1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

Pentru staţia Polovragi, se observă că anii în care s-au înregistrat valori scăzute ale nebulozităţii
alternează cu anii în care valorile acestui parametru sunt ridicate, fiind în directă legătură cu regimul
temperaturilor medii anuale şi cu cel al precipitaţiilor.
Ceaţa prezintă mare importanţă pentru vegetaţie deoarece aduce un plus de umiditate pentru plantele
ce cresc pe feţele însorite, diminuând acţiunea insolaţiei. Domină în tot timpul anului, însă cea mai mare
frecvenţă o are primăvara, determinată mai ales de curenţii de aer ce transportă cantităţi de vapori de apă din
etajul făgetelor.
Vântul, sau deplasarea aerului de-a lungul suprafeţei terestre, provoacă ample variaţii neperiodice
celorlalte elemente meteorologice şi sporeşte viteza evaporaţiei, cât şi a transpiraţiei.
Influenţa constantă şi permanentă a reliefului conferă vântului caracteristici regionale stabile. Acesta
se exprimă prin două caracteristici esenţiale: direcţia şi viteza.
Vântul dominant bate din nord-vest, uneori canalizându-se în lungul văii Lotrului sau a Oltului.
Reprezintă un important factor climatic, care adesea îşi pune amprenta asupra distribuţiei vegetaţiei sau
asupra aspectelor acesteia. Pe creastă vântul bate aproape în permanenţă, deşi mediile anuale ale vitezelor nu
depăşesc 1 - 2 m/s. Vântul determină adaptări interesante la plantele ierboase şi lemnoase de altitudine.
Astfel, ca urmare a predominanţei vântului în direcţia nord-vest se întâlnesc molizi răzleţi ai căror
coronament ia formă de steag.
Efectele vântului asupra vegetaţiei se resimt şi indirect prin influenţa pe care o au asupra depunerii
zăpezii. Datorită direcţiilor predominante a vântului din direcţiile nord, nord-vest, sud-est, zăpada este
spulberată de pe aceste pante, creându-se posibilitatea îngheţării solului cu consecinţe pentru vegetaţia
respectivă.
Precipitaţiile atmosferice reprezintă un factor climatic foarte important deoarece apa provenită din
ploi sau din topirea zăpezii constituie sursa de umezeală a solului, necesară plantelor în perioada de vegetaţie.
Cantitatea anuală de precipitaţii variază de la an la an.
La staţia Parâng, anii cu precipitaţiile cele mai abundente sunt 1990 şi 1996, cu valori între 1129,4 şi
1260 mm, iar cea mai scăzută valoare, de 895,8 mm, s-a înregistrat în anul 2000. În zona de munte numărul
zilelor ploioase este de 150 - 160 pe an. Formele precipitaţiilor, precum şi repartiţia lor pe anotimpuri,
reprezintă abateri de la regulile generale pentru ţara noastră.
Regimul anual al precipitaţiilor se află în strânsă legătură cu frecvenţa şi gradul de dezvoltare al
sistemelor barice care traversează Carpaţii Meridionali într-o direcţie sau alta, dar este legat şi de intensitatea
proceselor termoconvective locale. Din prelucrarea datelor la staţiile meteorologice Cozia şi Râmnicu
Vâlcea, se observă că anul cu cea mai mică cantitate de precipitaţii este 2000. Din acest grafic, se poate
observa, de asemenea, etajarea pe verticală a cantităţii de precipitaţii, valorile fiind mai ridicate la staţia
Cozia.
Stratul de zăpadă depăşeşte rareori 100 cm. Astfel, pe culmile cele mai înalte, uneori persistă zăpada
până în luna iulie, aceasta reprezentând o sursă importantă de umiditate necesară plantelor (staţia Parâng).
Durata de strălucire a Soarelui este constantă pe perioada celor 10 ani, valoarea maximă fiind de
1886 ore în anul 1997 şi cea minimă de 1546 ore în anul 1996 (staţia Parâng).
Etaje climatice Clima este etajată pe verticală, urmând treptele de relief, cu diferenţe şi chiar
inversiuni de climat de la un versant la altul.
Etajul fagului este caracterizat prin precipitaţii cuprinse între 600 şi 900 mm/an, ajungând chiar la
1000 mm/an, o umiditate cuprinsă între 68 şi 70 %, temperaturi medii anuale cuprinse între 6 şi 9 0 C.
Etajul molidului este caracterizat prin precipitaţii cuprinse între 700 şi 900 mm/an, o umiditate
cuprinsă între 67 şi 70 % (scade odată cu creşterea altitudinii), temperaturi medii anuale cuprinse între 2 şi
5 0 C şi prin predominanţa vânturilor cu direcţie NV-SE.
Etajul subalpin este caracterizat prin precipitaţii mai mari de 900 mm/an, temperaturi medii anuale
cuprinse între 1 şi 2 0 C, o perioadă lungă în care zăpada rămâne netopită şi o perioadă scurtă de vegetaţie a
plantelor.
4