf. Arhengheli".
6. Lăpuşna (Ibăneşti), "Sf. Nicolae".
7. Oroiu (Band), "Intrarea În Biserică".
8. Petea (Band), "Sf. Apostoli Petru şi Pavel".
9. Răstoliţa (Răstoliţa), ,.Sf. Nicolae".
10. Sânişor (Livezeni), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
1l. Sântandrei (inclus în Miercurea Nirajului), "Sf.
Arhangheli".
12. Trei Sate (Ghindari), "Adormirea Maicii Domnului".
13. Troiţa, (Găleşti), "Sf. Arhangheli".
14. Valea Largă (Valea Largă), "Sf. Nicolae".
15. Valea Largă (Valea Largă), "Sf. Arhangheli".
III. Biserici de plan dreptunghiular cu absida nedecroşată,
cu cinci laturi:
1. Band (Band), "Sf. Maria".
2. Logig (Lunca), "Sfânta Treime".
3. Mura Mare (Gorneşti), "Sf. Nicolae".
4. Sânmărghita (Sânpaul), "Sf. Arhangheli".
21

5. Târgu-Mureş, "Sfântul Arhanghel Mihail".
6. Urisiu de Jos (Chiheru de Jos), "Sf. Arhangheli".
7. Urisiu de Sus (Chiherul de Jos), "Sfânta Treime".
8. Vaideiu (Ogra), "Sf. Arhangheli"
IV. Biserici de plan dreptunghiular cu absida nedecroşată,
în patru laturi, cu unghi în axă:
1. Nadăşa (Beica de Jos), "Sf. Nicolae".
V. Biserici de plan în formă de corabie, cu absida şi
pronaosul poligonal, în cinci şi, respectiv trei laturi,
nedecroşate:
1. Mura Mică (Gorneşti), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
2. Petelea (Petelea), "Sf. Arhangheli".
VI. Biserici de plan în formă de corabie, cu absida
decroşată în cinci laturi şi pronaos nedecroşat în trei laturi:
1. Băiţa (Lunca), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
2. Cuştelnic (Găneşti), "Sf. Nicolae".
3. Porumbeni (Ceuaşu de Câmpie), "Sf. Ioan Botezătorul".
4. Săcalu de Pădure (Brâncoveneşti), "Înălţarea Domnului".
VII. Biserici de plan dreptunghiular cu absida pătrată,
decroşată prin pereţi oblici:
1. Cheţani (Cheţani), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
2. Păcureni (Glodeni), "Sf. Arhangheli".
VIII. Biserici de plan dreptunghiular cu absida pătrată, cu
pereţi paraleli, decroşată:
1. Grindeni (Cheţani), "Sf. Vasile cel Mare".
IX. Biserici de plan dreptunghiular cu absida decroşată în
patru laturi şi cu unghi în axă, prin pereţi paraleli:
1. Cuci (Cuci), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
22

2. Mura Mare (Gorneşti). Biserica de la Iara, în prezent la
Muzeul Etnografic din Reghin.
X. Biserici de plan dreptunghiular cu absida decroşată în
patru laturi şi cu unghi în axă, prin pereţi oblici:
1. Vălenii, fost Oaia (Acăţari), "Sf. Nicolae".
XI. Biserici de plan dreptunghiular cu absida decroşată,
poligonală în cinci laturi:
1. Bozed (Ceuaşu de Câmpie), "Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril".
2. Cecălaca (Aţintiş), "Cuvioasa Paraschiva".
3. Chiheru de Jos (Chiheru de Jos), "Sf. Nicolae".
4. Culpiu (Ceuaşu de Câmpie), "Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril".
5. Glodeni (Glodeni), "Buna Vestire".
6. Hărţău (Pănet), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
7. Iclănzel (lclănzel), "Sf. Apostoli Petru şi Pavel".
8. Miheşu de Câmpie (Miheşu de Câmpie), ,.Sfânta Treime".
9. Moişa (Glodeni), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
10. Oroiu (Band), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
11. Pănet (Pănet), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
12. Poarta (Fărăgău), "Sf. Arhangheli".
13. Sărmaşu (Sărmaşu), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
14. Sărmăşel Gară (Sărmaşu), "Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril".
15. Sânmărtinu de Câmpie (Râciu), "Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril".
16. Subpădure (Găneşti), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril".
17. Subpădure (Găneşti), "Sf. Arhanghel Mihail"'.
18. Ţiptelnic (Band), "Sf. Arhangheli".
19.Valea, fost Iobăgeni (Vărgata), "Sf. Nicolae".
20.Valea Largă (Valea Largă), "Adormirea Maicii Domnului".
23

XII. Biserici de plan dreptunghiular cu absida poligonalăÎn
şapte laturi, decroşată:
1. Bărboşi (Zau de Câmpie), "Sf. Arhangheli".
XIII. Biserici de plan dreptunghiular cu absida
semicirculară, nedecroşată:
1. Dâmbău (Adămuş), "Sf. Arhangheli".
2. Nicoleşli (Crăciuneşti), "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril şi
Sf. Nicolae".
XIV. Biserici de plan dreptunghiular cu absida
semicirculară, decroşată:
1. Abuş (Mica), "Sf. Arhangheli".
2. Cerghizel (Ungheni), "Sf. Arhangheli".
3. Cuşlelnic (Găneşti), "Sf. Arhanghel Mihail".
XV. Biserici de plan trilobat cu absida în cinci laturi,
decroşată:
1. Reghin, "Sf. Nicolae"
(După Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din judeţul Mureş,
Editura Nico, 2009, p. 24-26))
24

Abuş
1. Biserica de lemn “Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(400) MS-II-m-B-15586,
sat. Abuş, com. Mica nr. 43,
Conscripţia lui Clain, din 1773, înregistrează existenţa
bisericii – 90 credincioşi uniţi, 18 familii, preot, biserică.
Actualul amplasament e datat 1883, mutarea de pe
dealul din apropiere fiind determinată de riscurile la care era
supusă din cauza deselor alunecări de teren. Tradiţia spune că a
existat şi un alt amplasament anterior celui de pe deal.
În decursul timpului, s-a adăugat la forma iniţială o
pridvor pe latura de vest.
Şindrila acoperişului a fost înlocuită o perioadă cu
ţiglă. Ultimele lucrări de restaurare au inclus şi revenirea la
varianta iniţială a acoperişului cu şindrilă.
Clopotniţa, ridicată pe o fundaţie de piatră, e amplasată
în apropierea bisericii, la 2,85 mspre sud-vest. Are forma
aproape patrata (2,74x2,871 m), e pe doua nivele, primul
25

inchis cu scândură şi acoperiş tronnconic, iar următorul e
deschis, se sprijină pe patru stâlpi masivi, de 18x16 cm în
secţiune. Coiful e piramidal, ambele acoperişuri ale clopotniţei
fiind din şindrilă.
Biserica are formă dreptunghiulară, cu lungimea de
9,43 m, lăţimea de 5,20 m. Ea a fost ridicată pe o fundaţie de
beton, la ultimele reparaţii.
Absida altarului are o formă mai puţin întâlnită, fiind
semicirculară, decroşată.
Interiorul edificiului este tencuit şi pictat. Se consideră
că a existat o pictură anterioară. Pe tâmplă sunt icoane de secol
XVIII.
Clopotniţa Vedere din nord-est
Pictură interioară Absida altarului
26

Band
2. Biserica de lemn “Sf. Maria”, sec. XVII
(419) MS-II-m-A-15599,
Band, Biserică demolată
Până în 1905, în Band existau două biserici. Cea cu
hramul “Sfinţii Arhanheli”, greco-catolică, a fost demolată,
rîmânând doar cea ortodoxă, “Sf. Maria”, care a fost demolată
în 1997, urmare a prăbuşirii ei. Intenţia de reconstruire a ei nu
s-a iniţiat până în 2010.
Un epitaf de pânză, pictat, menţiona 1809 ca an al
terminării bisericii.
Planul bisericii era dreptunghiular, cu absidă
nedecroşată cu cinci laturi. Lungimea bisericii era de
aproximativ 20 m, iar lăţimea de aproximativ 7 m. Pronaosul şi
naosul erau acoperite de o singură boltă, semicilindrică.
Datorită dimensiunilor destul de mari, în timp, bolta s-a
deteriorat, afectând pictura cu care era acoperită dar şi pereţii.
Fragmente din pictura realizată în perioada 1868-1882 se mai
27

puteau distinge în puţine locuri, în special pe boltă. Iconostasul
a fost realizat în 1882.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se adaugă
prispa şi clopotniţa.
Turnul clopotniţei era pătrat, îmbrăcat în scânduri, cu
un acoperiş piramidal, cu baza în opt laturi. Anterior anului
1985, biserica a fost restaurată, cu această ocazie pereţii fiind
reparaţi,iar acoperişul de şindrilă a fost înlocuit cu altul nou,
tot de şindrilă..
În data de 19.06.1997, s-a încheiat un proces-verbal
între Consiliul Parohial al comunei Band şi restauratorul Orza
Alexandru şi muzeograful Pop Laura, din partea Muzeului
Judeţean Mureş, prin care se solicita "învoirea" pentru
demolarea bisericii şi conservarea ei în vederea restaurării. S-a
cerut demolarea, deoarece o parte din acoperiş era prăbuşit în
interior şi era şi pericol de accidentare. Demolarea s-a efectuat
în data de 20.06.1997, încheindu-se un proces-verbal în care se
specifică scoaterea iconostasului şi a elementelor pictate şi
depozitarea lor în vederea conservării. Materialul lemnos s-a
stivuit şi acoperit cu folie pentru a se proteja în vederea
recuperării elementelor bune pentru reconstruirea bisericii.
În 2010, biserica nu era încă reconstruită.
28

Băiţa
3. Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, 1723
(428) MS-II-m-A-15604
sat Băiţa, com. Lunca, în cimitirul vechi
4. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1723
(429) MS-II-m-A-15604.01
5. Turn clopotniţă, 1723
(430) MS-II-m-A-15604.02
6. Poartă, 1723
(430) MS-II-m-A-15604.03
Vedere dinspre sud
Conscripţia lui Clain, din 1723, atestă existenţa unei
comunităţi religioase, formate din 355 suflete şi având doi
preoţi. Biserica datează din acelaşi an, când s-a înfiinţat şi
parohia greco-catolică.
Istoricul ungur Kelemen Lajos apreciază că biserica
datează din secolul al XVII-lea.
29

Biserica are pereţii realizaţi din bârne de brad, planul e
de navă dreptunghiulară spre vest, cu un pronaos nedecroşat,
încheiat în trei laturi, şi absida poligonală, decroşată, în cinci
laturi spre est. Lungimea totală a bisericii este de 14,15 m, iar
lăţimea de 6,10 m. La capetele de est şi de vest, în punctele de
intersecţie, bârnele se îmbină în coadă de rândunică, cele din
registrul superior dând naştere la consolele bogat crestate în
plan înclinat.
Turnul-clopotniţă e de formă patrată, cu două nivele, şi
datează din secolul al XVIII-lea, fiind detaşat de biserică,
situat în faţa acesteia. Clopotul e din 1798. Poarta e din 1723.
Prispa, latura sudică Clopotniţa
Poarta de la intrare Pictură interioară
30

Beica de Jos
7. (Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, 1810
(434) MS-II-m-B-15606
sat Beica de Jos, com. Beica de Jos, nr. 132 A
Biserica este construită din bârne de lemn de stejar şi
brad în formă de navă cu boltă. Anul construcţiei nu se
cunoaşte cu exactitate, ci numai anul 1692, când a fost mutată
din cimitirul de sus, numit românesc, în jurul căruia locuiau
românii ortodocşi. Ea deservea şi satul vecin, Beica de Sus.
În lucrarea lui Ioan Eugen Man, “Biserici...”, hram al
bisericii e menţionat “Sfinţii Arhangheli”, iar 1855 e
considerat anul în care a fost adusă din vechiul cimitir.
Biserica are formă dreptunghiulară, cu absidă
poligonală în trei laturi, are pridvor şi clopotniţă în corpul
construcţiei.
31

