Andrei Esanu 06.pdf

Considerente privitoare la restaurarea bisericii
cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”
de la mãnãstirea Cãpriana
Andrei Eºanu
Valentina Eºanu
De multã vreme ne preocupã istoria unor aºezãri monastice din Þara
Moldovei de-a lungul secolelor. În cele ce urmeazã venim cu unele rezultate
ale investigaþiilor noastre cu privire la mãnãstirea Cãpriana din Basarabia, în
special cu consideraþii privitoare le cea mai veche bisericã din acest complex
Adormirea Maicii Domnului 1 . Necesitatea cercetãrii acestui monument rezidã
în valorificarea ºi repunerea în circuitul actual de valori a moºtenirii noastre
culturale, a monumentelor istorice medievale.
Ceea ce ne-a determinat sã abordãm problema bisericii Adormirii de la
Cãpriana este faptul cã nu numai noi am reuºit sã adunãm un bogat material
documentar, publicat într-un studiu monografic ºi a unui set de documente
istorice cu privire la trecutul mãnãstirii Cãpriana 2 , dar ºi din considerentul cã
aici, în primãvara anului 2003, au fost declanºate ample investigaþii arheologice,
de restaurare ºi reconstituire a întregului complex monastic.
Biserica Adormirii face parte din seria de edificii ecleziastice de stil trilobat
mai evolua, caracteristic celei de-a doua jumãtãþi a sec. al XV-lea, când
se cristalizeazã cunoscutul stil arhitectonic moldovenesc. Foarte sumar descrisã,
planimetria acestei biserici are urmãtoarele componente: „pridvor închis,
pronaos, camera mormintelor sau gropniþa, naosul prevãzut cu douã abside
laterale semicirculare ºi altarul, care este înconjurat de o altã absidã semicircularã”
3 . Un element destul de important, care a fost scãpat din vedere pânã
la noi, este prezenþa dintru început a contraforturilor care fãceau corp comun
cu fundamentul ºi pereþii bisericii 4 .
1 Ulterior, la Cãpriana, au fost zidite încã douã biserici: Sf. Nicolae (1840) ºi
Sf. Gheorghe (1903-1905).
2 Andrei Eºanu, Valentina Eºanu, Nicolae Fuºtei, Valentina Pelin, Ion Negrei,
Mãnãstirea Cãpriana (sec. XV-XX), Studiu istoric, documente, cãrþi, inscripþii ºi alte materiale,
Chiºinãu, 2003, 564 p. + 24 foto.
3 Iogor Cereteu, Biserici ºi mãnãstiri din Moldova, Brãila, 2004, p. 76.
4 Cristian Moisescu, Arhitectura româneascã veche, vol. I, Bucureºti, 2001, p. 166.
Pânã la domnia lui ªtefan cel Mare contraforturile fãceau parte din elementele arhitectonice

Vechiul fundament prezintã un mare interes ºi prin dimensiunile sale
aproape unice 2,80 m lãþime ºi 3,15 m adâncime, lungimea axului longitudinal
al faþadei – 36,46 m, lungimea axului longitudinal (exterior) împreunã
cu soclul de bazã (0,30 m) – 37,06 m, lãþimea pe axul transversal nord-sud
faþadã (exterior) – 9,65 m, de bazã (exterior) – 10,25 m – în dreptul absidelor
(total exterior) – 15,25 m 5 .
În viziunea noastrã, în faþa specialiºtilor restauratori se aflã o sarcinã
dintre cele mai dificile deoarece edificiul bisericii Adormirii s-a pãstrat doar
la nivelul fundaþiei sau, în cel mai bun caz, în unele segmente ale zidãriei 6 ,
pânã la nivelul de jos al ferestrelor. În afarã de aceasta, din lipsa unor izvoare
concludente, arheologii ºi istoricii au întâmpinat mari dificultãþi în problema
datãrii monumentului.
Mãnãstirea Cãpriana face parte dintre lãcaºele fondate în domnia lui
Alexandru cel Bun, între 1420 ºi 1429, cu numele de „mãnãstirea de la Viºnevãþ”
7 . Nu ne sunt cunoscute alte documente ºi alte informaþii (pisania originalã,
materiale arheologice, numismatice º. a.), care sã ne permitã datarea
exactã a celei mai vechi biserici de piatrã de la aceastã mãnãstire. Dupã unii
cercetãtori, biserica în cauzã a fost înãlþatã în domnia lui Alexandru cel Bun 8 ,
dupã alþii, inclusiv autorii studiului de faþã – în domnia lui ªtefan cel Mare,
iar dupã alþii – în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareº (între 1541-1545) 9 .
