1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

Printre elementele decorative valoroase din interior se remarcă icoana cu şase feţe, pictată de un
călugăr în 1833, reprezentând pe o parte pe Iisus Hristos, Sfânta Maria şi Sfântul Ion, iar pe cealaltă parte pe
sfinţii mucenici Vasile, Grigore şi Ioan, prin dispunerea ingenioasă a unor lamele perpendiculare pe feţele
principale ale icoanei.
Tot în interior se află şi moaştele Sfântului Grigore Decapolitul (sfânt ce a trăit în Asia Mică în jurul
anului 780 d. Hr.), aduse aici de către Barbu Craiovescu, la scurt timp de la ctitorire, adăpostite de o
frumoasă raclă de argint, bogat ornamentată, daruită mănăstirii de către doamna Bălaşa, soţia domnitorului
Constantin Şerban-Vodă, în anul 1656.
Biserica este înconjurată de clădiri impunătoare, având două curţi interioare. Curtea principală este
alcătuită din clădiri cu etaj pe trei părţi: Palatul Domnesc pe latura nordică, pe sub care se trece, printr-o
arcadă, în cea de-a doua curte interioară; un şir de clădiri crenelate în partea superioară, pe sub care este
intrarea, pe latura sudică; un alt şir de clădiri cu etaj şi clopotniţa, pe sub care se trece, printr-o arcadă, spre
biserica Bolniţa şi spre Peştera Liliecilor, pe latura vestică. Pe latura dinspre est, cea care dă spre râul
Bistriţa, se află doar un foişor elegant, susţinut de 12 coloane de piatră şi străjuit de două mici turnuleţe, de
unde priveliştea se deschide spre Cheile Bistriţei, şi schitul Păpuşa.
1.2. Biserica Bolniţa – Bistriţa
Imediat lângă incinta mănăstirii Bistriţa se află biserica Bolniţa, cel mai vechi lăcaş păstrat în formă
originală. Se ajunge la ea trecând prin arcada de sub turnul clopotniţă şi urcând treptele spre un şir de clădiri
aflate în vestul mănăstirii. Mulţi specialişti cred că este chiar mai veche decât ctitoria principală, fiind clădită
în secolul al XIV-lea de către călugării sihaştri, probabil la îndemnul lui Nicodim de la Tismana. Prezenţa
chipului lui Barbu Craiovescu şi al soţiei sale Salomia pe unul din pereţi, i-a făcut pe cercetători să-i atribuie
lui ctitorirea bisericii.
Din ctitoria Craioveştilor, astăzi se mai păstrează doar bisericuţa Bolniţei (1520-1521), o construcţie
modestă (11 x 4 m), din piatră (bolovani de râu) şi pe alocuri cărămidă, de tip navă, fără turlă, acoperită cu
şiţă. Biserica are un naos pătrat, cu altarul rotunjit în interior, fără pronaos. Bolta este de formă cilindrică şi
fără turlă (indiciu de vechime mare – asemănare cu Cotmeana). Are o impresionantă frescă interioară,
realizată de Dumitru Chirtop în jurul anului 1520, fiind a doua ca vechime din Oltenia după cea de la
mănăstirea Cozia (1388), din tradiţia paleologă târzie, când începeau să pătrundă în Balcani elemente
artistice folosite de iconografii cretani. Biserica este închinată „Schimbării la faţă”. Ulterior, vornicul Şerban
Cantacuzino (portretul său este zugrăvit în stânga uşii, împreună cu cel al doamnei sale Adriana) i-a adăugat
un pridvor deschis, de zidărie, pe stâlpi de piatră, zugravit de Iosif ieromonahul şi Harinte, în stil
brâncovenesc (1710).
Uşa de la intrare, frumos sculptată, datează din epoca lui Matei Basarab.
În imediata apropiere a bisericii Bolniţa, se mai pot vedea:
- Casa bolniţei – construită de către arhimandritul Gavriil Petrovici în anul 1836, spaţiile sale
cunoscând diferite întrebuinţări: spital, şcoală, stăreţie, locuinţă (casa preoţilor) şi domiciliu forţat al lui Ion
Antonescu.
- Cavoul Dăscăliţei – construit din cărămidă de către arhitectul Nae Panait, adăpostind osemintele
Mariei Dumitraşcu, întâia învăţătoare a orfelinatului.
- Cavoul episcopului Vartolomeu Stănescu – clădire monumentală în stil bizantin, datând din anul
1933.
- Vila episcopului Vartolomeu – construită în 1933 de acelaşi episcop, remarcându-se prin
autenticul stil românesc, cu cerdacuri deschise, cu arcuri în semicerc, aşezate pe stâlpi din lemn sculptat şi
vopsit.
- Câteva exemplare de castani comestibili (Castanea sativa) seculari, în grădina din vestul
mănăstirii.
- Podul Bibescu Vodă, aflat la ieşirea Bistriţei din chei, construit între anii 1846-1848.
25