Actualul amplasament datează din 1987, când au fost
realizate ample lucrări de reparaţii/restaurare şi mutată la 10 m
de amplasamentul anterior.
E acoperită cu tablă, deşi acoperişul anterior era din
şindrilă.
Biserica nu a fost pictată niciodată, dar are o serie de
icoane de o inestimabilă valoare, pictate la şcoala de pictură a
preotului Popa Şapcă din Iernuţeni, precum şi icoane de la
Nicula
Lucrările începute în 1987 s-au terminat în 1990, când
a fost şi resfinţită de IPS Andrei al Alba-Iuliei. Biserica e azi
filie a Parohiei Ortodoxe Române Beica de Sus.
32

Bernadea
8. (Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi”, 1805
(436) MS-II-m-B-15608,
sat Bernadea, com. Bahnea
Biserica datează din anul 1805, dar se consideră şi că a
fost ridicată anterior anului 1761, când este pomenită în
conscripţia lui Buccow. Hramul bisericii apare în unele
documente ca fiind “Sfinţii Arhangheli”, dar LMI o
înregistrează cu celălalt hram.
Forma bisericii e dreptunghiulară, cu absida poligonală
în trei laturi, nedecroşată. E construită din lemn de brad,
aşezată pe tălpi de stejar.
În 1982, fiind în pericol de prăbuşire, din cauza
acoperişului de ţigle, prea greu pentru structura şubrezită de
brad, se fac ample lucrări de reparaţii şi restaurare.
33

În prezent, turnul clopotniţă face corp comun cu
biserica, situat la vest.
Interiorul bisericii este compartimentat astfel: sub
clopotniţă se află pronaosul, de mici dimensiuni, incăperea
principală fiind destinată naosului. Dacă pronaosul are o
lungime de aproximativ 2,5 m, naosul este lung de cca 7,5 m.
După iconostas se află absida altarului, lungă de cca 2,5 m.
În urma renovării bisericii, pictura cu care era
împodobită a dispărut. Cu toate acestea, se ştie că a fost
zugrăvită de zugravi formaţi la Feisa. Pe pisania aflată pe
panoul de nord-est al pereţilor se putea citi: "această sfântă
biserică s-o zugrăvit în anul 1857, de zugravii Şarlea Ştefan şi
Matei, amândoi fraţi născuţi la Feisa, fiind paroh satului
Filimon Chira, corator mare popa Vasilie" .
34

Bobohalma
9. Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, sec.
XVIII (1743)
(437) MS-II-m-B-15609
Bobohalma, aparţinător de oraşul Târnăveni nr. 137
După Ioana Cristache Panait, biserica fost ridicată în
perioada 1840-1850, de către ortodocşi, dar donată la 1860,
groco-catolicilor. Pe o bârnă de la intrare este înscris anul
1843.
Biserica este construită din stejar masiv, bârnele fiind
prinse în “coadă de rândunică”. Nava are formă
dreptunghiulară terminată cu absida altarului nedecroşată,
poligonală în trei laturi.
Bolta interioară, semicilindrică, a fost realizată în 1876,
acoperind spaţiul navei, extins, în acelaşi an, cu 1,60 m.
A existat pictură interioară care, în timp, probalil
datorită deteriorării, a fost acoperită cu văruială.
35

Pe partea interioară a bolţii a fost pusă pânză, care a
fost pictată cu scene cu cei patru evanghelişti, realizată în
1877, de Dionisie Iuga, de la Nicula.
Pe tâmpla iconostasului sunt picturi cu Sf. Apostoli,
opera aceluiaşi zugrav.
O icoană a bisericii, “Maria cu Pruncul”, ar putea fi
opera lui Toader Zugravul.
Iniţial, biserica a fost acoperită cu draniţă. Acoperirea
ei cu ţiglă a afectat structura de rezistenţă, fiind amplasaţi în
mai multe puncte stâlpi de susţinere.
Turnul clopotniţă, din scândură de brad, are formă
patrată, cu două nivele, e amplasat în partea de vest, lipit de
biserică şi are înălţimea de 10 m. Prin turn se face şi intrarea în
biserică.
Actualmente, biserica nu mai e folosită pentru cult, în
sat existând o biserică de zid.
36

Bozed
10. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, cu turn clopotniţă,
1750
(442) MS-II-m-B-15614
sat Bozed, com. Ceuaşu de Câmpie,
Biserica de lemn este poziţionată pe coasta dealului ce
domină satul, între imobilele nr. 101-102, şi datează din anul
1750, după unele surse, sau 1790 după altele. Există tradiţia
aducerii bisericii de la Orşova, de pe valea Gurghiului, luând
locul alteia, existente, despre care însă nu există informaţii.
Actualmente, biserica este ridicată pe o fundaţie de piatră,
elevaţie efectuată în anii optzeci. Biserica se sprijină pe o talpă
din lemn de esenţă tare.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu absidă pentagonală
decroşată. Învelitoarea absidei e coborâtă faţă de cea a navei.
Acoperişul este de eternit, care a luat locul învelitorii
anterioare, de şindrilă.
37

În interior, în pronaos, este construit un balcon pentru cor.
Biserica a avut pictură interioară, care a dispărut de-a
lungul anilor. Bolta, în leagăn şi în semicalotă, are pictat cerul
albastru cu stele aurii.
Clopotniţa, amplasată la mică distanţă de intrarea în
biserică, este construită pe două niveluri şi are un acoperiş
piramidal înalt.
Câteva icoane sunt amplasate pe tâmpla iconostasului,
între care “Deisis”, datată 1832.
38

Cerghizel
11. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1726
(452) MS-II-m-B-15523
sat. Cerghizel, oraş Ungheni,
La Cerghizel, în Conscripţia Clain sunt înregistrate
două biserici de lemn, în 1733, dar ambele dispar, una în 1750,
alta spre sfârşitul sec. al XIX-lea.
Biserica a fost ridicată în satul învecinat Cerghid, de
unde a fost cumpărată de locuitorii din Cerghizel şi mutată pe
actualul amplasament în anul 1932.
Biserica e mai veche, o inscripţie de la intrare are
marcat anul 1836, dar acesta ar putea fi anul unor lucrări de
reparaţii.
Nava bisericii e dreptunghiulară, de 11,78 m lungime şi
6,10 m lăţime. Pronaosul are 5,78 în lăţime şi 4,36 m lungime.
39

Biserica a fost ridicată pe o centură de beton, în 1976,
când şi acoperişul a fost pus din plăci de azbociment, în locul
celui de şindrilă.
Pictura interioară a fost acoperită prin tencuire. Ca la
multe biserici de lemn, a rămas doar pictura de pe boltă,
simplă, un cer albastru cu stele aurii.
În biserică s-a slujit până în anul 1981, an în care a fost
sfinţită biserica nouă, din cărămidă, cu hramul „Sf.Gheorghe”.
Turnul-clopotniţă, pe două nivele, e amplasat la
aproape 7 m distanţă de biserică, fiind şi el ridicat pe o centură
de beton.
Are formă pătrată, iar acoperişul e de şindrilă.
40

Cheţani
12. Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, sec.
XVIII
(460) MS-II-m-B-15626
Sat Cheţani, com. Cheţani,
41

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" este datată 1752,
conform inscripţiei de pe catapetesmă, cu iscălitura zugravului
Grigorie.
Planul este dreptunghiular, cu absida altarului patrată
decroşată. Pe tavanul drept al pronaosului, se ridică un turnclopotniţă
înalt şi masiv, cu foişor cu arcade la partea
superioară şi coif înalt.
Învelitoarea navei este separată de cea a altarului printrun
timpan vertical, care subliniază volumul absidei. În interior,
catapeteasma şi parapetul dintre naos şi pronaos sunt bogat
împodobite cu sculpturi. Tavanul executat din grinzi alăturate,
este o combinaţie de suprafeţe semicilindrice şi plane.
Pictura murală e realizată în 1779, de popa Nicolae
zugravul, care a realizat şi icoane cu acest prilej.
Biserica a fost adusă pe actualul amplasament, cu
ocazia lucrărilor de restaurare efectuate în perioada 1968 –
1969.
42

Chinciuş
13. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XVIII
(463) MS-II-m-A-15629
sat. Chinciuş, nr. 155, com., Adămuş
După unele informaţii, biserica datează de la 1733, iar în
1832 s-a realizat pictura, de către zugravii Porfirie şi Leon, din
Feisa.
Pictura se pare că s-a deteriorat în cu ocazia operaţiunii de
strămutare din 1912, de la o sută m faţă de actualul
amplasament, pentru a fi protejată de alunecările de teren,
urmare a ploilor din anii 1911-1912. Tot atunci au dispărut şi
ancadramentele sculptate ale intrărilor.
Dimenisiunile navei, dreptunghiulară, sunt 8,80 m lungime,
4,05, lăţime. Absida e poligonală, în trei laturi, nedecroşată.
Prispa a fost adăugată mai târziu, probabil la strămutare.
Pictura interioară, realizată în 1832, a fost opera lui popa
Gherasim Grigorie. Din aceasta se mai disting slab „Cina cea
de taină”c şi „Sărutarea Iudei”, pe partea sudică a bolţii, şi
43

„Jertfa lui Adam”, în partea vestică a pronaosului. În altar sunt
pictate cete îngereşti, „Sf. Treime” şi „Preamărirea fecioarei”.
Clopotniţa, având un plan de formă patrata, a fost
amplasata lângă biserică, are două nivele distincte, iar
acoperişul are formă de coif prismatic.
În 1857, în Chinciuş erau 507 locuitori, din care 417
ortodocşi, 82 greoco-catolici, 8 reformaţi. În 1900 erau 471
locuitori, din care 349 ortodocşi, 112 greco-catolici, 5
unitarieni, 5 israeliţi. În 1930 erau 626 locuitori, în 1966 erau
664 locuitori, iar în 1992, 40 locuitori!
În biserică nu se mai slujeşte de aproape doauă decenii, din
lipsa credincioşilor.
Bunurile de patrimoniu, între care icoane realizate de
Toader Zugravul, Iacov Zugravul şi popa Nicolae Zugravul, au
fost depuse la protopopiat.
44

Crăciuneşti
14. Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, sec. XIX
(476) MS-II-m-A-15636
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169
15. (477) MS-II-m-A-15636.1 Biserica de lemn Sf.
Arhangheli, sec. XIX
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169, sec. XIX
16. Clopotniţă, sec. XIX
(478) MS-II-m-A-15636.2
sat Crăciuneşti, com. Crăciuneşti nr. 169, sec. XIX
Prima atestare documentară a satului Crăciuneşti e din
1444, sub denumirea de Karachonfalwa, biserica de lemn fiind
menţionată pentru prima dată în Conscripţia lui Buccow din anii
1760-1762. Lăcaşul de cult se afla în folosinţa uniţilor (greco-catolici),
care numărau 10 familii, iar ortodocşii 16 familii.
Datele oferite de recensământul din 1857 evidenţiază
faptul că populaţia satului era de 385 locuitori, dintre care 207
45

erau greco-catolici. Recensământul din anul 1930 arată că, din
totalul populaţiei satului, 220 de locuitori s-au declarat români,
însă doar 10 mai cunoşteau limba română, relevantă fiind, în
acest sens, constatarea făcută de istoricul Benkö Károly - în
lucrarea „Marosszek ismertetese (1868-1869)”, (Cunoaşterea
Scaunului Mureş), Cluj, 1868-1869, p. 43: „...sunt între secui,
ca de exemplu în comuna Şard (Şardu Nirajului), Ogari
(Poieniţa) şi altele, valahi care şi-au păstrat obiceiurile
naţionale, religia, dar în aşa măsură s-au maghiarizat, încât nu
mai cunosc limba valahă”.
Biserica are formă de navă dreptunghiulară, cu o lungime
de 9,10 m şi o lăţime de 4,20 m.
Absida e poligonală, în trei laturi, nedecroşată.
Pridvorul a fost realizat mai târziu, în partea sudică a
construcţiei.
Biserica a fost tencuită, atât în interior cât şi în exterior,
ceea ce a făcut să dispară eventualele picturi.
Turnul clopotniţă este detaşat, în tradiţia bisericilor de
secol XVII.
Iconostasul bisericii e de lemn.
Biserica deţine şi icoane de hram, pictate de Toader
Zugravul, la mijlocul sec. XVIII.
46