În funcþie de care dintre ipoteze va fi consideratã mai apropiatã de adevãr,
aceea va sta probabil la baza restaurãrii bisericii. În caz cã se va stabili,
pe baza documentelor, cã biserica a fost construitã în timpul domniei lui
Alexandru cel Bun, restaurarea va trebui sã þinã cont de stilul arhitectonic ºi
de alþi parametri caracteristici unor edificii ecleziastice înãlþate în acea epocã.
Acelaºi lucru ar trebui sã se facã dacã va fi acceptat punctul de vedere al
construirii bisericii în timpul domniei lui ªtefan cel Mare sau Petru Rareº.
Pentru aceste ultime douã perioade existã mult mai multe informaþii precum ºi
modele veritabile de cum ar trebui restauratã biserica de la Cãpriana. În acelaºi
timp, este ºtiut faptul cã fiecare dintre aceste monumente ecleziastice,
doar la construcþia bisericilor catolice cum ar fi Sf. Fecioarã de la Baia, Berindeeºti-
Sãbãoani, în jud. Neamþ (Ibidem, p. 165).
În ceea ce priveºte biserica mãnãstirii Bistriþa, care are o mare asemãnare cu biserica
Adormirii de la Cãpriana considerãm cã biserica ridicatã de Alexandru cel Bun era
mult mai micã ºi nu are nimic comun cu biserica de la Cãpriana. Biserica actualã a Bistriþei
este ridicatã de Alexandru Lãpuºneanu, vezi mai detaliat Ibidem, p. 161, fig. 193.
5 Gheorghe Posticã, Nicolae Constantinescu, Cãpriana, Chiºinãu, 1996, p. 32.
6 Vlad Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Chiºinãu, 2000, p. 120.
7 DRH, A. Moldova, vol. I, Bucureºti, 1975, p. 67-68, nr. 47; p. 124-127, nr. 84.

inclusiv cel de la Cãpriana, are specificul sãu ºi prin urmare în procesul restaurãrii
ar trebui sã se þinã cont ºi de aceastã împrejurare.
În ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai veche bisericã de piatrã
de la Cãpriana a fost construitã în timpul domniei lui ªtefan cel Mare între
1491-1496. Argumentele le-am adus într-o serie de studii publicate în ultimii
ani în Republica Moldova ºi România 10 . Dupã opinia noastrã, o sursã deosebit
de valoroasã în aceastã privinþã este Pomelnicul bisericii Adormirii, ajuns
pânã la noi într-o redacþie târzie, tradusã prin 1820-1821, în care primul figureazã
„ªtefan voievod”, dupã care urmeazã „Maria doamna, Bogdan, Mileana
doamna, Alexandru voievod…” 11 (identificaþi de noi cu: ªtefan voievod
(cel Mare), Maria (Voichiþa) doamna, fiul lor Bogdan (fãrã titlul de voievod),
Mileana (Elena) doamna ºi Alexandru voievod, urmaºii lui ªtefan cel Mare
în cãsãtoria cu Evdochia de Kiev). Dupã cum am încercat sã arãtãm, Pomelnicul
a fost întocmit cu ocazia sfinþirii primei biserici de piatrã de la Cãpriana,
primii fiind scriºi chiar ctitorii acestui locaº 12 , stare de lucru întâlnitã în
mai toate pomelnicele bisericilor înãlþate de marele voievod. În afarã de aceasta,
am arãtat cã o inscripþie de la mãnãstirea Zografu de la Muntele Athos,
care îl aratã pe ªtefan cel Mare drept ctitor al mãnãstirilor „Dobrovãþ ºi
Cãpriana” 13 , de asemenea o interpretãm în sensul înãlþãrii de cãtre domnul
Moldovei a celei mai vechi biserici de piatrã de la Cãpriana. Analizând minuþios
informaþiile din pomelnic ºi din alte izvoare scrise, am ajuns la concluzia
8 Gh. Filip-Radu, Mãnãstirea Cãpriana – ctitorie a voievodului Alexandru cel
Bun, în „Revista de istorie a Moldovei”, Chiºinãu, 1991, nr. 4, p. 39-43; Gheorghe Posticã,
N. N. Constantinescu, Cãpriana. Repere istorico-arheologice, Chiºinãu, 1996, p. 106.
9 Ion Negrei, Activitãþi cultural-bisericeºti la Cãpriana, în Valori ºi tradiþii culturale
în Moldova, Chiºinãu, 1993, p. 142-159; Vlad Ghimpu, O ctitorie domneascã în
Basarabia: Mãnãstirea Cãpriana, în „Anuarul Muzeului Naþional de Istorie a Moldovei,
Chiºinãu, vol. II, 1995, p. 207-220.
