teză de doctorat - Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol ...

musculaturii mobilizatoare a mandibulei, cuantificând calitativ potenţialele
mioelectrice.
Din analiza datelor anamnestice, nu ne-am confruntat cu o
simptomatologie dureroasă articulară în niciunul dintre cazuri, iar deschiderea
gurii a fost în limite normale la toţi pacienţii.
Nu au existat situaţii de eşec ale metodei propuse cu necesitatea
îndepărtării/înlocuirii ansamblului de reconstrucţie.
Examenele imagistice (OPG, Rx-craniu de faţă, CT, CT-3D) nu au
evidenţiat erodarea la nivelul fosei craniene medii sau dislocarea condilului
din poziţia sa iniţială.
Analiza rezultatelor electromiografice indică în majoritatea cazurilor
un echilibru în limitele normalului între musculatura dezinserată şi cea
controlaterală. Excepţie face muşchiul SCM unde s-a constatat un tonus
muscular mai crescut de partea operată. În cele două cazuri cu tumori maligne
s-a observat o scădere a potenţialelor mio-electrice de partea operată, probabil
datorită fibrozei induse de radioterapie.
Comparând cu datele actuale din literatura de specialitate, putem
arăta faptul că această metodă de reconstrucţie aloplastică a defectelor după
hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare a fost publicată în diferite studii
recente, rezultatele fiind extrem de variabile. Totuşi, având în vedere raritatea
intervenţiei, prin complexitatea ei şi alegerea extrem de selectivă a cazurilor,
trebuie subliniată relevanţa statistică scăzută a datelor publicate de diverşi
autori, care pot duce la concluzii eronate.
Rezultatele pozitive obţinute de noi şi rata scăzută a complicaţiilor
se limitează însă strict la reconstrucţia defectelor după rezecţia segmentară/
hemirezecţia de mandibulă cu dezarticulare. Nu dorim în niciun caz să
extrapolăm rezultatele obţinute şi pentru pacienţii la care metoda aloplastică
de reconstrucţie a fost aplicată în contextul tratamentului tulburărilor
articulaţiei temporo-mandibulare.
Partea specială pagina 28