1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

epoca brâncovenească. Într-adevăr, a fost zidită în 1712, dar ea nu este ctitorită de domnitorul Constantin
Brâncoveanu, ci de călugării bistriţeni care îl aveau în frunte pe egumenul Ştefan. Aceştia au închinat-o
Sfântului Grigore Decapolitul. Zugrăveala însă, din aceeaşi epocă, a fost făcută cu cheltuiala unor membri ai
familiei Brâncoveanu, printre care şi vornicul Iordache Creţulescu, ginerele domnitorului, căsătorit cu
domniţa Safta.
La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în linişte călugării cărturari de la mănăstirea
Bistriţa, dar astăzi nu s-a mai păstrat din vechiul schit decât biserica, aflată lângă cimitirul satului (serveşte şi
în prezent ca biserică parohială a satului Bistriţa).
Planul construcţiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm
faţă de zidul naosului. Este alcătuită din pridvor, naos şi altar. Pridvorul este alcătuit din şase coloane şi două
semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă, în plan octogonal, cu o bază
paralelipipedică înaltă. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care
înconjoară biserica în dreptul streaşinii, bazei şi părţii superioare a turlei.
Pictura bisericii datează din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif şi a ieromonahului Teodosie.
1.6. Mănăstirea Arnota – Bistriţa
A fost ctitorită de Matei Basarab în anii 1633-1634, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”,
pe temelia unei biserici mai vechi, şi este situată la 37 km de Râmnicu Vâlcea, aproape de mănăstirea
Bistriţa. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit mănăstirea aici deoarece, înainte de a fi domn, găsise
scăpare în aceste locuri, când s-a ascuns în nişte tufărişuri, pe când era urmărit de turci. Cercetările din anul
1974, efectuate sub egida Direcţiei Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei
biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care vor fi existat aici. Pridvorul cu turla i-a fost adăugat
de către Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei lui, o dată cu reparaţiile, în anii 1705-1706. Tot el îi
reconstruieşte catapeteasma, o adevarată operă de artă sculpturală, în stil brâncovenesc (din 1913 se află la
muzeul de artă brâncovenească de la Mogoşoaia) şi renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală.
Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscripţie în limba slavonă, în care se spune astfel:
„Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Ele păstrează pictura originală „dreasă” sub
evlaviosul domn, când s-a zugrăvit şi pridvorul, pe care tot el îl adaugase, pictură care nu a rezistat până
astăzi. Pictura iniţială are o mare valoare artistico-documentară, foarte valoros fiind şi portretul lui Matei
Basarab, realizat în 1644 de zugravul Stroe din Târgovişte.
Biserica mănăstirii este o construcţie mică, cu o linie simplă şi sobră, fiind realizată după un plan
trilobat, cu abside poligonale şi pridvor deschis. Deasupra naosului este aşezată o turlă înaltă, iar pe pridvor
este o altă turlă mai mică, cea din timpul lui Brâncoveanu. Faţadele au fost împărţite, cu ajutorul unui brâu
din cărămidă aparentă, în două registre: cel inferior, în care se observă frumoase firide rotunjite, şi cel
superior, în care s-au realizat ocniţe adâncite. Pereţii şi turlele sunt înfrumuseţate cu ornamente din cărămidă
aparentă. Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852-1856, de către domnitorul Barbu Ştirbei, care a
dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate, şi a ridicat alte clădiri, după planul unor
arhitecţi străini.
În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii, care există şi astăzi, într-una fiind amenajat un mic muzeu
unde au fost expuse odoarele mănăstirii, iar între anii 1954-1958 a fost consolidat întregul aşezământ
monahal şi s-au introdus instalaţii de apă şi încălzire.
În pronaosul bisericii actuale se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie
1654, îngropat mai întâi la Târgovişte şi adus apoi la Arnota, după răscoala seimenilor, şi mormântul lui
Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din
Transilvania la Turda, înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămăşiţele lui pământeşti fiind aduse la
Arnota în 1648.
Această frumoasă mănăstire, prin pictura, arhitectura şi sculptura sa, poate fi considerată unul dintre
cele mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din ţară.
După anul 1999, Arnota a devenit mănăstire de maici.
27