10 Andrei Eºanu, O ctitorie necunoscutã a lui ªtefan cel Mare, în Omagiu lui Virgil
Cândea la 75 de ani, coordonator Pau H. Stahl, vol. I, Bucureºti, 2002; Andrei Eºanu,
Valentina Eºanu, ªtefan cel Mare – ctitor al primei biserici de piatrã de la mãnãstirea
Cãpriana, în „Arta 2002”, Chiºinãu, 2003, p. 37-42; Endrei Eºanu, Valentina Eºanu, ªtefan
cel Mare ºi mãnãstirea Cãpriana, în Mãnãstirea Cãpriana (sec. XV-XX), p. 12-25.
11 Valentina Eºanu, Inscripþii istorice din incinta mãnãstirii, în Mãnãstirea Cãpriana
(sec. XV-XX), p. 431-436.
12 Vezi mai detaliat: Andrei Eºanu, Valentina Eºanu, ªtefan cel Mare ºi mãnãstirea
Cãpriana, în Mãnãstirea Cãpriana (sec. XV-XX), p. 17-25.
13 Virgil Cândea, C. Simionescu, Mont Athopos. Presences roumaines, Bucureºti,
1979; Gh. Filip-Lupu, op. cit., p. 40; Ioanichie Bãlan, Mãrturii româneºti la locurile
sfinte, Huºi, 1986, p. 432-433, vezi planºa color.

cã ªtefan cel Mare a zidit ceastã bisericã între anii 1491-1496. Continuând
investigaþiile în aceastã problemã, am observat cã în favoarea acestei datãri
vin ºi o serie de argumente de ordin arhitectonic. Dintre cestea din urmã, deosebit
de grãitoare sunt ptru elemente arhitectonice ºi planimetrice de bazã
care s-au impus în stilul moldovenesc mai cu seamã în ultimii 10-15 ani de
domnie a lui ªtefan cel Mare. Acestea sunt:
- apariþia contraforturilor, care lipsesc aproape total la edificiile similare
de rit creºtin-ortodox din prima jumãtate a sec. al XV-lea ºi chiar din primele
decenii de domnie a lui ªtefan cel Mare. În aceastã ordine de idei se
pare cã la zidirea bisericii Adormirii de la Cãpriana s-a experimentat mult,
contraforturile fiind aplicate pentru prima datã pe larg. În viziunea noastrã în
scurtã vreme aceastã experienþã a fost aplicatã ºi la edificarea bisericilor mãnãstirii
Tazlãu (4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497) 14 ºi Neamþ (finalizatã la 14 noiembrie
1497) 15 ;
- impunerea în arhitectura aceloraºi edificii ecleziastice unui spaþiu lãrgit
ºi mai luminat al pronaosului în comparaþie cu perioada precedentã (ca
urmare a creºterii numãrului credincioºilor care asistau la oficierea slujbei
religioase);
- înscrierea camerei mormintelor între naos ºi pronaos în planimetria
edificiilor ecleziastice din ultimul deceniu al sec. al XV-lea ºi începutul
sec. al XVI-lea (exemple grãitoare în aceastã privinþã sunt bisericile mãnãstirii
Cãpriana, Neamþ ºi Dobrovãþ (1503-1604) 16 zidite la scurte intervale de
timp una de alta.
- similitudinile evidente sub aspect arhitectonic ºi planimetric dintre
bisericile mãnãstirilor Cãpriana (37,06 m X 14,25 m), Tazlãu (31,90 m X
11,80 m), care în opinia noastrã reprezintã o reproducere micºoratã a bisericii
de la Cãpriana, reducându-i-se gropniþa ºi Neamþ.
În studiile noastre, dupã ce am arãtat când a fost înãlþatã biserica Adormirii,
am cãutat sã reconstituim istoria acestui locaº de cult de-a lungul secolelor.
