1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

CARACTERE HIDROLOGICE
Apele de suprafaţă
Ca o caracteristică a întregii reţele hidrografice a zonei studiate se remarcă orientarea cursului râurilor
pe o direcţie nord-sud. Întreaga reţea hidrografică a zonei este tributară râurilor Olt şi Jiu, prin afluenţi direcţi
sau indirecţi de dreapta, respectiv de stânga ai acestora, cu o direcţie de curs, în linii mari, de la nord la sud.
Principalele râuri care străbat zona şi constituie cea mai importantă resursă de apă sunt, de la vest la
est:
A. Costeşti, afluent de stânga al Bistriţei (L = 18 km, S = 45 km²), care se varsă la sud de comuna
Costeşti, cu izvoare tot în Munţii Căpăţânii (curmătura Lespezi), care adună apele de pe versanţii nord-vestici
ai masivului (sectorul până la Plaiul Lespezi) (pâraiele Şasa Voiceşti, Ghelălău, Curmăturii), versantul estic
al muntelui Arnota şi versantul sudic al Muntelui Cacova (Pârâul Sec sau Valea Morii).
Sapă chei spectaculoase pe traiectul unei falii importante, străbătând Masivul Buila-Vânturariţa de la
nord la sud. Se constată că reţeaua hidrografică este bogată şi bine reprezentată. Cursurile de apă sunt
permanente, fără a avea însă debit mare.
B. Bistriţa, afluent de dreapta al Oltului, care se varsă în Olt în apropierea comunei Băbeni-Bistriţa,
între gurile de vărsare ale râurilor Govora şi Luncavăţ.
Prin izvoarele sale, Bistriţa pătrunde adânc în Munţii Căpăţânii. La originea sa sunt mai multe izvoare
care pornesc de sub culmile munţilor Văleanu, Rodeanu, Zănoaga, Govora, Netedu. Pe partea dreaptă, prin
unirea mai multor izvoare, se formează pârâul Gurgui, iar pe stânga pârâul Cuca. Acestea îşi măresc treptat
debitul şi se unesc la cantonul „Între Râuri”, formând râul Bistriţa.
În cursul său meandrat până la Olt, el străbate dealurile subcarpatice pe o distanţă de circa 42 km,
bazinul având o suprafaţă de 384 km². Dacă se adaugă şi lungimea izvoarelor sale şi a afluenţilor, lungimea
totală este de circa 60 km.
Sapă chei spectaculoase pe traiectul unei falii importante, străbătând Masivul Buila-Vânturariţa de la
nord la sud. Se constată că reţeaua hidrografică a Bistriţei este bogată şi bine reprezentată. Cursurile de apă
sunt permanente, fără a avea însă debit mare.
C. Romani De pe partea dreaptă, Bistriţa primeşte ca prim afluent important pârâul Romanilor
(Hurezu), provenit prin unirea pâraielor Bistricioara cu pârâul Romanilor. Un afluent de dreapta mai
important al Râului Romani este Pârâul Lunga.
D. Luncavăţ, afluent de dreapta al Oltului, care izvorăştre din Munţii Căpăţânii. Este format prin
unirera Pârâului Cumpenelor, cu izvoarele sub Vârful Balota şi Pârâul Blej, cu izvoarele sub Vârfurile Ursu
şi Coşana. În cursul său până la vărsare străbatre de la nord la sud localităţile Vaideeni şi Horezu, apoi se
curbează şi-şi schimbă cursul pe direcţia nord-vest – sud-est, ca mai toate râurile din zonă. Principalii afluenţi
sunt: Pârâul Râmeşti, Pârâul Urşani.
E. Olteţ este ultimul afluent de dreapta al Oltului care adună apele din zona montană înaltă. Este şi
râul care trasează limita geografică dintre Munţii Câpăţânii (est) şi Munţii Parâng (vest). Are ca principali
afluenţi de stânga Cerna şi Tărâia, care adună apele din vestul Munţilor Căpăţânii.
Sapă în calcare chei spectaculoase, la nord de Mănăstirea Polovragi.
F. Gilortul este afluent de stânga al Jiului, cu izvoare în Munţii Parâng. Principalii afluenţi sunt: de
stânga: Galbenul şi Gilorteţul şi de dreapta: Aniniş, Ciocadia şi Blahniţa. Toate acestea curg iniţial pe direcţia
generală nord-sud, pentru a se recurba apoi spre sud-vest, spre Jiu.
Dintre acestea., Pârâul Galbenul sapă chei spectaculoase în calcare.
9