Cuci
17. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, cu clopotniţă sec.
XVII -, sec. XIX
(486) MS-II-m-B-15640
sat Cuci, com. Cuci
Biserica, reconstruită după 1733, dar particularităţile
arhitecturale, permit datareaconstrucţiei ca fiind de secol XVII.
Planul bisericii e dreptunghiular, cu absidă decroşată
în patru laturi şi unghi în ax. Lungimea e de 10 m, iar lăţimea
de 4 m. Prispa, situată în partea sudică a bisericii, a fost
realizată ulterior, neavând relevanţă artistică, ci doar
funcţională.
În 1981, cu ocazia lucrărilor de reparaţii, biserica a fost
ridicată pe o fundaţie de piatră în mortar de ciment.
Turnul clopotniţă este amplasat deasupra pronaosului,
el fiind ridicat mai târziu, în mai multe etape, cu diferenţe
47

volumetrice, din raţiuni de tradiţie, el nefiind util altfel, pentru
că lângă biserică se află şi un turn-clopotniţă, de formă patrată,
pe două nivele, destinat clopotelor. Acoperişul e în patru ape.
Atât biserica cât şi clopotniţa sunt acoperite cu şindrilă.
De-a lungul vremii, din cauza degradării acoperişului
de şindrilă a fost afectată destul de grav pictura interioară.
Biserica are în patrimoniu şi icoane de secol XVIII,
realizate de iconari din zonă.
48

Culpiu
18. Ansamblul Bisericii Sf. Arhangheli, sec. XIX
(493) MS-II-m-B-15645
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
19. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XIX
(494) MS-II-m-B-15645.01
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
20. Clopotniţă de lemn, sec. XIX
(495) MS-II-m-B-15604.02
sat Culpiu, com. Ceuaşu,
Şematismul din 1900 menţionează 1815 ca an în care a
fost construită biserica, deşi anterior acestei date, în Culpiu au
trăit comunităţi ortodoxe şi greco-catolice.
49

Anul 1815, menţionat în însemnările bibliografice
pentru edificarea sa, marchează momentul unei renovări, poate
aceea ce a precedat aducerea din Milaşul Mare.
Biserica a fost adusă de pe deal pe actualul
amplasament în 1976, în curtea casei parohiale, fiind
restaurată. Şi în 2008 au fost executate lucrări de restaurare şi
înlocuite acoperişele şi la biserică şi la clopotniţă.
Planul bisericii este rectangular, cu absida decroşată,
poligonală, cu cinci laturi.
Lungimea bisericii e de 8,5 m, iar lăţimea de 4,75 m.
Biserica are o pictură interioară de mare bogăţie şi
diversitate tematică, cu zone afectate de infiltraţii, dar şi cu
zone bine păstrate. Pictura a fost realizată de Stenţel Condrat,
din Ţigău, Bistriţa-Năsăud, care a mai pictat şi bisericile de la
Sărmaşu şi Săcalu de Pădure.
50

Cuştelnic
21. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, 1780
(497) MS-II-m-A-15647
sat Cuştelnic, nr.159, în cimitir, municipiul Târnăveni
Biserica are hramul „Sf. Nicolae” şi nu „Sf. Arhangheli”,
aşa cum apare şi în Lista Monumentelor Istorice, 2004,
şi cum susţine şi Eugenia Greceanu (Tipologia bisericilor de
lemn din zona centrală a Transilvaniei. Privire de ansamblu în
urma inventarierii din 1962-1965, în Mon.Ist., 3. Buc., 1969,
p.41) în la nr. 497)Hramul „Sf. Nicolae” îl atestă şi o ştampilă
veche, cu litere chirilice, aflată în patrimoniul bisericii.
Localitatea aparţinea iniţial de comuna Găneşti,
actualmente fiind parte a municipiului Târnăveni (din 2002).
Anul datării, 1780, menţionat în listă, este controversat.
Conform tradiţiei, biserica a fost ridicată în 1751,
folosindu-se material atât de la o biserică anterioară, cât şi de
la o alta, adusă cu plutele, până la Ogra, iar de acolo cu carele.
Conscripţia lui Inochenţie Micu Klain însă
menţionează existenţa lăcaşului în 1733, fiind pomenit şi
51

numele lui Popa Grigorie, preot neunit, alături de Popa
Dumitru, unit. Data a fost confirmată şi în anul 1750, aşadar
înaintea anului considerat, conform tradiţiei, ca an al
construcţiei. Conscripţii ulterioare, din 1760-1762 şi din 1805,
reconfirmă acelaşi an, 1733. Cu toate acestea, tradiţia pare a fi
mai convingătoare decât documentele.
Două inscripţii, cea de pe ancadramentul intrării spre
naos şi cea de pe proscomidie, vin în sprijinul tradiţiei.
Planul bisericii e în formă de "corabie" - o navă
rectangulară, având în partea răsăriteană o absidă poligonală,
decroşată, în cinci laturi, iar la partea apuseană pronaosul,
încheiat poligonal, nedecroşat, în trei laturi.
Dimensiunile bisericii: nava cu o lungime de 7,83 m şi
1,90 m înălţime, decroşul absidei de 51 cm. Pictura datează din
1756, atât cea din altar cât şi cea a iconostasului, fiind realizată
prin contribuţia familiei Ganea Pătru.
52

Dâmbău
22. Biserica de lemn Sf. Arhangheli, sec. XVIII
(506) MS-II-m-B-15651
sat Dâmbău, com. Adămuş
Dâmbăul este atestat documentar la 1278. Elementul
românesc, în timp, prin deznaţionalizare, ajuge la 1733,
conform Conscripţiei uniţilor, la 10 români.
Dinamica evoluţiei populaţiei româneşti şi a
apartenenţei religioase e consemnată de-a lungul vremii în
diverse documente.
Conscripţia lui Bokow, 1760-1762, atestă existenţa a
13 familii de ortodocşi.
În 1805, recensământul ortodocşilor înregistrează 24
familii.
În 1857, din 718 locuitori, 4 sunt ortodocşi şi 154 uniţi.
Şematismul jubiliar din 1900 înregistrează 120 de
greco catolici, din 855 locuitori. Acest şematism mai
consemnează reparaţia bisericii de lemn în 1896.
În 1910, din 1001 locuitori, doar 141 s-au declarat
români, după limba maternă, iar ca credinţă, 3 ortodocşi şi 161
greco-catolici.
53

Şematismul din 1934 înregistrează anul 1844, pentru
construirea bisericii, dar în tradiţia locală, biserica, provine din
Corneşti, de unde a fost strămutată în 1762 la Herepea, de unde
a fost adusă în 1844.
Nava bisericii are plan dreptunghiular, cu absida
altarului, la est, semicirculară, nedecroşată.
Dimensiunile bisericii: nava are 7,50 m lungime, iar
pereţii au 1,95 înălţime.
A existat o clopotniţă turn, alături de biserică. Acum,
turnul-clopotniţă e amplasat deasupra pronaosului.
Modificări importante s-au făcut în 1896: absida de
lemn înlocuită cu zid, de cărămidă, în partea sudică s-a adăugat
o prispă, iar acoperişul de şiţă a fost înlocuit cu ţiglă.
Exteriorul de lemn a fost tencuit.
Interiorul a fost pictat la 1795, de popa Nicolae, cu o
pictură cu o cromatică intensă. Între picturile acestuia,
importantă rămâne icoana “Maria cu Pruncul”.
54

Deag
23. Biserica de lemn „Buna vestire”, sec. XVIII
(507) MS-II-m-A-15652
sat Deag, oraş Iernut
În tradiţia locală, anul ridicării bisericii 1660, ca parte a
unui aşezământ monahal distrus de către generalul Buccow, de
unde a fost adusă pe actualul amplasament.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu încăperi – naos,
pronaos, absidă, dreptunghiulare, apropiat arhitecturii caselor
ţărăneşti tradiţionale.
Dimensiunea bisericii 16,40 lungime, 5,50, lăţime,
iniţial fiind mai mică, fiind extinsă apoi cu cca 5,9 m spre vest.
Naosul şi pronaosul sunt acoperite de o boltă semicirculară. O
altă boltă semicirculară, mai mică, acoperă absida altarului,
nedecroşată.
Clopotniţă a e amplastă în partea de sud-vest a bisericii
cu un plan de formă pătrată, dispus pe două nivele, parterul
fiind deschis şi având foişor cu coif.
55

Interiorul este pictat, în trei etape, începând cu 1764, de
zugravi proveniţi din şcoala de la Feisa. Pictura absidei încă
mai păstrează scene precum "Sfânta Troiţă", situată pe boltă,
"Sfinţii Părinţi", Arhidiaconi, precum şi "Apostolii Petru şi
Pavel" pe faţa dinspre altar a uşilor. Decoraţia navei, realizată
la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor de
către popa Nicolae zugrav, are o compoziţie stilistică şi
iconografică mai unitară, ca şi aceea pictată după câteva
decenii, tot de un zugrav aparţinător şcolii de la Feisa. Deşi
destul de deteriorată, remarcabilă este tâmpla bisericii, cu friza
praznicelor, opera zugravului Toader, care a pictat şi uşile
împărăteşti, decorate cu Buna Vestire şi Evangheliştii.
În anul 1975, biserica împreună cu clopotniţa alăturată
sunt restaurate şi acoperite cu şiţă, o altă renovare făcându-se
în 1986.
56

24. Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, 1765
(508) MS-II-m-A-15653
sat Deag, oraş Iernut,
25. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1765
(510) ) MS-II-m-A-15653.01
Sat Deag, oraş Iernut
26. Turn clopotniţă 1765
(510) ) MS-II-m-A-15653.02
sat Deag, oraş Iernut,
Datarea construirii acestei biserici, 1765, nu este precisă,
aceasta realizându-se pe baza unor icoane realizate de popa
Nicolae zugrav, din 1764 .
Aflată în apropierea celeilalte biserici de lemn din Deag,
cea cu hramul Buna Vestire, biserica cu hramul Sf. Arhangheli
are lungimea de 16,5 m, iar lăţimea aproximativ 5,5 m. În
decursul timpului, a suferit diferite modificări, cum ar fi
57

lungirea ei sau schimbarea acoperişului de paie cu unul de
şindrilă. Şematismul jubiliar al bisericii greco-catolice din anul
1900 precizează că în anul 1850 era acoperită cu paie. Tot
atunci a fost renovată. Pronaosul şi naosul bisericii sunt
acoperite de o boltă comună, semicilindrică. Absida altarului,
care este dreptunghiulară, nedecroşată, este acoperită de o
boltă semicilindrică mult mai mică şi mai scurtă decât cea care
acoperă naosul şi pronaosul.
Pictura ce împodobeşte pereţii acestei biserici este mai
puţin bine păstrată comparativ cu pictura bisericii vecine, cea
cu hramul Buna Vestire.
58

Deaj
27. Biserica de lemn,
(513) MS-II-m-A-15656
sat Deaj, com. Mica, nr. 225
Biserica de lemn din Deaj, comuna Mica, judeţul
Mureş, a fost trecută din greşeală pe lista monumentelor
istorice din 1955, greşeală ce s-a perpetuat şi pe următoarele
liste. Biserica dispăruse înainte de anul 1955.
Nu se cunosc detalii despre trăsăturile acestei biserici.
Din conscripţia lui Inocenţiu Micu-Klein din 1733 aflăm că
parohia era una ortodoxă, cu 82 de familii.
Din cărţile ce au aparţinut bisericii de lemn din Deaj,
amintim: Antologhion, Buzău, 1743; Evanghelie, Bucureşti,
1760; Antologhion, 1766; Penticostar, 1767; Cazanie, 1761;
Molitvelnic, 1782 - toate de la Râmnicu Vâlcea.
59