În special, am arãtat cã mãnãstirea a fost fondatã în domnia lui Alexandru
cel Bun 17 , dar înainte de ªtefan cel Mare aici au fost înãlþate doar construcþii
14 Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel Mare,
Bucureºti, 1958, p. 144-147; G. Balº, Bisericile lui ªtefan cel Mare, Bucureºti, 1926, p. 68-75.
15 Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel Mare,
p. 147-155; G. Balº, Bisericile lui ªtefan cel Mare, p. 68-75.
16 Maria-Ana Zup, Mãnãstirea Dobrovãþ – 500 de ni de la ctitorire, Iaºi, 2004, p. 80.
17 Vezi documentele din 25 aprilie 1420 (DRH, A, Moldova, vol. I, p. 67-68, nr. 47)
ºi 10 februarie 1429 (Ibidem, p. 124-127, nr. 84).

de lemn. În privinþa celei mai vechi relicve – fundamentul unei biserici de
piatrã (descoperit în 1993 de Gh. Posticã ºi N. N. Constantinescu 18 ) specialiºtii
îl dateazã cu secolul al XV-lea. Dar dacã arheologii îl dateazã cu domnia
lui Alexandru cel Bun, noi considerãm, cã parametrii fundaþiei ne duc
mai curând spre finele sec. al XV-lea. În caz cã datam vechea fundaþie cu anii
30 ai sec. al XV-lea, rãmân neexplicate ºi neargumentate mai multe întrebãri.
Evidenþiem doar douã:
- cum se înscrie planimetria atât de dezvoltatã a bisericii Adormirii în
stilul arhitectonic din domnia lui Alexandru cel Bun 19 :
- ce l-a determinat pe Alexandru cel Bun sã înalþe o bisericã atât de
importantã, dacã luãm în consideraþie proporþiile ºi prezenþa gropniþei la o
depãrtare atât de mare de capitalã într-o regiune perifericã, cu atât mai mult
cu cât voivodul înãlþase o bisericã cu gropniþã la mãnãstirea Moldoviþa.
Pânã la noi, încercând sã rãspundã la aceste întrebãri istoricii Vlad Ghimpu 20
ºi Igor Cereteu 21 au arãtat cã o construcþie atât de complexã ca planimetrie,
proporþii ºi stil arhitectonic moldovenesc este proprie ultimilor decenii ale
sec. al XV-lea. Cu atât mai mult, vom adãuga noi cã în literatura de specialitate
se considerã pe bunã dreptate cã prezenþa contraforturilor, a spaþiului
lãrgit ºi mai luminat al pronaosului, a gropniþei plasate între naos ºi pronaos
prezente în planimetria bisericii Adormirii sunt elemente proprii stilului arhitectonic
din domnia lui ªtefan cel Mare 22 .
Examinând cu atenþie planimetria bisericii de la Cãpriana observãm
fãrã dificultate prezenþa acestor trei elemente arhitectonice principale, ceea
ce dupã pãrerea noastrã demonstreazã contemporaneitatea celor trei biserici
de la mãnãstirile Neamþ, Cãpriana ºi Dobrovãþ. De aceea, la bisericile de la
18 Gheorghe Posticã, N. N. Constantinescu, op. cit., p. 110.
19 Comparaþia cu biserica de la Bistriþa ziditã ante 1407 de Alexandru cel Bun, la
care se recurge frecvent, pentru a demonstra cã ºi biserica Cãprianei a fost ziditã în aceeaºi
perioadã ni se pare lipsitã de temei, deoarece planimetria dezvoltatã la care se recurge
este cea a bisericii înãlþate parþial, pe aceeaºi fundaþie, în domnia lui Alexandru Lãpuºneanu.
Vezi Cristian Moisescu, op. cit., p. 161, fig. 193.
20 Vlad Ghimpu, op. cit., p. 109-132.
21 Igor Cereteu, Câteva consideraþii pe marginea unei valoroase lucrãri ºtiinþifice,
în „Alfa ºi Omega”, Chiºinãu, 1996, nr 12 (34), p. 7. Autorul îºi reconfirmã opinia
în lucrarea Biserici ºi mãnãstiri din Moldova, p. 74-78.
22 Sofronie Ramiro, Comportarea bisericilor de plan trilobat la cutremure, în
„Biserica Ortodoxã Românã”, Bucureºti, 1982, nr. 11-12, p. 990-1000; Cristian Moisescu,
op. cit., p. 166.

