San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

crescut. Şi urcă, şi suie. Pământul care le hrăneşte se
iveşte şi el, apoi Un hârdău circular, din zinc. Grăsanul
asudă sankeo, cum spun chinezii din Taiwan. Hârdăul
are o grosime de circa douăzeci de centimetri. Se
leagănă la capătul funiei. Cu o lovitură de picior,
Béruriaer îl deviază către ghizd, pe care recipientul
rămâne, într-un echilibru mai mult sau mai puţin precar.
Mister Mammouth îşi şterge frontalul cu dosul mânecii,
frumos ca gestul semănătorului lui Auguste 1 . Dintr-un
pozânar altminteri gol scoate o cande-lampă. o aprinde,
mi-o întinde.
— Dacă Monseniorul Sana binevoieşte a îmblânzi
lăuntrul adâncurilor, propune Degeratu.
Îndrept mănunchiul de raze asupra găurii.
Mă trag înapoi.
Aproape înnebunit de groază.
Putoarea, mai întâi. Deja, când amicul săltase
hârdăul, ea mi-a biciuit nările. Putridă la extrem,
dulceagă.
Un morman de hoituri într-un noian de pulbere
albicioasă. Braţe, picioare, trunchiuri, totul în plină
descompunere.
— ’tu-i grijania mă-sii!
— Nu io te-am pus să-ţi spurci gura, zeflemiseşte
Tataie. Bun. Ajută-mă să pui la loc dopoiu', fiindcă pân'
la parfumu' Arabiei saudite, mai va.
Când puţul este iarăşi astupat (şi e, la perfecţie,
fundul hârdăului, care-i cauciucat, stând pe un cerc din
fier la rându-i prevăzut cu o căptuşeală de cauciuc), Beru
îngână:
— N-a fost răscroită prost, combinaţia, ăă?
Merdanflak ăla, al tău, l-a dus mintea de-a pus şi-o
1 Aluzie la o faimoasă lucrare a marelui sculptor francez Auguste Rodin
(1810–1917).