Glodeni
28. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”,
(549) MS-II-m-B-15683
sat Glodeni, sec. XVII
Anul edificării nu se cunoaşte cu exactitate, unii
specialişti plasând acest moment în secolul XVII. În baza de
date a Protopopiatului Ortodox Român din Târgu-Mureş
biserica figurează ca datând din anul 1783. Şi hramul bisericii
e “Buna Vestire”, nu cel înregistrat în LMI.
În anul 1900 (conform Şematismului greco-catolic),
distribuţia pe confesiuni a populaţiei localităţii era: 262 grecocatolici,
8 ortodocşi, 24 romano-catolici, 1076 reformaţi, 1
unitarian şi 13 israeliţi.
Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost ridicată
în anul 1783, fiind extinsă şi restaurată de mai multe ori
de-a lungul timpului, ultima consolidare realizându-se în anul
1986, prin grija Episcopiei Ortodoxe de Alba-Iulia. Planul
bisericii e dreptunghiular, cu absida decroşată, poligonală, cu
60

cinci laturi. Clopotniţa, care iniţal a fost separată, dar
modificările aduse bisericii în sec. XIX, între care un pridvor
închis, deasupra căruia a fost ridicată şi o clopotniţă.
Pictura şi icoanele bisericii au ca autor pe Toader
Popovici zugrav.
În prezent, lăcaşul de cult are fundaţie din piatră de râu,
pereţii din lemn de brad, acoperişul din şindrilă şi clopotniţa
acoperită cu tablă.
O reparaţie importantă s-a făcut lăcaşului de la Glodeni
în 1979.
Între 1851-1907, pe lângă biserica din comună a existat o
şcoală confesională românească, care, deşi fusese deschisă încă
din a doua jumătate a secolului XVII, nu a putut funcţiona
decât în perioada menţionată datorită greutăţilor materiale. Din
cauza rigorilor impuse de legea Apony, în 1907 şcoala şi-a
încheiat activitatea fiind redeschisă în anul 1923.
61

Grindeni
29. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” şi Sf. Ioan
Botezătorul, sec. XVIII
(560) MS-II-m-B-15690
sat Grindeni, comuna Cheţani.
Şematismul jubiliar de la 1900 îregistrează 1840 ca an al
construcţiei bisericii. Tradiţia spune însă că biserica provine de
la Cuci, fiind adusă în 1840. Ioana Cristache Panait consideră
că biserica e de sfârşit de , început de secol următor.secol XVII
În LMI, biserica are două hramuri, "Sfinţii Arhangheli", şi
"Sfântul Ioan Botezătorul". Se invocă şi un al treilea hram,
"Sfântul Vasile cel Mare".
Biserica este compartimentată în pronaos, naos şi absida
altarului. Nava e dreptunghiulară, de 10,50x4,50 m. Absida
este de formă dreptunghiulară, decroşată cu pereţii laterali
paraleli.
62

Pe parcursul timpului, biserica a suferit unele modificări
cum ar fi adăugarea clopotniţei, lărgirea ferestrelor precum şi
tencuirea pereţilor exteriori. Biserica a fost pictată iniţial şi
repictată de zugravi de la Feisa, moment consemnat de pisanie:
"la anul 1848 s-au zugrăvit această sfîntă biserică şi s-au
plătit de tot satul, fiind paroh...Şarlea Ştefan zugrav de la
Feisa". Acelaşi zugrav a pictat şi biserica de lemn Sf.
Arhangheli din Deag. Este singura biserică de lemn din judeţul
Mureş care are absida altarului, cu patru laturi şi pereţii laterali
paraleli, decroşată.
Există urme, nu foarte bine păstrate de pictură interioară
de factură bizantină.
. Biserica a fost reparată după 1990, iar acoperişul vechi a
fost schimbat cu unul nou, de tablă, incompatibil cu o biserică
de lemn.
63

Hărţău
30. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1775, ref. 1824
(569) MS-II-m-A-15694
sat Hărţău, com. Pănet
Dintre localităţile care în prezent sunt în componenţa
comunei Pănet, Hărţău a fost de-a lungul timpului cea mai
mică, recensământul din anul 1857 înregistrând un număr de
387 locuitori, dintre care 228 greco-catolici, 145 reformaţi, 7
romano-catolici şi 7 unitarieni. Recensământul din 1930
prezintă o situaţie diferită datorită asimilării populaţiei
româneşti, astfel, dintr-un total de 376 locuitori, 151 sunt
români, 162 unguri, 3 evrei şi 60 ţigani, doar 147 de săteni
declarându-se vorbitori de limba română, restul de 188
menţionând maghiara ca limbă vorbită.
Şematismul greco-catolic de la 1900 datează
construirea bisericii de lemn de lemn în anul 1775, când ar fi
fost adusă din cimitirul vechi, unde se crede că a fost ridicată
în 1740..
64

Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului
decroşată, poligonală, cu 5 laturi. Pe latura de sud are un
cerdac, adăugat, după estimările specialişltilor, cu ocazia
lucrărilor de renovare din 1886.
Reducerea numărului de credincioşi şi interesul scăzut
faţa de starea fizică a bisericii, duc la degradarea treptată a
bisericii. Ea a fost restaurată în anul 1982, când au avut loc
intervenţii majore, care au salvat biserica. Atunci biserica a
fost deplasată cu 1,5 m spre nord şi a fost modificat planul,
absida fiind refăcută , poligonal, cu trei laturi, şi a fost ridicată
deasupra pronaosului o clopotniţă cu coif.
Biserica păstrează un număr semnificativ de icoane, o
bună parte fiind atribuite lui Comaniu zugrav.
65

Iclandu Mare
31. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(576) MS-II-m-B-15701
sat Iclandu Mare, com. Iclănzel
Biserica de lemn din Iclandu Mare. Fragment din tâmpla
bisericii dispărute, pictată de Toader zugrav.
66

Iclănzel
32. (577) MS-II-m-B-15702 Biserica de lemn „Sf. Apostoli
Petru şi Pavel”, sat Iclanzel, com. Iclănzel, sec. XVIII
După Ioana Cristache Panait, datează din secolul al
XVII-lea ori începutul sec. al XVIII-lea.
În 1888 a fost adusă de pe Valea Iclănzelului, când i s-a
adăugat pe latura vestică un pridvor, iar deasupra a fost ridicată
o clopotniţă, care anterior era separată de biserică.
Au fost redimensionate ferestrele, care au fost mărite.
Biserica de lemn din Iclănzel a fost mutată, în anul
1980, în cătunul învecinat Mădărăşeni, întrucât în Iclănzel,
lângă vechea biserică de lemn, a fost ridicată o alta, de zid. În
imediata apropiere a locului pe care se afla biserica de lemn a
fost construită o biserică nouă de zid având hramul „Sf. Vasile
cel Mare”. Vechea biserică de lemn a fost construită în sec.
XVIII şi avea hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.” După
67

mutatea în satul Mădărăşeni, biserica a primit hramul „Sfinţii
Arhangheli”.
Pictura interioară s-a păstrat aproape impecptibil, în
linia unor desene şi a unor urme de culoare.
Icoanele, de secol XVIII, au fost în parte uleite.
68

Lăpuşna
33. Biserica de lemn „Sf. Nicolae”,
(583) MS-II-m-A-15708
sat Lăpuşna, com. Ibăneşti, 1779
Biserica a aparţinut satului Comori, unde a fost ridicată în
1779, consemnat de o inscripţie de la o biserică anterioară, de la
care a preluat icoane din 1740, realizate de Vasilaşcu zugrav..
Se spune că, aflat la vânătoare în Munţii Gurghiului, regele
Carol al II-lea al României (15 octombrie 1893 - 4 aprilie 1953),
care a fost încoronat rege al României la 8 iunie 1930, dar care a
abdicat la tron în 6 septembrie 1940, în favoarea fiului său, Mihai,
a văzut biserica din satul Comori şi i-a plăcut în aşa măsură încât
a cerut credincioşilor să i-o vândă, ca să o ducă la Castelul său de
vânătoare de la Lăpuşna, pentru a fi biserică de închinăciune.
Înţelegerea s-a făcut în 1937, şi în schimbul materialului
lemnos şi a unei suprafeţe de pădure, biserica a fost demontată
bucată cu bucată, transportată cu care trase de boi, cale de 35 de
km, şi reclădită în apropierea Castelului de vânătoare, pe malul
pârâului Secuieu, într-o pădure tânără de molizi aproape de
vărsarea acestuia în râul Gurghiu. Pe grinda ce separă pronaosul
69

de naos este o inscripţie dăltuită: „Montat de Moisa Iosif – com.
Iernuţeni, jud. Mureş, 24 iunie 1937.
Planul bisericii e dreptunghiular, cu absida poligonală
în trei laturi, nedecroşată, ale cărei bârne îmbinate în coadă de
rândunică formează console decorate cu crestături, de o
frumuseţe aparte. Ancadramentul intrării are formă de gaură de
cheie.
Turnul clopotniţă a fost adaăgat în 1939, peste
pridvorul de vest, cu foişor în console şi coif înalt, nespecific
zonei.
În ultimul deceniu, biserica a fost restaurată integral,
atât construcţia, acoperişiul de draniţă, cât şi pictura interioară,
prin finanţări de la Ministerul Culturii şi Patrimoniului
Naţional. Restaurarea a fost executată de restauraturul Adrian
Handrea.
70

Lepindea
34. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1796
(585) MS-II-m-B-15710
sat Lepindea, comuna Bahnea
Lăcaşul de lemn, care avea alăturat şi un turn
clopotniţă, a fost înlocuit în 1910, cu un lăcaş de zid,
Din catapeteasma vechii biserici de lemn s-a păstrat o
sigură icoană, “Sf. Maria cu Pruncul”.
În toate înregistrările pe lista monumentelor istorice, sa
înregistrat eronat ca biserică “de lemn”.
71

Moişa
35. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1752
(606) MS-II-m-A-15727
Sat Moişa, com. Glodeni
Deşi conscripţia greco-catolică a lui Clain din anul 1733
pomeneşte de existenţa unei biserici în sat, datarea bisericii
este incertă, unii specialişti plasând edificarea acesteia la
începutul secolului al XIV-lea.
Satul Moişa face parte din comuna Glodeni, situându-se
pe drumul ce leagă satele Merişor şi Săbed. Localitatea este
atestată documentar încă de la 1256, sub denumirea de terra
Moys, fiind cunoscută de-a lungul timpului ca având o
populaţie, în mare majoritate, românească. Conform
recensământul din 1857, în Moişa trăiau 362 locuitori, dintre
care 341 greco-catolici şi 21 reformaţi, iar la 1910, dintr-un
total de 480 locuitori, 452 erau români, 23 maghiari, 3 germani
şi 2 de altă etnie.
72

Conscripţia greco-catolică a lui Clain din anul 1733,
menţionează existenţa unei biserici de lemn aflate în folosinţa
enoriaşilor uniţi. Şematismul greco-catolic de la 1900
consemnează că lăcaşul de cult a fost construit la 1752, fiind
strămutat din comuna Ibăneşti, de pe Valea Gurghiului. În
cursul anului 1920, biserica a fost reconstruită, fiind şi extinsă
pentru a putea primi cât mai mulţi oameni.
Nava este dreptunghiulară, de 7,20 m lungime, cu absida
altarului decroşată,, poligonală, cu cinci laturi.
Urmele de pictură, datând de la sfârşitul sec. al XVIIIlea,
au fost atribuită lui Toader Popovici Zugravul.
În cursul anului 1980, biserica a beneficiat de o amplă
renovare, primind o fundaţie din piatră cimentată, fapt ce îi
conferă stabilitate în condiţiile amplasării edificiului pe coasta
dealului. Deşi partea mai veche a bisericii a rămas în forma
iniţială, turnul şi pridvorul au fost îmbrăcate în şindrilă, soluţie
atipică şi prea puţin potrivită pentru un lăcaş de cult tradiţional.
73

Mura Mare
36. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVII
(609) MS-II-m-B-15730
sat Mura Mare, com Gorneşti
Ancadramentul cu inscripţia “ano 1877” , menţionat şi
de Ioana Cristache Panait, atestă că biserica e de a doua
jumătate a sec. XVIII, nu de sec. XVII, cum e înregistrată în
LMI 2004, chiar dacă unele elemente – construcţie de brad, pe
talpă de stejar – ar putea coborî data construcţiei în secolul
anterior.
Biserica a fost adusă de la Comori., avea plan
dreptunghiular, cu absida poligonală în cinci laturi, în
prelungirea navei. Biserica avea pridvorul închis, cu turn
clopotniţă deasupra. Pictura existentă i-a fost atribuită lui
Toader Popovici zugrav şi datată la sfârşitul sec. XVIII,
inceput de secol. XIX.
74

În 1987, Ioana Cristache Panait constata starea
deplorabilă în care a ajuns biserica: “Biserica, dezafectată, este
supusă dispariţiei”.
Un deceniu mai târziu, un proces verbal face
constatarea prăbuşirii bisericii, care nu a putut fi salvată, în
absenţa unei comunităţi de ortodocşi şi a resurselor financiare.
O altă biserică de lemn din Mura Mare, adusă de la Iara
de Boţog Iosif, în 1820, şi amplasată în livada gospodăriei sale,
a avut şi ea aceeaşi, soartă, în anii nouăzeci, dar a fost
reconstruită, incluzând câteva elemente de material lemnos, în
pavilionul exterior al Muzeului Etnografic din Reghin.
Biserica, în iarna lui 2010, la Mura Mare
75