Tazlãu ºi Neamþ, pe care Virgil Vãtãºianu le atribuie aceluiaºi atelier de pietrari
23 , trebuie adãugatã ºi cea de la Cãpriana.
Dupã câte se pare, biserica înãlþatã de ªtefan cel Mare la Cãpriana, fie
datoritã unor erori de ordin arhitectonic, fie în urma invaziei osmano-tãtare
din 1538, 24 dar poate ºi din cauza altor factori naturali, a suferit foarte mult.
Dupã toate probabilitãþile experimentele arhitecþilor, mai ales încercãrile lor
de a obþine forme noi boltite în interior, care în ultimã instanþã au determinat
cãderea tavanului ºi a acoperiºului edificiului drept urmare a lãþimii exagerate
25 ºi a cãderilor abundente de precipitaþii sub formã de zãpadã (1504 26 ,
1510 27 ). Dupã câte se pare, atunci când s-a decis sã repare acest locaº Petru
Rareº a fost sfãtuit de cãtre meºterii zidari cã biserica ar trebui demontatã
pânã la temelie ºi noul edificiu sã fie îngustat pe întreg perimetru, ceea ce sa
ºi realizat. în anii 1541-1545. În urma acestei reconstruiri, lãþimea bisericii,
mai ales în partea naosului, s-a îngustat cu circa 3 m. Aceasta a permis ca tavanul
ºi acoperiºul sã capete o mai mare rezistenþã în faþa unor calamitãþi naturale.
Probabil probleme de ordin al rezistenþei clãdirii l-a determinat pe
Petru Rareº sã zideascã din nou biserica. Doar în acest sens putem interpreta
fraza de pe Evangheliarul dãruit de noul ctitor ºi Elena doamna în 1544: „...l-a
dat întru ruga domniilor noastre la din nou înãlþata mãnãstire a noastrã, a
Adormirii Preacuratei Maicii Domnului, numitã Cãpriana, în 7053 (1544),
23 Virgil Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, vol. I, Arta în perioada
de dezvoltare a feudalismului, Bucureºti, 1959, p. 672.
24 Se cunosc exemple când turcii au distrus biserica mãnãstirii Sf. Troiþã din
Bucureºti (1593) ºi care a fost din nou ziditã.
25 Lãþimea exageratã a dus la slãbirea inevitabilã a punctelor de sprijin a tavanului
ºi a acoperiºului, care au putut sã cadã sub presiunea propriei greutãþi. Sunt cunoscute
exemple din epocã când fie din incompetenþa meºterilor zidari, fie din cauza unor
factori naturali bisericile înãlþate în scurtã vreme s-au prãbuºit. Un asemenea caz s-a produs
în 1474 în incinta Kremlinului din Moscova când s-a prãbuºit noua catedralã Uspenia
ziditã de meºteri ruºi la comanda marelui cneaz Ivan al III-lea.
26 „Fost-au mai înainte de moartea lui ªtefan vodã, într-acel an, iarnã grea ºi geroasã,
cât n-au fost nici dãnãoarã. Iarã peste varã, au fost ploi grele ºi povoaie mari de apã
ºi multã înecare s-au fãcut” (Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu,
1971, p. 115; Nicolae Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei, Iaºi, 1976, p. 144).
27 Iarna anului 1509-1510 în Europa Rãsãriteanã a fost cu temperaturi ponderate
ºi cu multã zãpadã, iar primãvara cu multe ape, vara deosebit de umedã. Conform cronicii
ruseºti „Gustânscaia”, în acelaºi an, din cauza unor revãrsãri de ape în Moldova, tãtarii
mai mult îngroziþi de pe decât de spadã (adicã de forþa armelor) s-au vãzut nevoiþi sã batã
în retragere ºi sã se întoarcã la Perecop, în Crimeea.

luna lui octombrie” 28 . La fel Grigore Ureche scrie: „Iar dacã sã întoarse Pãtru
vodã de la Þara Ungureascã, într-aceia laudã au sãvârºit mãnãstirea Probota,
carea era ziditã de dânsul ºi au sfinþit. Aºijderea ºi mãnãstirea Râºca au început.
