San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

(eră), cu care îşi tamponează delicat colţurile gurii.
— Într-un cuvânt, sunteţi un poliţist veros? întrebă,
drăguţ, Dora.
— Nu încă. Dar nu depinde decât de soţul dumitale
ca să devin. Vocaţia nu-i deajuns, mai trebuie găsit un
partener dispunând de suficiente mijloace.
— O sută de milioane?
— Cu totul.
— În schimbul a ce?
— Al tăcerii mele.
— Şi tăcerea dvs.. domnule comisar. în ce constă?
— În a nu lăsa la lumină adevărul puţului, doamnă
Himker.
Frumoasa femeie tânără îşi contemplă unghiile
tăiate în forma migdalei, delicat lăcuite în nuanţe
liliachii.
— Cred, domnule comisar, că vă compromiteţi cu
totul inutil. Soţul meu nu are nimic de ascuns. Afacerile
sale sunt sănătoase, iar el nu se teme de nici un control
financiar.
Ei, şi-atunci. să-ţi spun drept, în jumătatea mea
stângă de creier încep să debarce nişte idei puţin
comune. Nu propriu zis .,nişte”, ci „una şi bună”.
Îmi zic, într-un fel curajos, aşa: „Femeia asta nu
este la curent cu nimic. Bărbatu-său mi-a trimis-o tocmai
pentru că ea ignoră tot ce ţine de viaţa lui criminală. O
inocenţă desăvârşită constituia legătura ideală de unire
între un netrebnic ca dânsul şi pramatia de şantagist ce,
se presupune, mi-s eu. Căci, din două, una: ori îi pun
punctele pe „i”, ori nu. Dacă i le pun, Himker va şti
întinderea zonei pe care o cunosc. Dacă nu i le pun şi cer
să-l întâlnesc personal, îi las să câştige timp!
Să câştige timp! Obiectivul acestui om, de câteva
ore încoace, nu sună chiar aşa? Dacă l-a ucis pe primul