1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

4. Comuna Vaideeni
4.1. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva
5. Comuna Polovragi
5.1. Mănăstirea Polovragi
Sfânta Mânăstire Polovragi este aşezată într-un cadru pitoresc, la poalele Muntelui Piatra
Polovragilor, în vecinătatea Cheilor Olteţului.
Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea Mănăstirii Polovragi în jurul anului 1505, ctitorită
fiind de Radu şi Pătru, fii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de
voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481).
Timp de un secol şi jumătate documentele nu mai pomenesc nimic despre această mânăstire.
Prima atestarea documentară a Mânăstirii Polovragi rezultă dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de
Matei Basarab, prin care voievodul îi confirmă satul cu acelaşi nume, dăruit de ctitor.
Danciul Pârâianul a zidit biserica pe vechile temelii, păstrând partea cea bună, cum dovedeşte zidăria
din partea inferioară a construcţiei. Ctitorirea vechilor biserici pe fundaţii anterioare era un procedeu
frecvent, datorită distrugerilor şi calamităţilor de tot felul, care se ţineau lanţ.
Voievodul Constantin Brâncoveanu este, deci al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Prin purtarea sa
de grijă s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii şi
clopotniţa precum şi zidurile de cetate.
Biserica Mănăstiri Polovragi este în stil bizantin, având formă trilobată, realizată într-o simetrie
proporţională
Ca elemente arhitectonice deosebite se remarcă brâul exterior orizontal, rotunjit, încadrat între
cărămizi aşezate în zimţi. Încingând întreaga construcţie, conferă două părţi distincte zidului: partea
inferioară - caracteristică prin rânduri de cărămidă aparentă şi piatră cioplită, intercalată cu câte o cărămidă
verticală şi cea superioară – tencuită în alb. Ancadramentele ferestrelor sunt din piatră cioplită, având partea
de sus decorată cu diferite motive sculpturale. O conişă realizată din trei rânduri de cărămizi suprapuse
aşezate în dinţi de ferăstrău, se găseşte la baza acoperişului. Pe naos se înalţă turla Pantocratorului, având
interiorul cilindric, iar exteriorul cu 12 laturi.
Pridvorul – deschis, aşezat pe opt coloane dreptunghiulare, cu un coronament în faţă din travee,
susţinut pe coloane octogonale de zidărie. Boltirea constă într-o calotă sprijinită pe patru axe neegale. Din
pridvor se intră în pronaosul luminat de două ferestre sub formă de firidă. Un zid masiv prevăzut cu o uşă
largă desparte pronaosul de naos.
Naosul, spaţios, este luminat de patru ferestre laterale, precum şi de lumina primită din turla
pantocratorului. Absioda altarului este boltită. În stânga se află proscomidiarul, iar în dreapta veşmintarul,
practicate în grosimea zidului.
Între altar şi naos se găseşte catapeteasma executată din lemn de tei, o adevărată capodoperă a vechii
sculpturi româneşti, având o bogată ornamentaţie cu împletituri florale, săpate măiestrit, pline de fineţe şi
strălucire. În chip deosebit impresionează uşile împărăteşti , ornamentate pe întreaga suprafaţă.
Pictura bisericii, deşi asemănătoare cu cea de la Hurezi, fiind opera comună a unor pictori renumiţi,
are şi caracteristici proprii, cu valoare de prototip..
În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului, găsim icoana ”Acoperământului Maicii
Domnului”, executată în 1713 de zugravul Constantin.
În pridvor este icoana hramului mânăstirii “Adormirea Maicii Domnului”. De o parte şi de alta a
intrării, există reprezentarea iconografică, unică în ţara noastră, a mânăstirilor de la Sfântul Munte Athos.
33