ªi Dobrovãþul încã au sãvârºitu, de la Cãpriana mãnãstirea au lucrat, încã
ºi alte lucruri multe sã aflã de dânsul... fãcute” 29 . În aceeaºi ordine de idei
poate fi interpretatã ºi noua pisanie instalatã de mitropolitul Gavriil în anul
1820 cu ocazia încheierii lucrãrilor de reconstruire a lãcaºului: „...s-a zidit
acest Sfânt locaº..., fiind însã din temelie fãcut în anul 1542 de la naºterea lui
Hristos de cãtre fericiþii întru pomenire domni ai Moldovei, Petru voievod ºi
ªtefan voievod, pentru mãnãstirea de la Cãpriana...” 30 . În felul acesta biserica
de la Cãpriana se înscrie în seria de renovãri, reconstruiri efectuate de Petru
Rareº la aproape toate ctitoriile tatãlui sãu – ªtefan cel Mare 31 .
Apoi, secole de-a rândul, biserica nu a mai avut parte de reparaþii substanþiale,
deºi multe cutremure sau alþi factori degradanþi au început sã o distrugã.
În 1813, Gavriil Bãnulescu-Bodoni, Mitropolitul Chiºinãului ºi al
Hotinului, a gãsit biserica de la Cãpriana într-o stare dezastruoasã. S-a ajuns
la concluzia cã biserica poate fi salvatã numai pe calea unei reparaþii capitale.
De fapt, prin 818-1819, când s-a început refacerea, s-a vãzut cã în realitate
biserica nu necesita o reparaþie capitalã, ci o reconstruire din temelie. Lucrãrile
au fost efectuate între anii 1819-1820 sub conducerea inginerilor arhitecþi
Chiril Andrianopolitis ºi a cãlugãrului Ioanichie, originar din Rusia, adus de
înaltul prelat basarabean de la mãnãstirea Neamþ. Mai întâi de toate, cei doi
arhitecþi au întocmit un plan al lucrãrilor de reconstruire 32 , care nu a fost descoperit
pânã în prezent.
În conformitate cu planul întocmit, se pare cã, la început, arhitecþii,
estimând starea edificiului, credeau cã vor putea consolida ºi repara zidãria.
Dintru început au fost demontate acoperiºul, tavanul ºi pãrþile superioare ale
pereþilor. Pe mãsurã ce înaintau în lucrãri arhitecþii s-au convins cã pereþii
28 Valentina Pelin, Biblioteca mãnãstirii. Cãrþi manuscrise ºi tipãrite vechi (sec.
XV-XIX), în Mãnãstirea Cãpriana (sec. XV-XX), p. 384.
29 Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ediþie P. P. Panaitescu, Bucureºti,
1955, p. 155.
30 Gheorghe Posticã, Mãnãstirea Cãpriana (de la întemeiere pânã în zilele noastre),
Chiºinãu, 2000, p. 46; Valentina Eºanu, Inscripþiile istorice din incinta mãnãstirii,
în Mãnãstirea Cãpriana (sec. XV-XX), p. 427.
31 ªtefan S. Gorovei, Un ctitor uitat la Putna ºi asocierea la atributele puterii
suverane, în SMIM, Bucureºti, vol. XXI, 2003, p. 257-270.
32 Vlad Ghimpu, op. cit., p. 120.

isericii erau atât de mult afectaþi de factorii naturali ºi de lipsa reparaþiilor
de-a lungul anilor, încât au fost nevoiþi sã recurgã la demolarea edificiului
pânã la baza ferestrelor. Fie din cauza timpului limitat (cãci atât Gavriil
Bãnulescu-Bodoni, cât ºi arhitectul Chiril Andrianopolitis erau la o vârstã
înaintatã 33 ºi doreau sã vadã acþiune dusã la bun sfârºit), fie din cauza posibilitãþilor
tehnice ºi materiale reduse, cei doi au recurs la o serie de modificãri
ºi simplificãri a edificiului. Prin aceastã acþiune fost pierdutã, pentru totdeauna,
ºansa de a face o imagine cât mai corectã a felului cum arãta biserica
pânã la 1818.
