1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

1.7. Schitul 44 Izvoare – satul Pietreni
Se află în nordul satului Pietreni, pe malul stâng al râului Costeşti, la ieşirea acestuia din Cheile
Costeşti. Cunoscut şi sub numele de Schitul de sub Piatră, schitul a fost construit de către egumenul Ştefan al
mănăstirii Bistriţa, în anul 1701, fiind metoc al acestei mănăstiri.
Din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica şi un zid de incintă.
Este o biserică simplă, în formă de navă, cu pridvor închis (ulterior), naos şi altar, având ca
ornamentaţie exterioară câteva brâuri de cărămidă aparentă şi un fronton cu icoana Sfântului Ştefan. Este
acoperită cu şiţă, acoperişul în patru ape fiind de o zvelteţe foarte elegantă.
Pictura este opera pictorului bistriţean Efrem Zugravul, din păcate deteriorată în urma fisurării
pereţilor, ca urmare a zguduirilor produse de exploziile din cariera aflată în apropiere.
De la biserică, pe o potecă nemarcată înspre nord-vest, se poate ajunge, după 5 minute de urcuş, în
Cheile Costeşti.
1.8. Biserica Peri – Bistriţa
Se află la circa 1 km sud de mănăstirea Bistriţa, printre livezile satului Bistriţa, străjuită de brazi
înalţi. Este ctitoria egumenului bistriţean Paisie, din anul 1689. A fost construită pentru a servi ca lăcaş de
cult pentru sălaşul de ţigani robi ai mănăstirii Bistriţa, numindu-se de aceea şi biserica Ţigania.
Biserica datează din anul 1689, fiind ctitorie a egumenului Paisie al Bistriţei şi a logofătului Pârvu
Cantacuzino. A rămas nepictată până în anul 1788, când a fost pictată de zugravul local Ioan Pop Tudor.
Arhitectura este simplă, fără turlă şi pridvor, în formă de navă, cu naos şi altar, cu acoperiş din şiţă,
netencuită în exterior, cu zid din cărămidă.
1.9. Biserica Ciorobeşti – Pietreni
Se află în mijlocul satului Pietreni şi este ctitorită în anul 1750 de către egumenul mănăstirii Bistriţa,
arhimandritul Antonie. Biserica a fost construită din zid, în plan dreptunghiular, fără turlă, cu acoperiş înalt
din şiţă. Are un pridvor deschis, sprijinit pe şase coloane cilindrice, pronaos şi naos, fiecare luminate de către
o fereastră îngustă dreptunghiulară.
1.10. Biserica Grămeşti – Pietreni
Biserica de lemn din cătunul Grămeşti (satul Costeşti), ridicată la poalele unei păduri de brad şi pin,
este una dintre cele mai vechi şi mai valoroase construcţii de acest fel din Oltenia.
Este ctitorie a egumenului Ştefan al Mănăstirii Bistriţa, viitor mitropolit al Ţării Româneşti, în
anul1664, construită din lemn de stejar masiv.
Arhitectura bisericii este de o valoare deosebită, fiind diferită faţă de celelalte biserici de lemn din
Oltenia. Este de tip navă, de dimensiuni destul de generoase (15 x 5,60 x 5,80), cu cele patru compartimente
specifice bisericilor ortodoxe româneşti: pridvor deschis, pronaos, naos şi altar. Ca particularitate, pronaosul,
naosul şi altarul se retrag progresiv în interior, pe ambele laturi, reducând lăţimea lăcaşului. Acoperişul este
în patru ape, cu streaşină largă, ceea ce a contribuit la conservarea excepţională a lemnăriei, şi este acoperit
cu şiţă despicată. În interior tavanul este boltit, acoperişul din şiţă fiind peste o boltă semicilindrică din dulapi
de stejar. Se remarcă faptul că la construcţia bisericii nu s-au folosit decât cuie din lemn, care leagă părţile
din lemn perfect îmbinate. Ca o altă particularitate, se remarcă prezenţa elementelor sculpurale atât în bolţile
stâlpilor din pridvor, la uşorii uşii, cât şi la brâul ce înconjoară biserica la exterior, imitându-l pe cel din
cărămidă al bisericilor epocii.
1.11. Biserica Costeşti (Gruşetu) – Costeşti
Biserica a fost construită în anul 1801, prin contribuţia enoriaşilor şi a egumenului Mănăstirii Bistriţa
arhimandritul Constandie, pe locul unei biserici săteşti mult mai vechi şi tot din lemn, datând din 1650.
28