Mura Mică
37. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” şi Sf. Nicolae, sec.
XVII
(610) MS-II-m-B-15731
sat Mura Mică, com Gorneşti, pe deal, în cimitir.
Biserica de lemn din Mura Mică a fost construită în
secolul XVII, conscripţia de la 1733, menţionând existenţa a
doi preoţi şi a unei case parohiale.
Nava bisericii este dreptunghiulară, de 6,10 m, cu capete
poligonale.
Pereţii sunt din scândură de stejar.
Biserica a avut separat turn clopotniţă, dar s-a renunţat la
acesta şi s-a ridicat, la 1796, când s-au executat lucrări de
reparaţii, altul peste pronaos, cu acoperiş poligonal şi coif,
tavanul pronaosului fiind, la refacere, drept.
În 1796, s-a alăturat în partea sudică şi prispa, iar la
intrare au fost înlocuite elemente sculpturale considerate de
mare valoare.
76

Pictura de pe fruntariul bisericii, realizată în perioada
1802 -1815, de Toader Zugravul, a dispărut odată cu înlocuirea
acestuia. În rest, se mai păstrează pictura, realizate în diferite
perioade, dar de zugravi cu nimic mai prejos decât Toader
zugravul.
77

Nadăşa
38. Poartă de lemn, 1863
(611) MS-II-m-B-15732
sat Nadăşa, com. Beica de Jos
78

39. Biserica de lemn, 1717
(612) MS-II-m-A-15733
sat Nadăşa, nr. 163, com. Beica de Jos
Biserica datează de la 1711, fiind adusă de la
mănăstirea Chiheru de Sus, la 1852. Planul bisericii e
dreptunghiular, dimensiuni 7,60x4,15, cu absida nedecroşată,
poligonală, în patru laturi.
79

Pe actualul amplasament a fost adusă în perioada 1978 – 1980,
din cauza alunecărilor de teren.
Elementele de distincţie sunt uşile împărăteşti,
sculptate în ajur, cu medalioane pictate la 1765, de popa
Marcu.
80

Nicoleşti
40. Biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XVIII
(475) MS-II-m-B-15635
sat. Nicoleşti, com Crăciuneşti
Vechimea construcţiei nu a fost stabilită cu certitudine
până în prezent. Conform tradiţiei, biserica Sf. Nicolae din
Nicoleşti a fost ridicată de călugărul Nicolae în secolul 14.
Trebuie remarcat planul iniţial simplu, compus numai dintr-un
naos şi altar. Acesta este cu totul neobişnuit pentru o biserică
mai nouă. El îşi are corespondenţi fie într-o posibilă capelă de
altă confesiune din împrejurimi fie într-un model arhaic,
păstrat de exemplu la biserica de lemn medievală din Putna.
De reţinut este şi altarul semicircular, o formă care imită corul
romanic, foarte rar întâlnită la bisericile de lemn.
Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait interpretează anul
1846 inscris pe peretele de vest drept momentul unei refaceri.
Este posibil ca atunci să fi fost adăgat pridvorul şi micul turn
81

peste el. Ulterior, probabil, pridvorul a fost închis cu scândură
pentru a servi drept pronaos.
Biserica a fost devastată şi jefuită în 1943-44. A rămas
pustie până în anii 1960, când a fost restaurată.
Acoperişul bisericii a mai fost reparat şi în perioada
postdecembristă, prin grija Protopopiatului Târgu-Mureş,
biserica rămânând fără credincioşi, după ce în 1842 erau 158
de români, în 1900 erau 61, în 1987 erau 11.
82

Nima Râciului
41. Biserica lemn, 1800
(617) MS-II-m-B-15736
sat Nima Râciului, com. Râciu
Biserica de la 1800. Ţinând cont de specificul istoric al
zonei numită "Câmpia Transilvaniei", o regiune destul de
săracă şi slab populată în secolele trecute, Nima Râciului este o
localitate foarte nouă. La începutul secolului XX satul avea
doar câteva familii, iar biserica din lemn, aflată în vatra satului,
a fost adusă de la Râciu (în 1925), atunci când populaţia a
început să crească şi când s-a simţit nevoia unei biserici
proprii. S-a păstrat şi amintirea unei clopotniţe care străjuia
limitele de hotar ale pământului unui grof maghiar, din spusele
oamenilor singura construcţie aflată pe aceste locuri în sec.
XIX.
83

Biserica e tencuită şi în exterior şi în interior şi acoperită
cu tablă. Ea nu a fost menţionată ca biserică de lemn nici de
Ioana Cristache Panait, nici de Ioan Eugen Man.
Există şi o legendă, despre un clopot luat din vechea
construcţie şi aruncat într-o fântână, la revoluţia de la 1848, ca
să nu fie confiscat de invadatori, probabil de trupele austriece
sau de cele ruseşti. Tradiţia sătească spune că acel clopot s-ar
mai afla încă acolo, şi că doar un om foarte vrednic şi lipsit de
păcat ar putea să-l mai scoată vreodată.
84

Oroiu
42. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”,Ungureni, 1690 –
1720, transf. 1953
(622) MS-II-m-B-15739
sat Oroiu, com. Band
Deşi figura în lucrarea Ioanei Cristache Panait, din 1987,
ca fiind dispărută, ea a fost înregistrată eronat în LMI 2004.
Biserica a avut pe latura vestică un turn clopotniţă, ridicat
odată cu reparaţiile din 1883.
Pictura murală, realizată în 1832, a fost afectată grav de
lucrările de restaurare şi modificările aduse formei bisericii în
1952
Biserica, din informaţiile preotului Cosmin Oprea, astăzi
slujitor în parohia oroiu, a ars în întregime la 6 decembrie
1976. Era construită din bârne de lemn în formă de corabie,
fără turn, dar cu o clopotniţă de lemn aşezata în apropierea
bisericii. Bolta era semicilindrică, din scândură, şi susţinută de
arcade.
Era pictată în interior, dar din cauza slabei conservări
picture, în majoritatea ei, era deteriorată. În partea stingă a
altarului, se găsea o inscripţie din care se mai putea descifra
anul 1738.
85

43. Biserica de lemn Intrarea Maicii Domnului în biserică,
1784, transf. 1935
(623) MS-II-m-B-15740
sat Oroiu, com. Band
Cealaltă biserică de lemn din Oroiu datează din anul
1784. Are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”.
Satul Oroiu face parte din comuna Band, fiind rezultatul
contopirii a două sate alăturate: Oroiu de Câmpie şi Oroiu
Săcuiesc, prima atestare documentară existând din anul 1332,
când este menţionat un sacerdos de Vrey.
În Oroiu de Câmpie, conform inscripţiei sculptate pe
ancadramentul intrării de pe latura sudică, biserica de lemn a
fost ctitorită în anul 1784, însă, potrivit conscripţiilor din
secolul XVIII, la 1750 locuitorii satului aveau deja biserică.
Iniţial lăcaşul de cult a fost de dimensiuni reduse, însă, în
cursul secolului XIX, nava a fost alungită spre vest, iar pe
latura sudică a pronaosului a fost ataşat pridvorul cu trei stâlpi
de susţinere, care, potrivit tradiţiei, a fost adus de la Hodac, de
86

pe Valea Gurghiului, fiind construită, totodată, şi clopotniţa de
pe latura de vest.
Planul bisericii e dreptunghiular, cu absida nedecroşată,
poligonală, cu trei laturi.
Alunecările de teren din 1970 au provocat înclinarea şi
denivelarea întregului edificiu, în cursul anului 1976-78
realizându-se ample lucrări de consolidare şi renovare,
realizate de meşteri din Hodac, completate în 2003 prin
repararea acoperişului.
87

Păcureni
44. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(627) MS-II-m-A-15744
sat Păcureni, com. Glodeni
Biserica de lemn din Păcureni datează din secolul XVIII.
Unele asemănări cu biserica de lemn din Vălenii (secolul
XVII) ar putea sugera plasarea edificării bisericii în secolul
XVII. Are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Satul Păcureni face parte din comuna Glodeni, fiind
cunoscut de-a lungul istoriei sub denumirea de Cristur, prima
atestare documentară, din anul 1322, indicând denumirea de
poss. Kerestwr.
Şi aici, ca şi în alte localităţi din zonă, populaţia
românească a cunoscut o diminuare accentuată de-a lungul
timpului. Astfel, potrivit recensământului din 1857, dintr-un
total de 302 locuitori, 72 erau români uniţi, 5 romano-catolici
88

şi 225 reformaţi, pentru ca în anul 1932, din cei 408 locuitori,
doar 35 erau români. În anul 2000, Şematismul Eparhiei
Ortodoxe consemna pentru Păcureni doar 5 români ortodocşi.
Deşi nu este cunoscută o dată exactă a edificării bisericii
de lemn din această localitate, ancadramentul intrării în
pronaos decorat cu chenare reprezentând frânghia, dintele de
lup, triunghiul în cruce şi pomul vieţii (forme întâlnite doar la
biserica din Vălenii, realizată în sec. XVII), grafia inscripţiei,
dimensiunile şi tipul de plan plasează construirea lăcaşului de
cult nu mai târziu de secolul al XVII-lea.
Există urme ale picturii interioare, slab conservată. Şi
chipurile de pe medalioanele uşilor împărăteşti sunt aproape
şterse.
În cursul secolului XIX, deasupra pronaosului a fost
înălţat turnul-clopotniţă, iar în urma renovării din 1986,
biserica a fost aşezată pe fundaţie de beton, iar învelitoarea a
fost înlocuită cu şindrilă, revenindu-se la forma tradiţională.
89

Pănet
45. Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, sec.
XVIII - XIX
(629) MS-II-m-A-15746 sat Pănet, com. Pănet
46. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1740
(630) MS-II-m-A-15746.01
sat Pănet, com. Pănet
47. Clopo1tniţa de lemn „Sf. Arhangheli”, 1848
(631) MS-II-m-A-15746.02
sat Pănet, com. Pănet
Datarea uşilor împărăteşti 1740, semnătura lui
„Comeniu zugrav”, autor al unei icoane datată 1742, fac
posibilă stabilirea anului de construcţie anterior lui 1740.
Biserica are următoarele dimensiuni: nava cu o lungime
de 8,77 m şi o lăţime de 4,50 m, decroşul absidei faţă de navă
0,47 m pe latura sudică şi 0,38 m pe latura nordică; cele cinci
90

laturi ale absidei de la sud la nord: 2,07 m; 1,53 m; 1,84m;
1,44 m şi 1,90 m, înălţimea pereţilor de 2,05 m. Pe latura de
sud a bisericii este situată prispa, adăugată spre sfârşitul
secolului al XVIII-lea, la care doi stâlpi sculptaţi au rămas la
forma lor originală, ei, ca şi prestolul-masa altarului-putând fi
atribuiţi aceluiaşi meşter. Decoraţia picturală este creaţia unor
cunoscuţi zugravi din secolul al XVIII-lea. Îi întâlnim pe
zugravii Ioan şi Gheorghe, care pe la 1740, pe lângă altele
pictează „Plângerea lui Iisus”, dar şi pe Toader zugrav, cu
icoane ca „Învierea lui Hristos”, pictată la jumătatea secolului
al XVIII-lea, „Sf.Vasile cel Mare” şi „Sf.Teodor Tiron”. Însă
cel care a realizat preţioasa decoraţie pictată, într-o manieră
bizantină, este Comeniu zugrav. Uşile împărăteşti sunt realizate
în 1740, cu scena „Bunei Vestiri”, „Sfântul Arhanghel”
precum şi „Fecioara Maria” fiind înfăţişaţi pe un fundal
arhitectonic, aşa cum îl întâlnim în pictura renaşterii italiene.
91

Petea
48. (637) MS-II-m-A-15750 Ansamblul Bisericii de lemn
„Sf. Apostoli”, sat Petea, com. Band, mijl. sec. XVIII
49. (638) MS-II-m-A-15750.01 Biserica de lemn „Sf.
Apostoli”, sat Petea, com. Band, 1741
50. (639) MS-II-m-A-15750.02 Clopotniţa de lemn, sat
Petea, com. Band, mijl. sec. XVIII
După cum atestă inscripţia de pe ancadramentul intrării,
biserica de lemn din Petea, a fost construită în anul 1741.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida nedecroşată,
poligonală, cu trei laturi.
Interioarele sunt unite printr-o boltă unică, semicilindrică.
Acoperişul este din şindrilă, cu pante mari.
92

