1.1 Patrimoniu natural A. Situaţia geografică şi dimensiunea ... - FPDL

coborând mult în pădurile de la poalele muntelui. Se întâlnesc şi specii submediteraneene datorită
influenţelor submediteraneene resimţite până în această zonă.
Întâlnim şi inversiuni ale etajelor vegetale forestiere, pe văile adânci, în sectoarele de chei.
Etajarea vegetaţiei (după Gh. Popescu,1974):
1. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase)
a) Subetajul gorunetelor
b) Subetajul făgetelor
c) Subetajul pădurilor de fag cu răşinoase
2. Etajul boreal (al molidişurilor)
3. Etajul subalpin
Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) se întâlneşte între 500 m şi 1400 m, iar făgetele cu molid
şi brad ajung uneori până pe creastă.
Subetajele sunt :
a) Subetajul gorunetelor - este reprezentat prin alternanţa fag cu gorun. În vreme ce gorunul preferă
pantele sudice, sud-estice, fagul se instalează pe pantele nordice, mai umede şi mai reci.
Vegetaţia lemnoasă se încadrează la următoarele asociaţii: Querco(petraea)-Carpinatum-Fagetum şi
Galio-(kitabelii)-Fagetum.
Pe lângă cele două specii mai întâlnim: F. Orientaliss; F. taurica - hibrid, căruia li se adaugă specii de
arbori precum carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus glabra, U. scabra, Ulmus foliacea, Ulmus montana),
tei (Tilia cordata, T. Parviflora, T. platyphyllos), arţar (Acer tataricum), Fraxinus ornus, stejar (Quercus
petraea, Q. robur), plop (Populus tremula), mesteacăn (Betula pendula, B. verrucosa), salcie (Salix caprae),
paltin (Acer platanoides, A. campestre), Sorbus oncuparia, Prunus avium, păr sălbatic (Pyrus piraster), măr
sălbatic (Malus silvestris), Cerasus avium, cireş sălbatic etc. (Buia, Păun,1967).
b) Subetajul făgetelor are cea mai largă răspândire dintre pădurile din zonă şi este reprezentat prin
păduri întinse de fag. Altitudinal, acest subetaj începe la 700 m şi se desfăşoară până la 1200 - 1300 m. Este
reprezentat prin păduri montane de fag, caracterizat prin lipsa gorunului şi apariţia câtorva specii ierboase
montan-carpatice, care le deosebesc de făgetele de deal. Făgetele de munte aparţin din punct de vedere
fitocenologic alianţelor Fagion dacicum, Deschampsio-Fagium, Acerion, Cephalanthero, Fagion. Alianţa
Fagion dacicum cuprinde asociaţii montane de fag caracterizate de următoarele specii ierboase: (Pulmonaria
rubra, Symphtum cordatum, rannunculus carpaticus). Se mai disting, de asemenea, făgete montane cu
Oxalis-Dentoriu-Asperula, făgete cu Epipactis-Cephalanthera, făgete cu Rubus cristus, făgete cu
Calamagrostis-Luzula, făgete cu Vaccinium, (Gh. Ploaie, 1998).
c) Subetajul pădurilor de fag cu răşinoase
Limita inferioară este greu de stabilit deoarece, datorită unui efect compensatoriu climatic, speciile
de răşinoase: molidul (Picea abies) şi mai ales bradul (Abies alba), coboară pe văi până la altitudini destul de
mici (600 - 650 m) în Cheile Bistriţei sau Costeşti, formând păduri de amestec cu fagul.
În general, pădurile de amestec se extind la altitudini cuprinse între 500 şi 1500 m. În cadrul acestui
subetaj se găsesc specii de conifere precum: brad (Abies alba), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris),
zadă (Larix decidua ssp. carpatica), tisă (Taxus baccata), în amestec cu foioase din etajele inferioare, în
special mesteacăn (Betula pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), plop (Populus tremula), frasin
(Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus scabra), şi mai rar carpen (Carpinus betulus), paltin
(Acer campestre, A. platanoides), salcie (Salix capraea).
Etajul boreal (al molidişurilor) este destul de bine reprezentat, pădurile de răşinoase fiind cuprinse
între altitudini de 1200 şi 1850 m şi aparţinând din punct de vedere fitocenologic asociaţiei Piceetum
carpaticum (Gh. Popescu, 1974).
Cuprind în special molid (Picea abies, excelsa) şi, mai rar, brad (Abies alba), zadă (Larix decidua ssp.
carpatica), pin ( Pinus sivestris, P. montana), iar în apropierea versanţilor stâncoşi tisă (Taxus baccata).
13