Cu materialele salvate ºi altele noi, Chiril Andrianopolitis ºi Ioanichie
au trecut la construirea din nou a bisericii pe temelia veche. Arhitecþii erau
puþin familiarizaþi cu stilul moldovenesc (probabil, activând pânã la cea datã
mai mult în Rusia) de aceea, biserica reziditã a cãpãtat înfãþiºarea de locaº de
cult rusesc ca stil ºi arhitecturã. A fost înãlþatã o turlã pe pridvor, în care a
fost instalatã clopotniþa (anterior clopotniþa avea un edificiu aparte în apropiere
de bisericã) ºi altã turlã mai mare, dupã modelul clasic rusesc, deasupra
naosului. Deºii arhitecþii mitropolitului Bãnulescu-Bodoni au pãstrat
unele forme iniþiale, despre acestea ne vorbesc anumite similitudini cu multe
dintre edificiile ecleziastice din a doua jumãtate a sec. al XVI-lea. Acþiunea
nu a reuºit întru totul, fie cã nu le-a permis ritmul desfãºurãrii lucrãrilor, tehnicile
ºi calificarea zidarilor, fie cã au gãsit alte soluþii arhitectonice 34 . Oricum,
arhitecþii din deceniul al doilea al sec. al XIX-lea au fost nevoiþi sã respecte
atât proporþiile cât ºi aspectul interior ºi exterior al bisericii, deoarece
lucrãrile au fost efectuate pe acelaºi perimetru al vechiului fundament de la
ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº. Lucrãrile au fost terminate în luna august
1820. Dupã aceastã datã, biserica Adormirii nu a suportat reconstrucþii capitale
pânã în prezent.
Aceastã stare de lucruri reclamã din partea restauratorilor nu numai o
deosebitã culturã inginereascã ºi istoricã, ci ºi efort deosebit, perspicacitate,
ºi în cãutãrile lor retrospective sã încerce sã ajungã, pe cât este posibil, la
aspectul iniþial al lãcaºului zidit în domnia lui ªtefan cel Mare ºi rezidit de
Petru Rareº. Considerãm cã ar fi de un real folos studierea minuþioasã a edificiilor
ecleziastice din a doua jumãtate a sec. al XV-lea ºi prima jumãtate a
33 Atât Gavriil Bãnulescu-Bodoni cât ºi Chiril Andrianopolitis au decedat în
scurtã vreme dupã încheierea lucrãrilor, primul în martie, iar cel de al doilea în noiembrie
1821, ambii fiind înmormântaþi lângã biserica nou refãcutã de ei.
34 Sergius Ciocanu, Mãnãstirea Cãpriana – istoricul cercetãrilor arheologice, în
RMI, Bucureºti, an LXVII, 1998, nr. 1-2, p. 183.

sec. al XVI-lea pãstrate în elevaþie ºi prin comparaþie s-ar putea ajunge la o
variantã acceptabilã de refacere a bisericii de la Cãpriana.
Dupã opinia noastrã, deosebit de utilã ar fi cunoaºterea în detaliu de
cãtre restauratori a stilului arhitectonic al bisericilor înãlþate de ªtefan cel
Mare la mãnãstirile: Tazlãu (1496-1497), Neamþ (1497) precum ºi Dobrovãþ
(1503-1504), Sf. Gheorghe din Suceava (1514-1522), ultima fiind ctitoria
urmaºilor marelui voievod.
În ultimii ani, pornind de la cercetãrile efectuate, mai mulþi arhitecþi au
încercat sã întocmeascã schiþe ºi planuri în baza cãrora ar putea fi nu numai
reconstitui aspectul iniþial al întregului edificiu, dar sã fie efectuatã restaurarea
monumentului. Interesante schiþe au improvizat arhitecþii Eugen Bâzgu,
Grigorie Burciu, Sergius Ciocanu, precum ºi ingineri de la Institutul „Ion
Mincu” din Bucureºti. În lipsa unei descrieri a aspectului exterior ºi interior
al bisericii pânã la reconstruirea din 1818-1820, este cu totul dificil de a aprecia
cel puþin calitatea frescelor, a icoanelor, a iconostasului, care au împodobit
iniþial biserica. Putem presupune cã biserica Adormirii pânã la 1818 a avut
frescã nu numai interioarã, ci ºi exterioarã, deoarece aceastã manierã de
decorare a edificiilor ecleziastice a ajuns la înflorire în aceastã perioadã.
Considerãm cã restaurarea bisericii trebuie sã fie precedatã de o muncã
de pregãtire care în mod obligatoriu trebuie sã fie însoþitã de serioase cãutãri
în istoria stilului arhitectonic moldovenesc. Prin analogii ºi comparaþii cu
edificii ecleziastice din a doua jumãtate a sec. al XV-lea ºi prima jumãtate a
sec. al XVI-lea, pãstrate în elevaþie, urmeazã sã fie întocmite planurile de restaurare
a acestei biserici.