Clopotniţa, construită la 1761 de meşteri maghiari, este
detaşată, cu două nivele – primul nivel e deschis, iar foişorul
are arcade.
Parte din icoane, cele din friza prăznicarelor, icoanele
împărăteşti şi altele, aparţin lui Toader zugrav, datând de la
1747.
Pictura murală e realizată de zugravi de la Feisa. Ea este
destul de grav deteriorată.
93

Petelea
51. Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Ioan”, 1750 - 1850
(641) MS-II-m-B-15753 sat Petelea, com. Petelea, nr.
306,.
52. Biserica de lemn „Sf. Ioan”, 1761
(642) MS-II-m-B-15753.01 sat Petelea, com. Petelea, nr.
306,.
53. Clopotniţa de lemn, 1848
(643) MS-II-m-B-15753.02
sat Petelea, com. Petelea, nr. 306,.
Anul 1630 este gravat pe cheia de boltă a pronaosului, iar
1821, an al unei refaceri. Ancadramentul intrării a fost înlocuit
în 1832.
LMI reţine ca an de construcţie 1761 şi ca hram “Sf.
Ioan”, în timp ce Cristina Iordache Panait şi Ioan Eugen Man
dau ca hram “Sf. Arhangheli”.
A fost restaurată în 1962, când i s-a construit turnul cu
clopote, şi în 1992, şi când s-a turnat beton la baza clopotniţei.
94

Păstrează un clopot de 20kg. din 1750, dăruit de baronul
Bornemisza şi un clopot din secolul al XIX-lea.
Pictura interioară datează din prima parte a secolului al
XIX-lea, fiind atribuită lui Grigorie zugravul.
Pictura murală a fost realizată la 1833 de popa Sandu din
Iernuţeni.
Învelitoarea acoperişului bisericii şi clopotniţei e din tablă.
95

Porumbeni
54. Biserica de lemn „Sf. Ioan Botezătorul”, 1749
(645) MS-II-m-A-15755
sat Porumbeni, comuna Ceauşu de Câmpie
Filia Porumbeni este atestată documentar din anul 1332,
în Registrele de dijmă papală sub forma :” Benedictus
sacerd.de Colomba solv.9 banalis antiqua”.(C.Suciu DILT, II,
p.57)
Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” este
datată în secolul al XVI-lea, după cum reiese dintr-o inscripţie
slavă în grafia veacului : ”Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului
şi săvârşirea Sfântului Duh, Amin. Au făcut biserica popa
Arion şi cumnatul Ion şi Arion, pomeneşte Doamne, de la
facerea lumii...”. Biserica nu figurează în Conscripţia lui Klein,
se crede pentru că biserica s-ar fi aflat în ruină. Între 1744-
1749 biserica este refăcută şi i-au fost adăugată prispa cu
96

stâlpii profilaţi. Pe unul din clopote se consemnează:”Haec
campana est fusa in oppidum Retteg 1761”.
În Şematismul din 1900 este indicat anul 1841, ca
moment al construirii bisericii, aceasta neputând fi decât data
unei reparaţii ample..
Pictura bisericii, realizată de Toader zugrav, este pe
pânză aplicată, fiind foarte deteriorată a beneficiat în ultimii
ani de finanţări pentru conservare.
Cloptniţa este lângă biserică. Cimitirul ortodox se află şi
el lângă biserică. În filia Porumbeni în anul 1992 erau 129 de
suflete de credincioşi ortodocşi, iar în anul 2002 erau 157.
97

Răstoliţa
55. Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, 1750, pictura 1812
(646) MS-II-m-A-15755
sat Răstoliţa, com. Răstoliţa, nr. 322 – 323,
Biserica de lemn din Răstoliţa, vedere din sud, noiembrie
2008
Conform inscrpţiei de pe ancadramentul intrării,
biserica datează de la mijlocul soculului al XVIII-lea, fiind
construită din grinzi de brad, pe tălpi de stejar.
Are plan dreptunghiular, cu absida altarului
nedecroşată, poligonală, cu trei laturi.
La mijlocul secolului al XIX-lea, a fost adăugată o
prispă, cu stâlpi sculptaţi, extinsă în capătul vestic, cu un
pridvor deschis, cu învelitoare proprie, supraînălţată cu un turn
clopotniţă, cu foişor şi coif poligonal.
A existat pictură exterioară, dar şi interioară, datată
1810 – 1835, fiind realizată de Pavel Dumbrăvean.
98

Pictura a fost supusă unor intervenţii ulterioare, di
partea altor zugravi, dar valoarea picturii, chiar şi afectată de
umezeală, rămâne incontestabilă.
Intrarea în biserică, iniţial amplasată pe latura nordică,
a fost schimbată pe latura sudică apronaosului.
Biserica păstrează icoane vechi şi tipărituri bisericeşti de
valoare.
Ea a rămas doar obiect de patrimoniu, biserica de zid
ridicată în apropiere preluând întreaga activitate cultică..
99

Reghin
56. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1725, în cimitir
(666) MS-II-m-A-15741
municipiul Reghin, str. Măcieşului nr. 5
Biserică cunoscută ca biserica lui Petru Maior, întrucât
acesta a slujit aici între 1784-1809. Cristina Panait Iordache îi
atribuie hramul “Pogorârea Sfântului Duh”. Ioan Eugen Man îi
atribuie hramul “Sf. Nicolae”.
LMI o datează 1725, dar tradiţia spune că biserica a
fost adusă pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, 1733 – 1744,
de nişte negustori macedoneni la sfârşitul secolului XVII sau
începutul secolului următor.
Iniţial a fost ortodoxă, trecerea parohiei la uniţi fiind
anterioară anului 1781, în 1784, când Petru Maior devine
protopo de Gurghiu şi preot la reghin, biserica era deja grecocatolică.
100

Cu ocazia lucrărilor de reparaţii din 1791, se adaugă
clopotniţa, deasupra pridvorului, închis.
Biserica a avut parte de mai multe renovări de-a lungul
timpului.
Planul bisericii e dreptunghiular, cu absidă
pentagonală decroşată şi cu două absidiole poligonale.
Dimensiunea bisericii e în tradiţia vremurilor,
neimpresionantă. Lungimea pe ax, 18,85 m, lăţimea maximă,
la nivelul naosului 5,30 m, iar înălţimea turnului 11,70 m.
Biserica nu a fost pictată în interior decât în altar,
pictura aceasta fiindu-i atribuită lui Toader zugrav şi fiind
realizată în perioada 1747 – 1748.
Iconostasul a fost realizat la 1760. Uşile împărăteşti şi
cele patru icoane împărăteşti nu par a fi realizate de acelaşi
autor. Două icoane sunt atribuite lui Toader zugrav.
Pictura din altar ca şi icoanele din prăznicar sunt
expertizate în vederea restaurării.
Pentru biserică s-a obţinut avizul amenajării ca muzeu
al spiritualităţii ortodoxe din zonă.
101

Săcalu de Pădure
57. Biserica de lemn „Înălţarea Domnului”, 1809
(679) MS-II-m-A-15783, sat Săcalu de Pădure,
com. Brâncoveneşti, nr. 18, în cimitirul vechi,
Anul ridicării lăcaşului, 1809, este menţionat pe
ancadramentul de la intrare, în pronaos, biserica luând locul
alteia, de la care a preluat şi planul.
Nava bisericii e dreptunghiulară,cu capătul de vest
poligonal, şi o absidă decroşată, poligonală, cu cinci laturi.
Arhitectura bisericii îi dă distincţie şi unicitate, chiar
dacă e detectabilă o apropiere de modele atât din Moldova cât
şi din zona Honedoarei.
Biserica este înconjurată de morminte, unele de o
vechime considerabilă. Intrarea în curtea bisericii se face
printr-un foişor acoperit.
Lungimea bisericii e de 16,25 m, lăţimea, la nivelul
naosului e 6,08 m, înălţimea turlei 12 m. Turla a fost distrusă
102

de o furtună în 1892, reparaţiile fiind însoţite de modificări,
inclusiv schimbarea acoperişului cu ţiglă solzi.
Pictura interioară este foarte bogată şi e opera unui
zugrav din Ţigău, judeţul Bistriţa Năsăud, Ştenţel Condrat,
care a pictat biserica în 1816.
Lucrările de restaurare din 2003 redau bisericii
strălucire şi soliditate.
Restaurarea picturii interioare ar fi o firească
continuare a unei acţiuni de restituire a acestui valoros
monument circuitului turistic religios.
În biserică se va mai sluji, până când biserica de zid,
aflată în construcţie, va fi sfinţită.
103

Sărmaşu
58. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XIX
(683) MS-II-m-A-15786
oraş Sărmaşu, str. Sondelor nr. 35,
Biserica , aşezată pe deal, având alături şi cimitirul,
datează de la 1812. Există şi ipoteza că acest an nu ar fi decât
momentul unor lucări de mare amploare, inclusiv extindere, a
unei biserici anterioare, invocându-se menţionarea existenţei
unei biserici în Conscripţia lui Clain, la 1733. Şematismul
jubiliar de la 1900 menţionează că la 1733 erau 150 de români
la Sărmaşu, de religie şi greco-catolică şi ortodoxă, că existau
biserică şi două case parohiale.
Planul bisericii este dreptunghiular, de 11,80 m
lungime şi 7,30 m lăţime, cu absida decroşată, poligonal, în
cinci laturi..
104

Pronaosul a fost adăugat mai târziu şi în el se află
scheletul de susţinere a clopotniţei, care e de inspiraţie barocă,
cu acoperişul în curbe şi contracurbe, încoronat cu bulb de
secţiune octogonală. Turnul a fost acoperit cu tablă în 1924,
când s-a modificat şi planul bisericii, prin adăugarea tinzii
femeilor.
Prispele din partea de sud şi de vest sunt şi ele de date
ulterioare.
Pictura, realizată în 1812, este opera lui Ştenţel
Condrat, de la Ţigău, dar ea nu s-a păstrat în condiţii mai bune
decât cele ca la Săcalu de Pădure sau la Porumbeni, rămânând
puţine zone cu pictură, datorită stării precare în care a ajuns
biserica în două rânduri.
Uşile împărăteşti provin de la o biserică anterioară.
Tâmpla iconostasului este bogat sculptată, cu
reprezentări de frunze, ciorchini cu struguri, flori.
105

Sărmăşel
59. Ansamblul Bisericii de lemn „Sf. Arhangheli”, sec.
XVII - XIX
(684) MS-II-m-A-15785 sat Sărmăşel Gară, oraş Sărmaşu,
str. Republicii nr. 8,
60. (685) MS-II-m-A-15785.01 Biserica de lemn „Sf.
Arhangheli”, sat Sărmăşel Gară, oraş Sărmaşu, str.
Republicii nr. 8, 1692
61. (686) MS-II-m-A-15785.02 Clopotniţă, sat Sărmăşel
Gară, oraş Sărmaşu, str. Republicii nr. 8, sec. XIX
Biserica a fost strămutată aici în 1936, de la Dâmbu,
comuna Sâmpetru de Câmpie, cumpărată de localnicii din
Sărmăşel gară, localitate care fusese cătun al Sărmăşelului,
fiind atestată ca localitate distinctă de-abia în 1954.
106

La Dâmbu ea a figurat în conscripţiile din 1733, 1750
şi 1760-1762, ca biserică a ortodocşilor.
Planul bisericii este dreptunghiular, de 9,70 m lungime
şi 5,50 m lăţime, cu absidă decroşată în cinci laturi, lungă de
3,90 m. La intrarea în curtea biserici este amplasată o poartă,
realizată în stil tradiţional, cu doauă intrări laterale mici şi o
intrare centrală mare.
Prispa, întinsă pe toată latura sudică a navei şi absidei,
a fost iniţial deschisă în întregime, dar la strămutare, o parte a
ei a fost închisă, făcându-se în interior loc pentru cor.
Clopotniţa, de 7,70 m, este amplasată lateral, la vest, pe
două nivele, , închisă, partea superioară având acoperiş
piramidal, din şindrilă.
Pictura interioară, cu o tematică iconografică bogată,
este opera lui toader Zugrav, datată 1781. Uşile împărăteşti, cu
pictura de Toder zugrav, au fost realizate/donate în 1781, de
Butuzan Grigoria şi Maria.
107

