San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

IX
Căci, pricepi tu, acest bătrânel extrem de frumos
nu este, niciodată n-a fost, nu va fi nicicând individul
sosit, noaptea, pe domeniul din Montfort-l'Amaury, la
volanul funebrului Mercedes 600. Dar deloc, dar
nicidecum! Şi o să mai adaug o dată: dar nici pomeneală!
Uluiala mea e atât de mare încât îmi iau un scaun
pentru a-mi obtura fundaţia şi a-mi conserva echilibrul.
— În... într-adevăr, mă bâlbâi, de-o neînţelegere
este vorba. Deoarece dumneavoastră sunteţi domnul
Himker...
Sobrul personaj nu se destinde numai dintr-atâta.
El? Un afectat subţire. Se bozumflă.
Dezaprobat din instinct. Viaţa e ticsită de oameni
din speţa lui, oglinzi nemiloase fiindcă-s diformatoare,
ţinând cu tot dinadinsul să reflecte ce au trăsăturile tale
mai dezagreabil, iar partea armonioasă lăsându-ţi-o
uitată.
Aroganţa lui mă calcă pe nervi. Nu-mi plac inşii
plini de morgă, mai ales când sunt amestecaţi într-o
afacere criminală. E foarte hotărât să respingă tot ce voi
spune. Încă unul dintre aceia ce preferă o minciună
plauzibilă unui adevăr greu de crezut.
— Domnule Himker, puteţi să-mi întocmiţi lista
persoanelor ce locuiesc la dvs., la Montfort?
Se uită la Bătrân.
— Sunt dator să răspund întrebărilor puse de... de
acest... domn? se interesează el, cu atâta dispreţ că un