1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

Pictura interioară, păstrată intactă, are o mare valoarea artistică. Coloritul, pe fond albastru, are nuanţe
armonioase şi sobre.
Motivele florale care împodobesc anumite părţi ale bisericii şi arcadele pridvorului amintesc arta
populară exprimată în covoarele olteneşti, cu preferinţă ale celor gorjene.
Biserica Sfintei Mânăstiri Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de apărare.
În ea se pătrunde printr-o poartă masivă, deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în timpul lui C-tin
Brâncoveanu.
Clădirile vestice, cu etaj şi cerdac, adăposteau odinioară stăreţia, chiliile, arhondaricul, arhiva,
cămările, iar la subsol beciurile. În aceste chilii se îndeletniceau călugării cunoscători ai scrisului, cu copierea
hrisoavelor şi a şi a actelor de danie, cu traducerea şi transcrierea lor în condica mânăstirii. Aici s-au păstrat
mai multe documente, porunci domneşti, acte de danii, actul de închinare al mânăstirii la Sfântul Mormânt
cel de răscumpărare al ei, zapisele referitoare la moşiile şi proprietăţile cu care a fost înzestrată, etc.
În partea sudică şi cea răsăriteană se află în prezent chilii şi ateliere, iar în partea nordică un zid
masiv. Lângă el se înalţă o elegantă ceşmea cu foişor, pe bazinul căreia scrie : “Ceea ce vezi, e făcut de
Pisios Polovrag(eanu) 1854, martie 15”.
5.2. Biserica Bolniţă
Este situată în partea de nord a incintei, fiind zidită în anul 1732 de egumenul Lavrentie şi închinată
Sfântului Ierarh Nicolae, marele ocrotitor al celor neputincioşi.
Biserica, în stil bizantin, are formă de corabie. În 1738 a fost zugrăvită de pictorii Gheorghe şi Ioan.
Frescele interioare, de colorit viu, s-au conservat excepţional; cele exterioare, care acopereau probabil
întreaga suprafaţă a pereţilor, se mai pot vedea în mici fragmente, numai în jurul uşii de la intrare , unde este
reprezentată icoana Sfântului Nicolae, patronul locaşului.
Biserica nu are pridvor, printr-o uşă practicată în zidul sudic, se intră direct în pronaos. Aici sunt
zugrăvite o serie de personalităţi bisericeşti. Pe zidul nordic vedem chipul unei călugăriţe, al unui boier, al
unei femei cu doi copii.
Un zid prevăzut cu o uşă centrală şi două ferestre laterale, separă naosul de pronaos. Pictura din naos
reprezintă scene din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Domnului. De pe boltă Pantocratorul,
înconjurat de cete îngereşti binecuvântează poporul.
Între absida Sfântului Altar şi naos există o catapeteasmă de zid, pe spatele căreia este pictată jertfa
lui Avraam. Pe boltă Maica Domnului cu Pruncul în braţe, iar, mai jos, sfinţii ierarhi, într-o delicateţe
serefică, oficiază Sfânta Liturghie.
5.3. Cetatea dacică de pe platoul Pietrei Polovragiului, pus în evidenţă de săpăturile arheologice
din anii 70 – 80 de profesorul Floricel Marinescu de la Muzeul Militar Central din Bucureşti. Cetatea situată
pe un platou calcaros înconjurat din trei părţi de abrupturi greu accesibile a servit ca loc de refugiu pentru un
trib dacic din sec. II –I î. Hr., ce avea aşezare stabilă jos pe terasa Olteţului. S-a propus organizarea unui
muzeu în aer liber cu vitrine care să conţină obiectele găsite aici: vase, monezi romane,. Obiecte din bronz şi
fier, obiecte din piatră şlefuită. Propunerea nu s-a materializat niciodată.
Tot aici este “Crucea lui Ursache” şi “Oborul Jidovilor”- o dolină uriaşă adâncă de 2,5 m. cu pereţii
abrupţi despre care se spune ca ar fi funcţionat ca staul pentru vitele oamenilor preistorici. Şi astăzi ea
serveşte, primăvara înainte de urcatul oilor la munte, ca obor pentru oile localnicilor. Crucea lui Ursache,
domină platoul calcaros fiind vizibilă din satul Polovragi. Este cioplită în piatră dură, fiind o mărturie a
existenţei Căpitanului de plai Ursache, care a străjuit pe aceste locuri la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec.
XIX.
34