Sânişor
62. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, sec. XVIII
(693) MS-II-m-A-15793
sat Sânişor, nr. 83, comuna Livezeni
Are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Satul Sânişor (denumit anterior Chibelia) face parte din
comuna Livezeni, fiind atestat documentar, pentru prima dată,
în anul 1567 sub denumirea de Kebele.
Recensământul din 1857 prezintă satul Sânişor ca fiind o
localitate mică, cu un număr de 257 locuitori, dintre care 55
ortodocşi, 78 greco-catolici, 21 romano-catolici, 101 reformaţi
şi 2 unitarieni. Date aproximativ identice prezintă şi istoricii
maghiari ai secolului XIX, Benko Karoly şi Orban Balazs. În
cursul secolului XX, numărul românilor scade, în 1910, dintrun
total de 215 locuitori, doar 96 s-au declarat români, iar
Recensământul din 1966 înregistra doar 57 de români dintr-un
total de 247 locuitori.
108

Pentru biserica de lemn din Sânişor nu s-au găsit
elemente certe de datare, provenienţa putând fi stabilită doar pe
baza analizei ştiinţifice a edificiului. Este posibil ca data
realizării să fi fost menţionată pe ancadramentul intrării, însă
lucrările de reparaţii şi consolidare executate în anul 1838 au
îndepărtat această posibilă inscripţie. Analiza cumulativă a
unor elemente precum clopotniţa pe două niveluri, modul de
îmbinare a bârnelor, acoperişurile interioare, fragmentele
pictate plasează edificarea bisericii în prima parte a secolului
XVIII.
Biserica a fost mutată pe actualul amplasament în anul
1981, până la această dată ea aflându-se pe dealul pe care
iniţial se afla satul şi care a fost strămutat datorită alunecărilor
de teren. Cu ocazia reamplasării lăcaşului de cult, clopotniţa nu
mai este refăcută la forma iniţial avută, adică independent faţă
de biserică, fiind, în schimb, aşezată deasupra pronaosului.
109

Sânmărtinul de Câmpie
63. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli – Mănăstirea”, sec.
XVII
(694) MS-II-m-A-15795
sat Sânmărtinul de Câmpie, com. Râciu, nr. 292,
Biserica de lemn din Sânmărtinu de Câmpie, comuna
Râciu, judeţul Mureş a fost ridicată, probabil, în secolul al
XVII-lea. Este adăpostită în incinta mănăstirii ortodoxe
aflată în apropierea satului. Are hramul „Sf.Arhangheli
Mihail şi Gavril”.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului
decroşată, poligonală, cu cinci laturi.
La amplasarea clopotniţei, bolta a fost înlocuită cu un
tavan drept. De dată târzie este şi prispa de pe latura
sudică, deschisă, cu stâlpi ciopliţi.
110

Biserica deţine şi bunuri patrimoniale de valoare,
icoane de la mijlocul secolului XVIII, icoanele împărăteşti
fiind atribuite lui Marcu zugravu, fiind datate 1745.
Ample lucrări de restaurare s-au efectuat în 1977.
111

Sânmărghita
64. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec.
XVIII
(695) MS-II-m-A-15794
sat Sânmărghita, com. Sânpaul,
Ioana Cristache Panait datează biserica la sfârşitul
secolului al XVII-lea.
Conscripţia de la 1733 înregistrează 3 preoţi, uniţi, şi
doar 25 de familii. Conscripţia lui Petru Aaron, din 1750
înregistrează 127 suflete, cu preot şi biserică de lemn.
Conscripţia din 1760-1762, a lui Boccow, oferă date
contradictorii – 83 locuitori, preot unit fără credincioşi,
biserică ortodoxă şi 8 familii de ortodocşi.
112

Recensământul din 1857 înregistrează 290 locuitori,
din care 240 credincioşi greco-catolici.
Planul bisericii e dreptunghiular, de 10,65 m lungime şi
4,30 m lăţime, cu pereţi de 1,70 m, cu altarul în continuarea
navei, poligonal, în cinci laturi, nedecroşat.
Clopotniţa, realizată mai târziu decât biserica, se află
deasupra pronaosului, în partea vestică, cu structură de
susţinere distinctă. Spaţiul dintre clopotniţă şi biserică a fost
închis, el devenind pridvor, dar şi intrare în biserică.
Biserica a fost pictată în 1838, de zugravul Porfirie lui
Leon, de la Feisa, dar nu s-a păstrat decât în câteva zone.
113

Sântandrei
65. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, 1843
(597) MS-II-m-A-15720,
Sântandrei, str. Bisericii nr. 14, oraş Miercurea Nirajului
Biserica e databilă înainte de 1712, datorită icoanei cu
menţiunea acestui an, a zugravului Matei, la care se adaugă
icoana zugravului Marcu, de la 1752, anul 1843, reţinut de
Şemantismul din 1900, fiind considerat an al unor lucrări
ample de reparaţii, mai ales că la acea dată sunt înregistraţi 214
credincioşi greco catolici, 41 % din populaţie.
Biserica are plan dreptunghiular, de 10,37 m lungime şi
5,70 m lăţime, cu altarul nedecroşat, poligonal, cu trei laturi.
Clopotniţa este amplasată deasupra pridvorului de pe
latura vestică, adăugat mai târziu.
114

Sunt înregistrate două ample lucrări de reparaţie, de
salvare a bisericii, între 1920 – 1930, şi în 1980.
Lucrările din 2008 au fost în măsură să restituie
biserica activităţii de cult, pentru foarte puţinii credincioşi
ortodocşi care mai sunt în zonă.
115

Sfântu Gheorghe
66. Biserica de lemn, sec. XIX
(709) MS-II-m-B-15793
sat aparţinător Sfântu Gheorghe, Oraş Iernut,
Singura biserică existentă în Sfântu Gheorghe este
tencuită, acoperită cu ţiglă, cu un turn pe pronaos, acoperit cu
tablă.
Nemenţionată nici de Ioana Cristache Panait, nici de
Ioan Eugen Man, deşi ea figurează în LMI 2004.
116

117

Sub Pădure
67. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec.
XVII, absidă sec. XVIII
(927) MS-II-m-A-15786
sat Sub Pădure, comuna Găneşti, „Dealul bisericii”
Până în 1980, biserica a fost amplasată pe “Dealul
bisericii”, fiind adusă în vatra satului, în timp ce cealaltă
biserică din Sub Pădure, în bună parte distrusă, a fost
reconstituită în fosta unitate militară de tancuri din Târgu-
Mureş.
Conscripţia lui Clain, din 1733, înregistrează existenţa
bisericii, ceea ce permite o datare de secol XVII.
Planul bisericii este dreptunghiular,, de 10,30 lungime
şi 4,25 lăţime, cu absida altarului decroşată, poligonală, în
cinci laturi. La reparaţiile din 1824 a fost acoperită cu ţiglă, ca
în 1980, să se revină la învelitoarea tradiţională, din şiţă.
La strămutarea din 1980, biserica a fost extinsă,
acoperişul finnd schimbat în formă triunghiulară la fronton.
118

Turnul clopotniţă este amplasat lateral, la sud-est, însă
nu cel iniţial, degradat, ci unul nou.
Pictura interioară nu s-a păstrat.
119

Târgu-Mureş
68. Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihai, 1750
(243) MS-II-m-A-15496 l,
Târgu-Mureş, în incinta garnizoanei de tancuri,
Biserica provine de la Sub Pădure. Ea păstrează
arhitectura acelei biserici, care nu a mai putut fi salvată in situ
şi a fost reconstruită la Târgu-Mureş, utilizându-se materiale
noi, fiind recuperate puţine componente din biserica originală.
A fost sfinţită în 2001, având destinaţie cultică pentru efectivul
Brigăzii 2 Tancuri Târgu-Mureş, având preot militar..
Planul bisericii este dreptunghiular, cu laturi de 7,68 m
lungime şi 4,30 m lăţime. Absida e pentagonală, decroşată.
Alăturat a fost ridicat şi un turn clopotniţă.
Iconostasul a fost realizat de sculptorul IOAN
Constantin.
120

121

69. Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail, 1793 -1814
(295) MS-II-m-A-15496
Târgu-Mureş, str. Doiceşti nr. 13,
Vedere dinspre nord
Biserica a fost ctitorită de negustorul Stoian Constandin şi
soţia sa, Siriana, precum şi de alţi credincioşi, după cum reiese din
pisania din dreapta altarului, în 1814.
Din punct de vedere arhitectural, Biserica „Sfântul
Arhanghel Mihail” se situează în linia tradiţională a bisericilor
româneşti de lemn, cu un plus baroc, fără stridenţe, impus de
circumstanţele arhitectonice ale epocii imperiale.
Actuala înfăţişare a bisericii este consecinţa duratei destul de
mare a lucrărilor de construcţie, ceea ce a determinat şi o diferenţă a
materialelor de construcţie şi a abordării tehnice, din fericire fără a fi
afectată unitatea structurală, care nu a avut de suferit nici în timp, cu
ocazia diferitelor lucrări de reparaţie şi restaurare.
Într-o primă variantă, cea de la începutul construcţiei, într-o
structură tipică – naos, pronaos şi altar, dispuse pe axa longitudinală
122

- biserica avea formă dreptunghiulară, cu absidă poligonală în cinci
laturi, nedecroşată.
Până la încheierea picturii interioare, 1814, biserica se
extinde cu o tindă/pridvor, în partea de vest, în continuarea
pronaosului. Cu siguranţă, construcţia pridvorului a fost impusă de
dorinţa de a se ridica şi un turn-clopotniţă. Un element de
originalitate, de identitate şi distincţie al acestei biserici, atipic, îl
constituie bulbii octogonali de la turnul-clopotniţă, nespecifici
bisericilor ortodoxe, întâlniţi în spaţiul mureşean doar la Biserica
„Sfinţii Arhangheli” din Sărmaşu. Turnul-clopotniţă e constituit
dintr-un corp prismatic, cu un acoperiş în trunchi de piramidă,
prelungit cu un bulb mare, octogonal în secţiune plană, continuat cu
un lanterou cu opt deschideri ajurate pe intrados, apoi de un alt bulb,
de dimensiuni mai mici, dar de aceeaşi formă octogonală, turnul
încheindu-se cu săgeata cu sferă şi cruce.
Pridvorul, de 3,64 X 7,60 m, a fost iniţial închis doar pe
jumătate, apoi a fost închis integral, devenit, practic, a patra încăpere
a bisericii. În stânga se află o scară, care permite accesul în turn,
până la lăcaşul clopotelor.
Tot aici se află şi toaca de lemn şi cea de metal.
Clopotele vechi, cel despre care vorbeşte şi Eminescu se află
la Şcoala din Sângeru de Câmpie, cel mic, şi la Biserica reformată
din localitatea Papiu Ilarian, cel mare.
Intrarea în pronaos, lung de 7,40 m, e centrată pe peretele
lat de 7,10 m, fiind formată din două canaturi.
Primezul care separă naosul de pronaos e înalt de un metru
şi e construit din grinzi şi scânduri.
Naosul are dimensiunile 7,95 m (spre nord) X 8,08 m (spre
sud) X 7,33 (spre est). Dacă tinda e tăvănită, în pronaos şi naos,
bolta e semicilindrică, retrasă de la linia pereţilor, sprijinită pe 10
arce dublouri.
Deschiderea bolţii e de 6,19 m, distanţa dintre pereţii laterali
fiind de 7,35 m.
Ferestrele actuale, câte trei pe fiecare parte, au fost
redimensionate la una dintre restaurări, de la 0,74 m X 0, 84 m, la ,
la 1,00 m X 0,59 m.
123

Poditura bisericii e din scândură, în trepte, diferenţa de
înălţime fiind de 0,10 naosul faţă de pronaos şi tot cu 0,10 m, altarul
faţă de naos.
Naosul e despărţit de altar printr-un iconostas cu o decoraţie
bogată, acesta fiind amplasat în punctele de pornire (stânga-dreapta)
a laturilor absidei.
Clopotul bisericii Crucea troiţei
Pisania Iconostasul
124

Troiţa
70. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, cu clopotniţa, sec.
XVII, sec. XVIII
(950) MS-II-m-A-16055
sat Troiţa, com Găleşti,
Biserica datează din secolul XVII. Are hramul „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Satul Troiţa e atestat
documentar pentru prima dată în anul 1332, când este amintit
un „sacerdos de Sancta Trinitate”.
Prima atestare documentară a bisericii de lemn este din
anul 1775, când, în actele unui proces intentat protopopului
Nicolae din Moreşti pentru că a reconvertit populaţia la
ortodoxism, este consemnată şi localitatea Troiţa. Acest
document infirmă anul 1836, considerat de Şematismul grecocatolic
din 1900 ca dată a construirii edificiului. Lăcaşul de
cult poartă hramul „Sfinţii Arhangheli” şi este situat în
125

cimitirul aflat la marginea de nord a satului, sistemul
constructiv, dimensiunile reduse şi tipologia plasând datarea
edificiului cel târziu în secolul XVIII. La mică distanţă de
biserică se află turnul-clopotniţă, alcătuit dintr-un parter
deschis şi un foişor îngust cu arcade, fiind acoperit cu şindrilă.
În 1975 s-au realizat ample lucrări de renovare şi
restaurare, datorită stării avansate de degradare în care
ajunsese edificiul, redându-i-se o înfăţişare cât mai apropiată
de cea originară.
La 1900, populaţia satului era de 1580 de locuitori, dintre
care numai 130 de români.
Casa parohială edificată în 1835 fiind o ruină a fost
demolată în anul 2003.
Azi în filia Troiţa nu mai este nici un român, deşi
Recensământul din 1992 consemnează 5, iar cel din 2002, 4.
126

Ţiptelnic
71. Biserica de lemn „Schimbarea la faţă”, 1777 (?)1798,
1876, 1896
(952) MS-II-m-B-16057
sat Ţiptelnic, comuna Band,
Şematismul greco-catolic de la 1900 înregistrează anul
1770 ca an al construcţiei. În LMI, e menţionat anul 1777. Pe
lângă hramul specificat în LMI, unele surse dau şi hramul
„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Actuala biserică este aşezată pe fundaţie din piatră de râu,
primele trei rânduri de bârne fiind din lemn de stejar, probabil
cele originare, restul fiind din lemn de brad. Probabil la 1896, a
fost suprapus turnul-clopotniţă, confecţionat dintr-o structură
de lemn şi îmbrăcat în scânduri, acoperişul acestuia având o
bază octogonală.
127

e
128

Urisiu de Jos
72. (954) MS-II-m-A-16059 Ansamblul Bisericii de lemn
„Sf. Arhangheli”, sat Urisiu de Jos, comuna Chiheru de
Jos, nr. 104, în cimitirul vechi, sec. XVIII - XIX
73. (955) MS-II-m-A-16059.01 Biserica de lemn „Sf.
Arhangheli”, sat Urisiu de Jos, comuna Chiheru de Jos,
nr. 104, în cimitirul vechi, sec. 1747, 1848
74. (956) MS-II-m-A-16059.02 Clopotniţă de lemn, sat
Urisiu de Jos, comuna Chiheru de Jos, nr. 104, în
cimitirul vechi, sec. XVIII
Mărturie a edificării a fost, până nu demult, o bucată de
lemn de la uşa de la intrare, pe care era încrustat anul 1747,
lemn care din păcate, nu se mai păstrează. Biserica a fost
contruită din lemn. Din cauza dimensiunilor mult prea reduse
pentru nevoile satului, se pare că a suferit unele modificări: în
anul 1848 a fost mărită, iar intrarea a fost mutată din partea de
sud în partea de vest. I s-a adăugat de asemenea tinda de la
129

intrare. Anul 1851 a însemnat pentru acest lăcaş realizarea
picturii. Întreg interiorul bisericii este pictat cu scene biblice
din Noul Testament, de către pictorul popular Popa Gheorghe
din Şerbeni. Nu se ştie însă nici cine a sfinţit-o, nici data
sfinţirii. În altarul bisericii poate fi citită pisania: „Această
Sfântă Biserică s-au lărgit în anul 1848, s-au gătit cu zugrăvit
cu tot, 1851 noimebrie 1...”
130

Urisiu de Sus
75. (957) MS-II-m-A-16060 Biserica de lemn „Sf.
Treime”, cu clopotniţa, sat Urisiu de Sus, comuna
Chiheru de Jos, nr. 178, în cimitir, sec. XVIII, 1852
Biserica a fost construită între anii 1848 şi 1852 pe locul
vechii biserici de lemn, o biserică mai mică şi mai şubredă
despre care nu se ştie mai mult. Biserica actuală, construită în
întregime din lemn, în formă de corabie, a fost pictată în
întregime cu scene biblice din Noul Testament, de către
pictorul popular Popa Gheorghe din Şerbeni, în anul 1856. A
fost mărită mai târziu, în anul 1929, când i s-au construit turnul
şi tinda de la intrare. Nu există documente care să ateste cine şi
131

când a oficiat sfinţirea bisericii, ştim doar că a fost construită
în vremea preotului Gheorghe Poap, aşa cum aflăm din Pisania
ce a fost inscripţionată pe cafas: “…Această Sfântă Beserică sau
făcut în anul 1852 în zilele înălţatului împărat Francisc Iosif
şi a excelenţei sale Domnului Episcop Andrei Şaguna şi
Protopop Eparhii Ştefan Braneş şi paroh a satului Gheorghe
Poap şî Feu corator Suci Irtemie şi ceilalţi curatori Suci Ion,
fătu Suci Neculae juse Suci Sandu, Căşvean Ion, Suci Neculae,
Căşvean Vasile, Sărde Toader, Suci Dumitru, Căşvean Petru şi
ceilalţi onoraţi săteni spre veşnica lor pomenire şî s-au săvârşit
de zugrăvit în anul 1856 mai 21 de mine Popa Gheorghe din
Şerbeni”.
132

Văleni
76. (959) MS-II-m-A-16062 Biserica de lemn „Sf.
Nicolae”, sat Văleni, comuna acăţari, nr. 232 A, 1696
Biserica de lemn din localitate a fost edificată în onoarea
Sfântului Nicolae în anii 1695-1696 după cum reiese din
inscripţiile de pe grinda catapetesmei şi ancadramentul intrării.
Starea de degradare avansată în care a ajuns lăcaşul de cult,
mai ales datorită dispariţiei enoriaşilor români, au determinat
iniţierea unor ample lucrări de restaurare şi consolidare în anii
1974 şi 2004, încercându-se totodată aducerea edificiului la
imaginea pe care o avea la origine. De remarcat ancadramentul
intrării realizat din trunchiuri masive de stejar ce prezintă spre
exterior splendide motive specifice artei populare româneşti şi
care s-au păstrat relativ bine în pofida intemperiilor la care au
fost supuse de-a lungul secolelor.
133

În prezent, în Vălenii, nu mai există români şi, la fel ca şi în
alte localităţi de pe Valea Nirajului (Sântandrei, Valea sau
Troiţa), doar bisericile şi pietrele de mormânt mai fac dovada
existenţei anterioare a populaţiei româneşti în aceste zone.
Recensământul din anul 1857 consemnează 831 locuitori, din
care 111 erau români. Conform recensământului din 1880, care
prezintă populaţia atât după naţionalitate cât şi după religie,
dintr-un total de 781 de locuitori, doar 29 erau români, însă
confesional sunt consemnaţi 2 ortodocşi şi 105 uniţi, fapt ce
denotă înstrăinarea de limbă şi neam a unui număr de 78 de
români.
134

Primul dicţionar al
monumentelor istorice
biserici de lemn
Şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, Nicolae Băciuţ, a
declarat, luni, pentru AGERPRES, că în curând va scoate pe
piaţă primul dicţionar al monumentelor istorice biserici de
lemn din judeţ, realizat în urma unei investigaţii făcute pe cont propriu.
"În această săptămână, lucrarea e gata de tipar şi cred
că e doar o primă ediţie. Voi încerca să extind şi să aprofundez
cercetarea şi să pot oferi un instrument de lucru pentru un prim
contact cu realitatea bisericilor de lemn din judeţul Mureş. Este
un element de patrimoniu extrem de important, pentru că el
rămâne cea mai importantă mărturie a existenţei noastre în
acest spaţiu, mai ales că bisericile de lemn au fost varianta de
rezistenţă şi de refugiu a comunităţii româneşti, care nu a putut
să construiască în principalele localităţi din judeţ biserici de
zid, cele mai recente fiind din ultima parte a secolului al
XVIII-lea şi aceste construcţii sunt puţine - Sighişoara şi Târgu
Mureş", a susţinut Nicolae Băciuţ.
El a arătat că acest prim dicţionar al monumentelor
istorice biserici de lemn din judeţul Mureş este consecinţa unor
preocupări de mai bine de un deceniu legate de bisericile de
lemn şi că, de-a lungul timpului, a editat câteva monografii ale
unor biserici de lemn - de la Mănăstirea Lăpuşna, Culpiu
Cuştelnic, Târgu Mureş etc.
"Sunt 90 de obiective, nu toate biserici de lemn, pentru
că fiecare biserică de lemn importantă are în ansamblul
menţionat în lista monumentelor istorice şi clopotniţă şi porţi.
La Nadăşa şi Băiţa e acest complex clopotniţă, poartă biserică.
135

Nu toate cele 90 (de obiective - n.r.) sunt biserici, ci în jur de
65", a arătat Nicolae Băciuţ.
Şeful DJCCPC Mureş a menţionat că, timp de două
legislaturi, a fost membru al Adunării Naţionale Bisericeşti şi
că şi-a făcut din cercetarea bisericilor de lemn o activitate de
suflet, bătând pas cu pas aproape toate bisericile.
"Le-am fotografiat, cătând informaţii despre ele, iar
firescul consecutiv al acestei activităţi a fost realizarea acestui
dicţionar. (...) Am găsit biserici de lemn cu valoare istorică
netrecute în lista monumentelor istorice, biserici de lemn care
figurează în listă, unele dispărute înainte de 1955", a arătat
Băciuţ.
Potrivit acestuia, dicţionarul cuprinde o descriere
minimală a fiecărei biserici de lemn - an de construcţie, plan
arhitectural, o mică descriere a bunurilor de patrimoniu şi câte
5 fotografii (un plan general, două imagini de exterior, două de
interior).
În cursul investigaţiei sale, Băciuţ a constatat că există
foarte multe biserici de lemn care nu sunt incluse pe lista
monumentelor istorice, deşi au valoare de monument.
"Procedura clasării este una greoaie şi presupune
cheltuieli pe care comunităţile religioase nu le au. Ar trebui
simplificată procedura clasării, urmând ca pe parcurs aceste
documente să se elaboreze. Dar, înainte de toate, bisericile
obligatoriu trebuie să capete acest statut. Nu poţi să ţii deoparte
o biserică de secol XVIII, să nu incluzi pe listă pentru că la un
moment dat cei care au întocmit aceste liste ale monumentelor
istorice au făcut un exerciţiu de birou şi nu unul de teren", a
susţinut autorul.
Nicolae Băciuţ susţine că a descoperit numeroase
biserici-monument într-o avansată stare de degradare şi că
acele comunităţi locale şi religioase care le au în patrimoniu nu
îşi permit să le restaureze.
Material furnizat de Agentia Nationala de Presa Agerpres
136

Bibliografie
• Monumente Istorice, Studii şi lucrări de restaurare:
Eugenia Greceanu - Tipologia bisericilor de lemn din
zona centrală a Transilvaniei - Editura Tehnică,
Bucureşti, 1969
• Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn
monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii
de continuitate şi creaţie românească. Alba Iulia:
Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei.
• Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din
Transilvania. I: judeţele Alba, Mureş şi Harghita.
Bucureşti: Editura Museion.
• Man, Ioan Eugen (2004). Biserici de lemn din judeţul
Mureş. Monumente de artă populară românească. Alba
Iulia: Editura Reîntregirea.
*
O parte din fotografii provin din arhiva personală, altele din
diverse surse de pe site-uri postate pe Internet, de unde au fost
preluate parte din date.
*
Inventarul bisericilor e conform cu înregistrările din
Lista monumentelor istorice 2004.
137

Nicolae Băciuţ
Editura NICO
138

139